Dacă Țările de Jos au încheiat drumul națiunii organizatoare cu trei înfrângeri și doar un gol marcat în Grupa A, Senegal a parafat calificarea la mare limită, prima din 2002 încoace.

Același scenariu a devenit valabil și pentru Statele Unite, care a supraviețuit într-o nouă bătălie dură, contra Iranului. Victoria izbăvitoare a venit mulțumită unei singure reușite, în timp ce tabloul Grupei B a fost completat de victoria celeilalte favorite în jocul britanic, tranșat de Anglia contra Țării Galilor. 

De la o zi la alta, a devenit tot mai dificil să anticipăm ce posibilități ne vor fi oferite la Cupa Mondială a deșertului arab. Ceea ce să bănuia drept o competiție în care prea puține lucruri pot interveni pentru a încurca selecționatele de top, s-a transformat într-o aventură cu o mulțime de necunoscute. Mai exact, după partida care ne-a purtat peste jumătatea oficială a programului oficial, 13 locuri din optimi rămâneau neocupate.

Qatar – Țările de Jos 0 – 2: Ultima reprezentație a gazdelor fără surprize

Într-o desfășurare nefericită a seriei întâi din perspectiva națiunii organizatoare, una dintre cele doar trei echipe care nu mai aveau nicio șansă pur matematică la calificare era Qatarul. Pe scurt, multe aspecte s-au clarificat după ce am remarcat evoluția din jocul de deschidere, deși Ecuador și-a demonstrat cu adevărat valoarea. Față de prima confruntare, marja de progres a debutantei a fost ceva mai mare, iar contra Senegalului, un gol a declanșat speranțe pentru un eventual punct.

Totuși, odată cu cele două înfrângeri, eliminarea a fost clară, iar elevii lui Félix Sànchez aveau nevoie să se pregătească de un epilog dur. Explicația este aceea că nici Țările de Jos nu au reușit să replice în mult momente prestațiile așteptate din Grupa A. Nu va fi exagerat să afirmăm că ambele rezultate ale Portocalei Mecanice, care au adus totuși patru puncte, au venit totuși cu destulă șansă.

Așadar, elevii lui Louis van Gaal erau nevoiți să își asigure o a doua victorie pentru locul întâi în grupă, publicul qatarian urmărind un alt tip de scenariu. Poate nu foarte surprinzător, încercarea gazdelor de a păstra buturile intacte a avut mai mult succes decât în celelalte două confruntări. Însă, după câteva ocazii venite de ambele părți, într-o perioadă remarcabilă a asiaticilor, Davy Klaassen l-a găsit în punctul potrivit pe Cody Gapko. În minutul 26, atacantul lui PSV a devenit primul fotbalist din actualul mileniu care punctează în toate întâlnirile din grupe.

Deja înaintea pauzei, lucrurile păreau evidente, incluzând aici și șansele lui Memphis Depay dinaintea pauzei, ecuația fiind complet rezolvată după reluare. În urma unui reflex formidabil venit de la Meshaal Barsham la reluarea aceluiași vârf al Barcelonei, Frankie de Jong a împins balonul în plasă. Stabilirea scorului final a venit în acel minut 48, cu toate că ocaziile importante nu s-au lăsat așteptate. Stephen Berghuis ar fi putut să, pătrundă pe tabelă în mai multe rânduri, dar reușita sa nu fost acordată, după intervenția VAR.

Qatar s-a aflat în căutarea unui alt gol de onoare, precum am văzut în al doilea joc, dar Virgil van Dijk și colegii săi din defensivă au protejat perfect tabela. Scorul final ar fi putut căpăta chiar aspect de neprezentare în favoarea Țărilor de Jos. Dar, o execuție formidabilă rezervei menționate mai devreme, din prelungiri s-a oprit doar încheietura la barelor. Oricum, al finalul unei aventuri despre care nu știm dacă se va repeta, națiunea învinsă a completat cel mai modest parcurs al oricărei țări gazdă; fără punct și cu doar un o reușită acontată.

