Grand Prix:2021 se încheie în snookerul profesionist cu un triumf mult așteptat de Ronnie O'Sullivan
După multiple săptămâni încărcate la masa de joc, în care noi eroi, precum Zhao Xintong și Luca Brecel, și-au demonstrat talentul la Campionatul Regatului Unit, respectiv Openul Scoțian, principalul exponent al circuitului mondial a ieșit la rampă.
Ronnie O`Sullivan a fost permanent competitiv, iar Marele Premiu Mondial s-a dovedit momentul declicului în fazele superioare. Odată cu o victorie obținută și muncită din greu în finala de la Coventry (10-8 contra lui Neil Robertson, pentru al patrulea turneu World Grand Prix), legenda ajunsă recent la 46 de ani a oprit seria negativă a finalelor cedate la șase, marcând totodată cu un succes a 30-a sa campanie din circuitul profesionist.
**************
Puține ramuri competitive pot să ilustreze clar diferențele între amprentele minții și talentului prelucrat în timp. Deznodăminte de excepție individuale răspund mult mai ușor premisei anterioare. Caracteristicile sunt vizibile pentru spectacolul de la masă, unde echilibrul nu stă sub raportul fizic. Mai des, snookerul a impresionat prin intermediul poveștilor. Nu fiecare dintre ele își regăsește acum originile la vârf, dar tocmai identificarea lor deosebită, servește popularizării sale în creștere. Prin ideea că orice competiție poate aduce un deznodământ mai puțin scontat, nivelul interesului va crește.
Deși pentru startul unei a doua campanii succesive, tendințele părăsirii spațiului britanic se dovedesc reduse, spectacolul rămâne garantat, într-un debut de iarnă intens. Inițiativele au promis extinderea, inclusiv în afara Marii Britanii. Doar că, situația nu s-a îmbunătățit într-atât pentru ca forma calendarului să devină ideală. Chiar și în interiorul spațiului insular, dubiile și îngrijorările au persistat până în prezent.
Totuși, elementul comun oricărui eveniment a fost acela al prezenței din tribune. Încă de la începutul verii, auspiciile s-au prezentat sigure, măcar din respectivul punct de vedere, iar câțiva dintre câștigătorii importanți ai turnirurilor au avut parte de impulsurile suplimentare mereu importante. Până să putem detalia cum s-au succedat acestea din urmă la capătul anului, alte aspecte pe undeva neașteptate au cuprins circuitul mondial profesionist, prin prisma gestionării momentelor de maximă tensiune.
Însă, în a doua jumătate a anului, bătăliile s-au arătat tot mai aspre pentru cei mai titrați dintre artizani, chiar dacă ei și-au mai atins țelurile. Poate că un bun exemplu este redat de evoluția Home Nations Series, care, după cum știm, și-a schimbat cursul. Mai întâi, referindu-ne spre Openul Irlandei de Nord, prima dintr-o serie aparent interminabilă de ultime acte fabuloase, i-a aparținut cu eforturi uriașe Mark Allen.
Revenirea formidabilă a favoritului local din Belfast, a fost urmată de o perioadă anticipată a repausului pentru el. În schimb, o spirală nemaipomenită s-a declanșat privindu-l în deosebi pe John Higgins. Scoțianul s-a aflat la un singur pas distanță de cucerirea distincției aferentă națiunilor de baștină, iar firul narativ similar nu a fost nici pe departe terminat.
Peste alte trei săptămâni, deznodământul negativ s-a dovedit identic pentru el, într-o finală a Openului Englez câștigată de Neil Robertson tot în joc decisiv, chiar dacă a fost egalat in-extremis de cvadruplul campion mondial (care avea să cedeze apoi și ultimul act al Champion of Champions, împotriva lui Judd Trump).
Dacă unica vizită a actualei campanii la Milton Keynes i-a priit australianului, nu s-a putut afirma aceeași concluzie în legătură cu revenirea snookerului în York. Tunetul de la Antipozi a sosit acolo din postura deținătorului trofeului Campionatului Regatului Unit în 2020. Al doilea turneu ca importanță din orice stagiune a punctat o mare surpriză încă din primul tur, în care Robertson a fost eliminat de un adversar plasat pe lista amatorilor: John Astley.
O competiție de anvergură începută într-o asemenea manieră nu putea prevesti decât alte uriașe surprize, incluzând șapte dintre cei opt sfertfinaliști ce nu își mai apropiaseră distincția UK Championship. Iar în ciuda faptului că favoriții au pretins către lauri, prestațiile de top la Barbicane Centre i-au adus în fața istoriei doi exponenți încă tineri, dar neplasați între principalii dirijori ai viitorului.
