Atingerea celui mai important moment în baschetul american a ajuns să fie considerată un proces simplu, dar, după trei ani presărați cu destule momente grele, Golden State Warriors și-a croit un drum lin doar aparent din Conferința de Vest.

Golden State Warriors este acum la a zecea finală, în timp ce Boston Celtics ajunge în ultima fază a campionatului nord-american de baschet după o așteptare mult prea lungă - 12 sezoane - pentru standardele echipei cu cele mai multe victorii din NBA. Povestea unui sezon cu multe turbulențe, dar și un reviriment rar întâlnit, pentru formația nord-estului Statelor Unite, s-ar fi putut rezuma într-o singură fază. Aruncarea de trei puncte a lui Jimmy Butler, care ar fi dus Miami Heat în avantaj pentru prima oară în meciul al șaptelea din finala Conferinței de Est, nu a găsit coșul în ultimele secvențe. 

Ca urmare, Jayson Tatum, Jaylen Brown și colegii lor vor încerca să reașeze Boston în fruntea ierarhiei tuturor timpurilor: la 18 trofee, contra lui Steph Curry și Klay Thompson. A 22-a finală NBA pentru Celtics reprezintă reeditarea duelului suprem din 1964, cu giganții Bill Russell și Wilt Chamberlain în prim-plan.

*******************

În primul sezon în care pandemia nu a mai lăsat consecințe majore în urmă, NBA și-a putut modela stagiunea după standardele normale. Dar aventura unui sezon ce se întinde din octombrie în iunie, către trofeul Larry O`Brien, a redevenit imprevizibilă, nimeni neputând să anticipeze exact componența ultimului act. Cu atât mai ușor este să spunem acum, că înfățișarea duelului decisiv pentru lauri a avut șanse minime să fie prezisă, la începutul campaniei, dar mai ales pe finalul primei treimi, cel puțin.

Vraja aurie a finalei revine în San Francisco

În cazul lui Golden State Warriors, sunt mai multe argumente pentru a fi fost inclusă între favoriți, dar, după două sezoane frustrante - cel precedent încheindu-se după jocurile din Play-In Tournament (barajul proaspăt implementat pentru accesul în postsezon) -, Steph Curry și colegii săi păreau pregătiți pentru un restart. Speranța principală a venit, în mod evident, de pe urma revenirii lui Klay Thompson, după ceea ce s-a transformat până la urmă în doi ani și jumătate de absență. Dar, aspectul fascinant, cel puțin statistic, a fost că, în sezonul regulat, echipa lui Steve Kerr a părut să funcționeze la maximum din capacitate și fără excepționalul aruncător cu numărul 11. 

La Crăciun, californienii conduceau ierarhia Conferinței de Vest, iar, în ciuda scăderilor de turație care au venit apoi, nimeni nu putea să scoată complet războinicii din calcule. Atuul suplimentar, pe lângă versatilitatea regăsită în lot, dar și echilibrul în ofensivă, s-a numit Jordan Poole. 

Un tânăr care a progresat atât de mult pe parcursul a doar trei sezoane și a reușit treptat să copieze aproape la perfecție rolul ofensiv al lui Klay Thompson. O asemenea deducție se traduce prin încrederea și abilitatea de a căuta coșul de la orice distanță. Așadar, când triplul campion a revenit în joc, Warriors s-au putut baza cu adevărat pe trei aruncători de elită, lucru la care întreaga ligă trebuia să rămână atentă. Iar, la începerea playoffului, în ciuda faptului că Steph Curry a fost nevoit să gestioneze o revenire după accidentarea suferită în martie, potențialul s-a arătat maxim.

În ciuda unui viitor oficial dublu MVP - Nikola Jokic - realmente excepțional, Denver Nuggets nu a avut foarte multe răspunsuri pentru echipa californiană. Aceasta din urmă l-a văzut pe același Jordan Poole devenind primul jucător din era modernă care debutează în postsezon cu trei meciuri de +25 de puncte. Golden State ar fi putut foarte bine să închidă seria inaugurală la zero, dar apoi, câteva decizii mai inspirate ar fi condus spre o revenire la 2-3 a grupării conduse pe teren de uluitorul centru sârb. Revenirea nu s-a materializat dincolo de jocul 5, iar atenția s-a mutat asupra lui Memphis Grizzlies.