Ecuador – Senegal 1 – 2: Suspans maxim și prima calificare africană 

În paralel, a fost evident că al doilea joc era pe drept cel decisiv pentru continuarea sau închiderea unei povești frumoase. În cazul Ecuadorului, potențialul a părut asumat din exterior la cote mai mici, dar fără îndoială, condorii au arătat o dispoziție de joc excepțională. După deschiderea de turneu foarte solidă, confirmările au venit în fața reprezentativei olandeze, limitată la doar două șuturi spre poarta sud-americană. Concomitent, dominarea din a doua repriză a jocului secund s-a manifestat remarcabil.

Însă, pentru atingerea obiectivului principal, Gustavo Alfaro și ai săi sportivi aveau nevoie de o nouă partidă reușită, în primul duel decisiv din grupe. La rândul ei, reprezentativa Senegalului a arătat că poate să acceseze un nivel foarte ridicat de joc ofensiv, în absența celui mai important atu. Dacă golul nu a venit în prima confruntare, trei reușite înscrise Qatarului au pregătit încleștarea de totul sau nimic, în runda a treia.

Pe Khalifa International Stadium, calificarea se afla la mijloc, dar atitudinea africană nu s-a schimbat în termeni ofensivi. Idrissa Gueye s-a apropiat foarte mult de un start ideal, șutul său în forță trecând puțin alături. Înaintea minutului 10, Boulaye Dia a ratat o altă bună oportunitate din interiorul suprafeței de pedeapsă. Asaltul tricourilor în alb a fost greu de oprit, dar pe măsura trecerii timpului, posesia a ajuns într-un relativ echilibru.

Chiar și astfel, ascendentul în majoritate a revenit titularilor lui Aliou Cissé, care aveau nevoie evident să găsească golul. Defensiva latină a fost serios testată, iar minutul 42 a adus o mare eroare în careul ecuadorian, comisă de Piero Hincapié. Faultul stoperului asupra lui Ismaila Sarr a dus la penalty-ul transformat fără emoții tot de mijlocașul lui Watford. Finalmente, avantajul mergea de partea Senegalului, repriza a doua anticipând coordonate ușor diferite. Mareea galbenă din tribune a văzut într-adevăr o atitudine mult mai hotărâtă a conaționalilor, Édouard Mendy a fost mai întâi testat.

În ciuda faptului că ecuadorienii au putut fi surprinși de multe ori pe contraatac, presiunea a dat roade pe ramurile ofensive. După o perioadă de control, cornerul lui Gonzalo Plata urma să fie reluat în plasă de Moisés Caicedo. Sud-americanii își îndepliniseră obiectivul, dar adversarii arătaseră că pot să forțeze oricând va fi nevoie. La doar trei minute după egalare, căpitanul Kalidou Koulibaly s-a aflat la locul potrivit pentru a-și aduce echipierii în avantaj.

Secvența subliniată a avut un impact psihologic imens, întrucât senegalezii au reușit să nu se rezume doar la apărarea disperată inevitabilă. Momente au existat pentru o dublare a avantajului, dar Bamba Dieng nu a izbutit să puncteze pe contraatac. În același timp, în valul final de presiune a condorilor, singura șansă clară i-a aparținut lui Gonzalo Plata. Reluarea sa din poziție ideală a fost una modestă, iar după minutul 77, avalanșa de centrări avea să fie stopată, nu fără greutate.

Între stările deziluziei și extazului din tribune, numărătoarea inversă spre fluierul final a venit foarte greu pentru Senegal. Însă, o calificare ce a părut pe ansamblu meritată pentru toate atuurile ofensive arătate, venea după o pauză de exact două decenii. Desigur, ultima dată când a sa națiune trecea de grupele unui Campionat Mondial, Aliou Cissé se regăsea pe teren. La 20 de ani distanță, el izbutea aceeași performanță remarcabilă din postura unui charismatic tehnician, alături unui public compatriot pe măsură.