Luca Brecel și Zhao Xintong au înregistrat prestații evoluții aparte în drumul spre una dintre cele mai surprinzătoare, însă, meritorii finale din istoria recentă. Dintre cei doi, deși belgianul a fost considerat cu mai multă experiență, exponentul mai bine clasat la începutul lunii decembrie a reușit să își găsească jocul aproape perfect și în cadrul bătăliei decisive pentru istoria uneia dintre națiuni, în funcție de învingător. Chinezul în vârstă de 24 de ani a reușit să își depășească oponentul fără imense emoții, pentru ceea ce a fost cel dintâi trofeu al carierei. Doar al doilea jucător din Asia care să poarte semnătura gloriei Regatului Unit, după Ding Junhui, a considerat drept necesar un repaus de o săptămână, la capătul momentului carierei.
În schimb, o oportunitate istorică ratată pentru propria comunitate, fără rădăcini adânci pe masa de snooker, l-a motivat pe Brecel să mențină în continuare intensitatea maximă. Răsplata s-a dovedit pe măsură, într-o ediție a Scotish Open desfășurată în Llandudno. Cu alte cuvinte, o rarisimă competiție istoric desfășurată în trei țării distincte la ultimele trei ocazii, cea fiind Țara Galilor, a adus chiar mai mult spectacol. Ocolind toate momentele complicate, Luca a înaintat treptat într-o nouă săptămână magistrală, încheiată cu titlul secund al precocelui său drum profesionist și cel mai important de până acum. Într-o dispută care putea arăta mult mai dezechilibrat la final, el nu i-a oferit posibilitatea revenirii aceluiași John Higgins, care a fost nevoit să se recunoască depășit în a patra finală succesivă (a treia în cadrul rombului Home Nations).
Apoi, atenția s-a îndreptat dinspre nordul Marii Britanii către o Anglie ce începe să pară puternic sub amenințarea noii provocări pandemice. Un alt oraș a fost pregătit să pătrundă pentru prima oară pe harta maeștrilor tacului. Coventry a beneficiat de rolul gazdei finale a anului, în ediția 2021 a Marelui Premiu Mondial. Cei mai bine clasați 32 jucători ai sezonului curent, cu excepția lui Mark Allen, și-au onorat prezența pe un tablou principal particular. Favoritul întâi, a fost rapid eliminat, iar după Zhao Xintong și seria succeselor lui Luca Brecel a fost stopată la 9, de către Jimmy Robertson (recentul autor al unui reper aparte).
Astfel, în lumina reflectoarelor a putut reintra un Ronnie O`Sullivan mult mai constant decât am crede la nivelul rezultatelor. În fiecare turneu subliniat anterior, doar înfrângeri dramatice împotriva lui John Higgins și Kyren Wilson l-au împiedicat din a atinge unanim semifinalele. Fără a-și pierde motivația, legendarul englez și-a croit o încă o dată drum spre fazele superioare ale World Grand Prix, nemaipermițând vreunui duel să atingă fatidicul joc decisiv. Sextuplul învingător de la Crucible a reușit să treacă cu mai multe emoții decât a arătat-o scorul (6-2) de Stuart Bingham, în bifarea primului ultim act din sezonul curent.
Acolo, veteranul Albionului era așteptat deja de un Neil Robertson reîncărcat după absența de la Openul Scoțian, venită ca urmare a ratării protejării titlului la Campionatul Regatului Unit. Însă, Yan Bingtao s-a aflat doar la câteva execuții în sferturi de eliminarea australianului, ce a controlat apoi în bună parte și semifinala contra campionului mondial, Mark Selby. Ca urmare, a 28-a întâlnire directă a pregătit o și mai mare însemnătate, în condițiile confruntării a doi foști campioni ai Marelui Premiu Mondial. Râvnind acum după distincția lui Judd Trump, în goana pentru 10 jocuri, finala a debutat ofensiv. Cu cinci ultime act cedate la rând, favoritul al șaptelea a avut nevoie de un start pozitiv.
Câteva tentative de la distanță irosite i-au favorizat adversarului său primele intervenții solide la masă, care ar fi promis să aibă consecințe majore pe tabelă. Deși construcțiile break-urilor nu au fost excepționale, Robertson a părut să dețină indubitabil prima șansă, în fiecare dintre jocurile reprizei inaugurale.