Formația condusă de încă foarte tânărul Ja Morant a plecat cu a doua șansă în opinia majorității, deși s-a aflat în postura capului de serie secund în Vest. Warriors au obținut startul dorit de semifinală, câștigând partida inaugurală, deși explozivul conducător de joc advers a avut șansa victoriei la ultima acțiune. Din partida a doua, dominată de gazde în Tennessee, abordările la limita regulamentului au devenit un laitmotiv al întâlnirilor. Warriors au dominat a treia întâlnire, una în care Ja Morant și-a reaccidentat serios genunchiul, Memphis urmând să scape de sub control un avans de 12 puncte în ultimul sfert al partidei a patra.

Ulterior, urma o desfășurare incredibilă a ultimei confruntări din deplasare, din perspectiva echipei cu trei triumfuri în ultimele șapte stagiuni. Fără de departe cel mai talentat jucător, cu 47 de puncte înscrise în meciul 2, Grizzlies și-au deschis la un moment dat un avans de 55 de lungimi. Evident, cu absolut nicio șansă ca Golden State să mai repete o asemenea evoluție la Chase Center, seria a fost închisă în partida a șasea.

Finala de conferință a văzut structura din Bay Area ca mare favorită, deși Dallas Mavericks au ajuns acolo după un joc 7 de proporții istorice cu Phoenix Suns, deținătorii celui mai bun record al ligii. Într-adevăr, deși Luka Dončić a demonstrat constant că este cel mai bun jucător ofensiv de pe parchet, texanii nu au arătat suficient de constant ca echipă pentru a obține mai mult de o victorie. Cele 32 de puncte și opt reușite de la distanță ale lui Klay Thompson în jocul al cincilea au parafat revenirea lui Warriors în ultimul act după trei ani de așteptare.

Gloria verde se reaprinde în dramatism

Așadar, dacă în conferința apusului am putea să credem că nu a fost enormă concurența, în Est lucrurile au stat complet diferit, pentru încă cea mai galonată echipă din NBA. Boston Celtics nu a ratat decât o singură dată playofful de la ultimul titlu adjudecat în 2008, mulțumită lui Paul Pierce, Kevin Garnett și Ray Allen. Dar, după finala cedată peste alți doi ani tot în fața lui Kobe Bryant și L.A. Lakers, destule oportunități au fost cedate.

La începutul anului 2022, absolut nimeni nu ar fi pariat încă pe un drum al echipei verzi spre ultimul act. Recordul după o revenire a lui New York Knicks de la 25 de puncte distanță, arăta 18-21. Ulterior, oricât de puțin credibil ar părea, grupul antrenorului debutant Ime Udoka (fostul tehnician Brad Stevens urcând în postura președintelui), a devenit cel mai eficient din NBA, până la capătul sezonului regulat.

Conduși de Jayson Tatum și Jaylen Brown în ofensivă, Celtics și-au eliberat și potențialul defensiv de elită. Neferindu-se de o întâlnire cu Brooklyn Nets în prima rundă, câștigând în ultima zi a campaniei poziția a doua în conferință, Boston și-a arătat realmente posibilitățile. Ceea ce ar fi trebuit să reprezinte bătălia supremă a rundei inaugurale s-a transformat în, cel mai probabil, singura serie a postsezonului decisă în patru confruntări. Desigur, lucrurile ar fi mers probabil în altă direcție, în absența coșului victoriei în ultima secundă a lui Jayson Tatum din meciul I (115-114). O acțiune cu parfum istoric deja la acel moment a setat cursul general al întâlnirii.

Fără îndoială, defensiva lui Celtics a fost responsabilă pentru cea mai ineficientă serie din prolificul drum al lui Kevin Durant, aspect valabil în mare și pentru un Kyrie Irving admonestat de publicul de la TD Garden la fiecare atingere de balon. Depășind echipa care a oprit-o în runda I din 2021, următorul obstacol major viza campionii en-titre din Milwaukee.

Impresia a fost că, deși apărarea asupra lui Giannis Antetokounmpo nu putea fi mai bine cadrată, formația din Wisconsin va profita de întorsăturile unui duel de intensitate maximă. Jocurile 3 și 5 au fost absolut dramatice, ambele revenind grupării laureate în vara precedentă. Dar, al doilea caz a văzut un avantaj de 14 puncte cedat de gazdele din Boston, în ultimele zece minute ale sfertului decisiv.

