Deși Lionel Messi a deschis scorul contra Arabiei Saudite, Argentina a devenit protagonista uneia dintre cele mai sonore surprize din istorie.

Apoi, golurile s-au lăsat așteptate, atât într-o confruntare înflăcărată dintre Tunisia și Danemarca, cât și într-un nou duel (după 44 de ani), între Mexic și Polonia, în parte drept rezultat al penalty-ului ratat de Robert Lewandowski.

În timp ce veteranul ajuns la Barcelona rămâne fără gol în competiția absolută, laureații din Rusia au început drumul cu o victorie convingătoare. Deși Franța a fost condusă foarte rapid într-o nouă confruntare de debut cu Australia, prestația albaștrilor nu a lăsat ulterior loc dubiilor. 

Pe măsură ce lucrurile încep să prindă cu adevărat contur în cadrul Campionatului Mondial, va fi de așteptat ca ritmul legendar să-și spună cuvântul. Faza grupelor devine însă ramura unde volumul partidelor ajunge la un nivel nemaiîntâlnit până și pentru competiția supremă. Drept consecință premisa oricărui scenariu s-a adeverit mai rapid decât am fi crezut, acum în a treia și a patra serie. 

Argentina – Arabia Saudită 1 – 2: Revenire pentru un rezultat demn de istoria fotbalului         

Oprindu-ne mai întâi în Grupa C, focusul a stat asupra unei mari favorite la orice ediție a Cupei Mondiale. Moștenirea fotbalistică a Argentinei ne va purta permanent la capătul secolului anterior, mulțumită lui Diego Maradona, dar nu numai. Anii s-au scurs în dreptul Pumelor, însă căutarea a continuat fără succes pentru unicul obiectiv ce contează în Argentina. Vicecampioana din 2014 se numără și acum fără îndoială printre favoritele principale, postura inițială fiind confortabilă în teorie.

În același timp, deși Arabia Saudită nu a reprezentat o certă valoare a continentului asiatic ca întreg, gruparea condusă acum de către francezul Hervé Renard s-a pregătit pentru a șasea prezență pe scena absolută în total. Ultimele fiind chiar în succesiune, interesul Șoimilor Verzi a vizat mai degrabă o îmbunătățire estetică și respectabilitate. Oricum în amiaza de la Losail, debutul din 2022 avea să rămână categoric memorabil, împotriva unui Lionel Messi încă inapt 100 % în plan fizic.

Chiar și astfel, nu a fost nevoie de 100 de secunde pentru căpitanul sud-american în a-l testa serios pe Mohammed Alowais. Purtătorii celebrului echipament în nuanțe deschise au continuat să crească presiunea, o lovitură ușor controversată de pedeapsă fiind acordată după ce Leandro Paredes a fost împins în careul advers. În minutul 10, tot Messi avea să concretizeze pentru al șaptelea său gol la Cupa Mondială. Un asemenea start de joc a eliminat presiunea cronometrului, iar actul inaugural s-a transformat apoi într-un adevărat festival al golurilor anulate.

Decarul argentinian a fost primul care nu a putut evita poziția de offside, pentru o marjă a centimetrilor. Lautaro Martínez a trecut imediat prin același scenariu, poate chiar mai strâns după confirmarea sistemului VAR. Atacantul lui Inter urma să mai finalizeze o dată neregulamentar, fiecare serviciu decisiv fiind neutralizat de poziționarea la limită lăudabilă a fundașilor saudiți. Alte ocazii nu au mai venit la poarta outsiderilor, care puteau spera la un rezultat uluitor.

În ciuda posibilităților ofensive limitate, a fost necesară o singură șansă, după cum am văzut de atâtea ori. Saleh Alshehri a fost autorul unei pătrunderi de excepție, încheiate cu șutul necruțător din minutul 48. Elanul saudit s-a dovedit atât de irezistibil, încât momentul ireal în teorie a venit la doar 300 de secunde distanță. De această dată, Salem Aldawsari a găsit execuția ideală pe poarta și în vinclul lui Emiliano Martínez. Arabia Saudită trecea uluitor în avantaj, punând in pericol o statistică impresionantă.