Țara Galilor – Anglia 0 – 3: Confruntare britanică decisă într-o repriză secundă categorică

Nici în Grupa B, programată la lumina completă a reflectoarelor, lucrurile nu erau deloc clare, în principal pe fondul imprevizibil al rezultatelor. Pentru naționala engleză, debutul nu ar fi indicat multe probleme datorită celor șase goluri marcate în poarta Iranului. Ulterior însă, evoluția mult mai puțin convingătoare cu Statele Unite a atras câteva semne serioase de întrebare, deși calificarea nu părea pusă în pericol.

Cu toate acestea, duelul britanic din runda cu numărul trei devenise mai degrabă unul cu al frustrării. În cazul echipei galeze, șansa avută în urma remizei de debut a fost parțial anulată de un final memorabil, dar în sens negativ, contra Iranului. Prima și singura eliminare a întregii competiții de până acum, primită de Wayne Hennessey, a contribuit la un scenariu întunecat pentru elevii lui Rob Page.

Dar, în ciuda înfrângerii din prelungirile etapei secunde, șansele calificării nu erau nule. Tocmai ultima idee atrăgea atenția unui debut poate mai puțin fulminant, în ambele tabere ale unei dispuneri regale. Aspectul clar era că, atât timp cât tabela era nulă, elevii lui Gareth Southgate vor fi cei care păstrează pentru mai mult timp balonul. Ocazia debutului de joc i-a revenit lui Marcus Rashford, cel ce nu a reușit să salte balonul peste al doilea goalkeeper din lotul advers, Danny Ward. Controlul care a urmat s-a rezumat la posesia engleză prelungită, pentru majoritatea reprizei întâi, replicile fiind timide. Phil Foden a fost aproape la rândul său de gol, dar a tras alături cadrului porții.

Abia în apropierea perioadei de prelungiri, galezii au bifat cu adevărat o acțiune cu potențial periculos, prin șutul imprecis al veteranului Joe Allen, cel care a intervenit greșit la golul de 0 – 1 din partida anterioară. La pauză, dragonii erau cumva conștienți că fără ca rezultatul celuilalt joc să se schimbe, nici măcar o victorie nu se transforma în rezultatul suficient. Pe un asemenea fond, șarjele engleze din debutul rundei a doua, s-au dovedit decisive, lovitura liberă senzațională a lui Marcus Rashford, prima câștigătoare din întreaga competiție, deschizând balul.  

Acțiunea imediat următoare a rezultat în al doilea gol, la capătul fazei construite de Harry Kane și Phil Foden. Cel din urmă nu a mai ratat, conturile fiind închise pentru o echipă oponentă ce a rămas fără propriul căpitan. Șutul deviat a lui Kieffer Moore i-a pus ceva probleme activului Jordan Pickford, dar tot favoriții au fost cei mai preciși, pe contraatac. Marcus Rashford și-a creat unghiul ideal pentru a realiza dubla, deși misiunea sa nu a părut încheiată.

Danny Ward a păstrat proporții decente pe tabelă, cu o serie a intervențiilor de mare clasă, la încercările lui Judd Bellingham. Phil Foden și John Stones, pe lângă alte tentative ale atacantului lui Manchester United. Un final agreabil de confruntare a lăsat un gust amar pentru jumătatea roșie de tribune, în condițiile în care doar o formație din insulă va merge meritoriu în optimi, din fruntea seriei a doua.

Iran – Statele Unite 0 – 1: Izbânda americană vine greu, dar prin rezultatul suficient

În paralel, partida ce ar fi trebuit să decidă soarta calificării în mod direct, punea la mijloc un duel fascinante și din alte perspective, paralele sportului cu mingea. Nu mulți pasionați și-ar fi imaginat că Iran va avea șansa accederii din grupe în propriile mâini, după jocul de deschidere. Dar, mulțumită unei atitudini ofensive grozave, elevii lui Carlos Queiroz au bifat cea dintâi victorie la Cupa Mondială, contra unui oponent european.