Înfruntând eliminarea la Fiserv Forum, Jayson Tatum a știut că are nevoie de o performanță definitorie. Iar evoluția uluitoare s-a manifestat cu precădere într-o repriză a doua în care Bucks și Giannis Antetokounmpo au încercat prin orice mijloace să revină. Dar, a treia selecție din Draftul anului 2017 a controlat fenomenal presiunea, înscriind pe tabelă un total de 47 de puncte. Tatum a neutralizat, așadar, efortul eroic de 44 de puncte și 20 de recuperări al MVP-ul finalei precedente, meciul decisiv de la TD Garden având puțin dramatism.

Pentru învingători, marele obstacol în ultimii zece ani a fost finala de conferință, Celtics fiind opriți de patru ori în respectiva fază. Cel mai recent, chiar Miami Heat a fost responsabilă pentru acel rezultat în 2020. Pe parcursul actualei serii, trupa lui Jimmy Butler a părut mai mereu cea inferioară, însă o răsturnare de 25 de puncte a primului joc în sfertul al treilea le-a oferit favoriților 1 avantajul. Văzându-se egalați în propria arenă, atleții din Florida au reușit să mențină cu mare greutate o marjă extinsă la 26 lungimi, în partida a treia.

Tripla campioană NBA s-a văzut împinsă la limită după două prestații uluitor de modeste în plan ofensiv, tocmai pentru că liderul său a fost limitat de probleme serioase la genunchi, pentru a nu mai pomeni de absența rezervei anului, Tyler Herro. Însă, atunci când Boston ar fi putut să celebreze triumful în fața propriilor fani, Jimmy Butler a reușit să aducă aminte de o performanță legendară a lui LeBron James, realizată în condiții similare. Dacă multiplul MVP înscria 45 de puncte și adăuga 15 recuperări la 2-3 la general în 2012 pentru a prelungi respectiva finală a conferinței, Butler a ajuns chiar la 47, alături de nouă recuperări și opt pase decisive, zece ani mai târziu.

Refuzul în a atinge o a doua apariție din carieră în finală l-a impulsionat pe Jimmy Buckets, să lupte până la capăt. Însă, confruntarea decisivă de la FTX Arena a stat de la început în inspirația adversarilor lui Heat. Cu cel mai mare avantaj din întreaga istorie a francizei după un prim sfert de meci 7, Celtics au lăsat avantajul să se disipeze. Din maximum 17 lungimi, pauza mai consemna doar 6, același Jimmy Butler fiind responsabil pentru 23 de puncte doar în prima jumătate.

O dată în plus, oaspeții au părut să se poată desprinde, arătând o siguranță mult superioară în ofensivă. Dar nici elevii lui Erik Spoelstra nu mai aveau pentru ce să își prezerve energia. Totuși, cu ultimele sale puncte, Jayson Tatum a urcat diferența la peste 10 unități. Mai mult, ecartul s-a mărit la 13, cu aproximativ trei minute și jumătate până la final. Ulterior, incredibil, dar adevărat, vizitatorii nu au mai găsit vreo reușită din acțiune. Dublarea permanentă a celui mai bun marcator, însă și cinci ratări consecutive din partea jucătorului defensiv al anului, Marcus Smart, au deschis ușa unei reveniri realmente miraculoase.

La intrarea în ultimele 20 de secunde, mingea a ajuns la jucătorul care a evoluat întreaga partidă pentru Miami. Însă, procentajul de doar 23% la aruncările de la distanță în sezonul regulat l-a trădat pe un formidabil Jimmy Butler, care totuși ar fi putut să încerce foarte bine și o pătrundere, ce ar fi restabilit egalitatea pentru prima oară după 0-0. 

În schimb, extrema ajunsă la 31 de ani a mers pe calea victoriei, dar nu a găsit ținta, scorul final urcând la 100-96. Ultima atingere a partidei a mers destinat sau nu la Al Horford. Veteranul din Republica Dominicană nu mai deține acum recordul partidelor de postsezon fără atingerea finalei NBA, oprit pentru el la 141, după primul triumf al lui Boston Celtics într-un meci 7 din ultimul act al anului 1975 încoace.

Asemenea mize au fost la mijloc în încleștarea care a hotărât garnitura episodului final din stagiunea diamantului, în liga nord-americană de baschet. Câteodată, se reduce la mai mult control, dar în alte cazuri, precum am văzut, totul poate sta în balanța unei singure aruncări. Astfel, concluzia lunii mai este că vara va declara o reîncoronare galonată a jocului, mai ales că protagonistele, Boston Celtics și (atunci) San Francisco Warriors, nu s-au mai întâlnit pe scena supremă de 58 de ani.