Fără înfrângere după finala Copei America din urmă cu trei ani, Argentina a calmat iureșul, dar și-a văzut forcingul ofensiv neclar. Atunci când a fost nevoie de o intervenție absolut magnifică, Mohammed Alowais i s-a opus in-extremis lui Lautaro Martínez. Criza de timp inimaginabilă la început, a devenit stridentă în dreptul campioanei sud-americane, iar ocaziile au cam lipsit. Leo Messi a mai amenințat poarta cu capul, fundașii arabi demonstrând un calm grozav în propriul careu.

Evident că într-un final dramatic prelungit de o nouă accidentare gravă, succesul care schimbă istoria contemporană a Cupei Mondiale a fost asigurat și datorită unui balon scos din fața porții goale (de către Abdulelah Ali Awadh Al Amri). Sacrificiu nu s-a dovedit în van, fluierul final consfințind un succes de proporții care nu pot fi exagerate, ținând seama că Rusia a învins aceeași grupare din Orientul Mijlociu cu 5 – 0 în deschiderea precedentului Campionat Mondial. Acum, istoria se rescrie de partea Arabiei Saudite, într-o amiază de referință. 

Danemarca – Tunisia 0 – 0: Remiza albă a spectacolului total

Urmare a încrucișării programului oficial, tranziția halucinantă ne-a purtat imediat spre Grupa D, unde bineînțeles deținătoarea trofeului reprezenta principalul subiect de analiză. Până atunci, remarcam o altă echipă care și-a demonstrat fără îndoială valoarea la standardul european. Deja cu un an și jumătate în urmă, Danemarca a fost aproape de finala competiției continentale, chiar și fără contribuția lui Christian Eriksen. Campania remarcabilă din Liga Națiunilor a menținut așteptările la un nivel cel puțin identic raportat la vara precedentă.   

Scandinavii urmau să declanșeze aventura din Golf împotriva celei de-a doua reprezentative a Africii. Cât privește acțiunea din iarbă, Tunisia se regăsește la rândul ei la cea de-a șasea prezență la Campionatul Mondial. Categoric, faza grupelor a reprezentat mereu punctul maxim pentru fotbaliștii graniței nordice a continentului. În 2022, a fost de așteptat ca susținerea să atingă cel mai important nivel, din tribunele Qatarului, iar debutul confruntării a confirmat efectiv respectivul tablou.

Nici pe terenul așa-numitului Stadion al Educației, nu am asistat la dezechilibru. Mohamed Dräger și-a apropiat primul o deschidere a scorului, deși șutul său a fost deviat pe lângă vinclul lui Kasper Schmeichel. Replica a venit dinspre Joachim Andersen, vulcanul tunisian urmând apoi să se declanșeze doar parțial, după jumătatea primului act. Vârful Issam Jebali a plecat din poziție neregulamentară înainte de a finaliza, tabela rămânând nemodificată.       

Entuziasmul ofensiv de ambele părți a părut să anticipeze o reușită, dar goalkeeperul danez s-a opus din nou vârfului anterior evocat din poziție de 1 la 1. Cea mai antrenantă repriză albă de până acum a însemnat doar semnalul pentru secvențe explozive imediat după reluare. Lansarea către fostul mijlocaș de la FC Voluntari, Aïssa Laïdouni, putea din nou să arunce peluza roșie închis în extaz. Portarul scandinav s-a plasat din nou perfect, direcția ofensivă schimbându-se apoi către colegii fostului lider de la Leicester City.