Ca urmare, în condițiile în care naționala americană nu a reușit să profite de șansele avute cu Țara Galilor sau Anglia, cele două remize însemnau următoarea concluzie. Cu un mic avantaj direct pentru formația arabă, învingătoarea de pe Al Thumama Stadium mergea automat în optimi. În mod natural, gruparea de peste Ocean era capabilă de a cauza mult mai des dificultăți adversarilor. Cheia mai greu de găsit pentru mult timp în tabăra americană, s-a dovedit capitalizarea atunci când ocaziile veneau.

Pentru mai bine de 40 de minute, răspunsul defensiv iranian s-a ridicat la înalte standarde, presiunea în propria jumătate fiind aproape instantanee. Cu foarte mulți oameni capabil în a-și crea propriile acțiuni, Gregg Berhalter a avut de ce spere la o deschidere rapidă a scorului. Doar că, ocazia clară materializată printr-un șut urma să aibă loc abia în minutul 29, atunci când centrarea cumva necontrolată de nimeni în careul iranian, nu l-a găsit pe Timothy Weah în unghiul ideal de a relua cu forță.

Alireza Beiranvand rămânea încă neînvins, dar adâncimea acțiunilor adverse devenea tot mai clară. Mai exact, în minutul 37, o șarjă plecată din flancul drept a fost orchestrată mai departe de Sergiño Dest, finalizarea simplă venind pentru Christian Pulisic. Prețul primului său gol la Campionatul Mondial a fost mare, anume un contact foarte dur cu portarul rival. Înainte ca exponentul lui Chelsea să poată părăsi terenul la pauză, colegii săi au fost la foarte mică distanță să lămurească orice dubiu.

Golul lui Timothy Weah urma să fie negat și de sistemul VAR pentru o marjă ce a ținut maxim de milimetri, la cabine diferența se păstra minimă. Singura veste bună pentru Iran a venit din disputa paralelă, după reluare. Mulțumită desfășurării ei rapide din repriza a doua, a devenit clar că egalarea ar fi fost suficientă pentru ca elevii fostului tehnician al Egiptului să-și continue aventura. Treptat, balanța a început să arate spre poarta lui Matt Turner, dar soluțiile la finalizare au ilustrat destulă lipsă de inspirație.

Doar Saman Ghoddos a fost responsabil pentru un balon cadrat, dar în prea multe cazuri, am avut parte de acțiuni persane fără șanse clare. În același timp, pe fondul unei voințe minime a celor echipați în albastru de mai a ataca, exceptând contraatacuri și câteva faze fixe izolate, outsiderii au avut dreptul să spere pentru întreaga durată a reprizei a doua. Timpul a trecut greu pentru ambele tabere, dar lucrurile au devenit dramatice abia pe durata minutelor suplimentare, mai exact în al nouălea (teoretic ultimul).

Balonul lansat pentru Mehdi Taremi a trecut printre picioarele portarului din SUA, înainte de a fi îndepărtat. Concomitent, mâna adversă pusă pe atacantul lui Porto nu a fost considerată a fi suficientă pentru acordarea eventualei lovituri de pedeapsă. Ultima șansă a Iranului s-a scurs, iar diferența a fost minimă, favorabilă totuși unei echipe americane care va merge mai departe cu doar două goluri marcate în Grupa B.

Astfel, concluzii excepționale din perspectiva suspansului s-au întrepătruns cu partide care au arătat mai degrabă destulă relaxare, spre parafarea drumului optimilor. În continuare, alte dispute se vor rescrie după cele două tipare evocate, scopul fiind marile realizări ori poate doar primul pas spre glorie, la Campionatul Mondial din 2022.

Grupa A (Clasament final)

1. Țările de Jos – 7 puncte

2. Senegal – 6 puncte

3. Ecuador – 4 puncte

4. Qatar – 0 puncte 

Grupa B (Clasament final)

1. Anglia – 7 puncte

2. Statele Unite – 5 puncte

3. Iran – 3 puncte

4. Țara Galilor – 1 punct