Dar, controlul bilei albe s-a transformat într-o reală dilemă, drept care ratările pe undeva neașteptate s-au înmulțit treptat. Aflându-se destul de aproape și de adjudecarea celui de-al treilea duel, șansele neconcretizate la ultima bilă roșie de pe masă amenințând să atârne greu în secvențele următoare. Chiar și astfel, multe execuții ratate surprinzător au ținut în balanță practic un echilibru fragil, pe care Robertson l-ar fi putut rupe în multiple situații. Destulă șansă și destule vizite au fost necesare pentru ca O`Sullivan să extragă o revenire potențial crucială la 2.
Imediat însă, după prima pauză, loviturile de distanță nu l-au ajutat în încercarea de a prelua avantajul. Australianul a fost suficient de precis pentru a profita, spre refacerea ecartului de două lungimi. Un prim break consistent de la un capăt la celălalt din partea englezului (oprit la 90 de puncte), l-a ajutat să rămână în contact cu adversarul.
Ulterior, în ultimul joc al sesiunii de după-amiază, Neil a părut pregătit să ducă scorul spre 5-3. Doar că, o ratare din partea s-a ne-a oferit șansa să vedem cât de mult și-a depus Ronnie concentrarea în jocul de siguranță. Reușind să recupereze pe rând două snookere, el a creat oportunitatea întoarcerii unui interval ce părea pierdut, spre încântarea publicului. A doua jumătate a meciului intuia un scenariu în orice direcție, ținând cont că niciun combatant nu își atinsese nivelul maxim.
De notat însă, inclusiv la începutul serii, fiecare ocazie a multiplului campion al Marelui Premiu pentru preluarea inițiativei a fost stopată printr-o ratare de semi-distanță sau distanță. Disputa a noua nu a făcut excepție, el având nevoie să revină din nou apoi. Punctul de mijloc teoretic al întâlnirii coincidea cu o primă închidere de masă condusă la 128 unități prin intermediul campionului mondial din 2010. Racheta a părut pregătită pentru un răspuns similar, însă o ratare relativ nescontată la buzunarul superior drept a însemnat oportunitatea australianului de a reface nesperat avansul laitmotiv.
Revenit în interiorul Coventry Building Society Arena la 5-7, Ronnie știa că nu mai are spațiu pentru alți pași greșiți. Momentele cruciale urmau să aducă gestionări superioare ale execuțiilor de cotitură, care i-au conferit suficient control și încredere. Rezultatul a fost că, chiar și în absența oricăror vizite de +100 de puncte, el a bifat magistral patru jocuri consecutive prin construcții care nu i-au dat nicio șansă reală oponentului în a răspunde. Abia parțialul al șaptesprezecelea a schimbat datele problemei, iar diferența s-a redus sub presiune mulțumită unui nou break excelent, declanșat norocos (oprit la 98 de puncte).
Suspansul a crescut enorm pentru fiecare execuție, potențialul jocului decisiv fiind enorm de aproape. Neil Robertson a avut parte însă de un kick neașteptat la prima bilă neagră jucată, ghinion care a deschis însă oportunitatea așteptată de întreaga asistență, abordată atent, eficient și de ireversibil, în stilul caracteristic. După obținerea ultimului Campionat Mondial, cel mai titrat sportiv al propriei discipline a trecut prin multe momente frustrante. Dar, la a șasea încercare după Crucible 2020, el s-a asigurat că nu va încheia un alt an fără vreun trofeu adjudecat. Prin succesul cu 10-8 acompaniat de spectatori la aproape fiecare execuție a ultimului joc, The Rocket își urcă zestrea distincțiilor de clasament la 38, exprimând-și speranța sărbătorilor calme pentru fiecare împătimit al tacului.
Îndreptându-ne atenția spre 2022 și către titlul Mastersului pe care Yan Bingtao va trebui să îl apere la Londra, o discrepanță imensă ușor nostalgică ne poate atrage atenția între discipline. Aceeași săptămână care a marcat finalul carierei în gimnastică pentru Larisa Iordache se încheie cu o dovadă că un Ronnie O`Sullivan apropiat dublului vârstei, reușește să exceleze într-un sport, construit în jurul tehnicii, dar și inspirației, snookerul.
* Pe lângă două noi break-uri maxime, izbutite de Gary Wilson și Xiao Goudong, ultimele săptămâni au mai bifat și o altfel de istorie, la Openul Scoțian. În primul tur, un Jimmy Robertson, ajutat inclusiv prin cele 11 faulturi ale adversarului Lee Walker, Jimmy Robertson a stabilit un nou record oficial de puncte într-un joc profesionist: 178.
Comentarii