Deși dinamica a rămas pe contre, favorita hârtiei a încercat să forțeze, însă rezultatul a fost egal și în dreptul reușitelor anulate. Un offside clar prealabil a neutralizat golul lui Andreas Skov Olsen, însă energia a fost cu greu disipată datorită tribunelor. Precum jocul anterior a dovedit-o spre obținerea unui rezultat pozitiv, trupa neînfricată a lui Jalal Qaderi a avut nevoie și de șansă. Cristian Eriksen și noul intrat Andreas Cornelius și-au împărțit ocaziile uriașe, atunci când Aymen Dahmen nu a putut interveni, barele venind dramatic în ajutorul Tunisiei. 

Abia spre final avântul s-a mai potolit, însă contextul a fost reaprins de suspiciunile desprinse dintr-o intervenție cu mâna a lui Yassine Meriah. Fără ca circumstanțele unui penalty să fie împlinite, mai ales pe fondul unui fault nordic care a intervenit anterior, am asistat la prima confruntare fără gol a turneului, Danemarca păstrând opțiunea principală cel puțin pentru al doilea loc de calificare, după un episod intens.

Mexic – Polonia 0 – 0: Egalul regretelor în ambele tabere

Al doilea duel din Grupa C ar fi atras în circumstanțe normale atenția generală. Dar, datorită monumentalului rezultat din meciul câștigat de Arabia Saudită, atât Mexic cât și Polonia se puteau deja gândi serios în a acapara prima poziție. Este drept că auspiciile vizau un duel foarte echilibrat, judecând după lunga istorie a celei mai titrate formații a Americii Centrale. Absențele uriașelor pălării din tribunele Campionatului Mondial înseamnă chiar o raritate, 17 calificări fiind bifate cumulat (dintre care opt succesive).

De cealaltă parte, reprezentativa polonă începe să-și creeze un statut constant pe înaltele scene, catalizatorul fiind o dată în plus Robert Lewandowski. Vârful Barcelonei este unul dintre cei pentru care experiența qatareză ar putea să rămână și ultima. Așadar, fiecare confruntare își menține aceeași miză enormă, un plus indubitabil fiind adăugat pe unicul Stadion 974, ridicat în integralitate din materiale reciclate.

Ambele defensive au arătat ceva semne de slăbiciune, șansele plutind pentru destule minute în aer. Totuși, abia spre finalul primei jumătăți de oră, momentele încordate au apărut la poarta lui Wojciech Szczęsny. Lovitura de cap a lui Alexis Vega s-a scurs mai întâi alături, nici Jesús Gallardo nereușind să îl învingă pe veteranul lui Juventus dintr-o poziție favorabilă. Elevii lui Gerardo Martino au intrat la cabine cu un vizibil ascendent, doar un oponent stând în calea lor spre obținerea lui și pe tabelă.

Presiunea latină nu a încetat nici în partea a doua, doar că o singură portiță exploatată de Robert Lewandowski, tras în careu de către Hector Moreno, putea întoarce întreaga poveste a serii. Din păcate pentru căpitanul polonez, execuția sa de la punctul cu var a fost parată de Guillermo Ochoa, în minutul 56. Scăpat de cel mai mare pericol posibil, Lewa neirosind anterior niciun penalty în tricoul naționalei, Mexic a forțat în continuare. Devierea lui Hugo Martin nu s-a dovedit suficientă pentru ca celălalt goalkeeper să cedeze, tribunele predominant verzi revenind la viață.

Șarjele ofensive nu au fost în continuare suficient de eficiente, chiar dacă pozițiile bune de finalizare au venit în special pentru Uriel Antuna și respectiv Grzegorz Krychowiak în prelungiri. Dintre ei niciunul nu a ales varianta optimă în prelungiri, atât Polonia cât mai ales Mexic având argumente pentru a nu fi mulțumită cu o a doua remiză albă în serie. Ca urmare, situația în propria grupă nu face decât să se complice suplimentar, la capătul disputei directe.

Franța – Australia 4 – 1: Demonstrația de forță în reprezentația galică inaugurală   

După rezultatul care a zguduit din temelii fotbalul mondial, perspectiva zilei de 22 noiembrie s-a modificat de-a dreptul radical și pentru epilogul Grupei D. Afirmația a prins contur și datorită recunoașterii că statutul Franței la startul campaniei de apărare a trofeului. Gruparea Cocoșului Galic ar fi putut să prezinte cel mai complet lot din competiție, dar accidentările și-au spus cuvântul fără dubiu. Karim Benzema i s-a alăturat lui Paul Pogba și N`Golo Kanté pe lista fotbaliștilor Franței ce vor rămâne permanent indisponibil.

Opțiunile lui Didier Deschamps rămâneau însă cu adevărat largi, într-o reeditare a jocului ce a deschis aventura inclusiv în Rusia. Atunci, Australia a reușit să completeze o partidă competitivă, cu viitoarea învingătoare în față. Așteptările au fost cel puțin identice și lângă Doha, în condițiile în care cea mai importantă șansă a exponenților de la Antipozi era probabil expusă de-a lungul minutelor de start. Întocmai după câteva minute de presiune adversă, lovitura a venit orchestrată de la Mathew Leckie și Craig Goodwin.             

Jucătorul de 30 de ani a finalizat simplu din careul advers, iar problemele se instalau serios și în tabăra Hexagonului. Un dezechilibru defensiv nu a fost deloc departe să aducă dublarea avansului, la un șut aproape perfect de la mare distanță al lui Mitchell Duke. Replica urma să sosească înainte ca tabloul să se complice cu adevărat, centrarea din minutul 27 a nou-intratului Theo Hernández fiind reluată în plasă de Adrien Rabiot. Exponentul lui Juventus avea să treacă în scurt timp în rolul de pasator decisiv, completarea venind în poarta goală de la Olivier Giroud.

Reintrarea atât de promptă la timona întâlnirii a însemnat continuarea vârtejului ocaziilor, ce a inclus o ratare imensă din șase metri a lui Kylian Mbappé. La fel de brusc înaintea pauzei, își putea plăti neatenția și omul competiției precedente, dacă reluarea cu capul din partea lui Jackson Irvine nu izbea doar bara franceză. Întrebarea se punea în Al-Wakrah asupra presiunii pe care sudicii ar mai fi putut-o aplica din minutul 46. Din contră, șansele foarte mari au culminat tot la poarta lui Matt Ryan, cu foarfeca lui Olivier Giroud, alături de o intervenție din fața liniei.

Diamantul parizian cu numărul 10 a preluat apoi frâiele serii, începând cu o finalizare cu capul de manual, după centrarea lui Ousmane Démbélé. Apoi Mbappé avea să ofere serviciul perfect spre o reușită de referință pentru același Olivier Giroud. Vârful Milanului a urcat în minutul 71 la cota 51, echivalentă unicului Thierry Henry, în fruntea ierarhiei marcatorilor Les Bleues din toate timpurile. Cea mai bogată tabelă a zilei a contabilizat doar cinci reușite, deși Australia nu a arătat mai departe că poate opri o campioană en-titre la capacitate ridicată.

În schimb, dacă Arabia Saudită se află deopotrivă alături Franței la conducerea unei grupe de Campionat Mondial în secolul actual, nu putem decât realiza că povestea din Qatar va avea în continuare de oferit versiuni grozave. Doar două zile complete de competiție au trecut, iar semnificația turneului a căpătat deja nuanțe aparte. Chiar și fără multe reușite valabile, socotelile hârtiei pot fi respinse, de asemenea, în reprezentații care să rămână în memoria eternă a fotbalului. 

Grupa C

1. Arabia Saudită – 3 puncte

2. Polonia – 1 punct

3. Mexic – 1 punct

4. Argentina – 0 puncte

Grupa D

1. Franța – 3 puncte

2. Tunisia – 1 punct

3. Danemarca – 1 punct

4. Australia – 0 puncte