Qatar 2022Grupele C și D: între momente dificile și reconfirmări
O zi cu potențial referențial în Qatar a început cu un singur gol, dar cu adevărat unul valoros, ce a garantat victoria Australiei cu Tunisia.
Ulterior, Robert Lewandowski și Polonia au oprit pentru moment ascensiunea saudită, la finele unei confruntări cu rezultat potențial înșelător. Franța a reușit să elimine orice dilemă cât privește calificarea din grupe, depășind în sfârșit obstacolul Danemarca mulțumită lui Kylian Mbappé, dar nu fără dificultăți.
Același lucru se poate spune și despre Argentina, care a fost propulsată de Leo Messi, spre un succes virtual obligatoriu contra Mexicului. În continuare, statutul seriei D va fi confirmat abia după etapa finală.
Treptat, în calendarul nu tocmai obișnuit al fotbalului actual, tranziția dintre toamnă și iarnă nu este completă. Iar, o ediție a Cupei Mondiale care s-a anunțat deosebită și pentru cele ce se vor întâmpla pe gazon, continuă să valideze și perspectiva imprevizibilului. În ciuda așteptărilor și a câtorva indicii asupra forței depline, puține formații de prim rang și-au dezvoltat un avans clar. Ca urmare, călătoria spre optimi nu ia deloc pauză în Qatar.
Tunisia – Australia 0 – 1: Primele puncte merg la Antipozi după un joc de uzură
Al patrulea start de zi standard ne-a purtat în Grupa D, mai exact pe un culoar cu pretenții limitate, dacă măsurăm premisele inițiale, prea puțin valabile până acum. Previziunile pe termen scurt s-au corelat inclusiv pentru formația din zona Antipozilor spre partida cu numărul doi. Într-adevăr, șansele debutului australian spre o grozavă ispravă s-au limitat la doar 10 minute în fața campioanei mondiale. Ulterior înfrângerii cu Franța, venea oportunitatea majoră a cangurilor de a pune probleme, dar opoziția se arăta pe măsură.
Pentru noul capitol al Tunisiei, reprezentația primă a oferit mari speranțe unei galerii care se ridică fără îndoială la înălțime. Sprijinul din tribune s-a dovedit elementul net favorabil în cadrul unei excelente prestații contra Danemarcei. Comparația oponenților ne atrage atenția că reprezentativa africană ar trebui să plece din postura favoritei pe Al Janoub Stadium. Dar, prea bine s-a remarcat până acum că jocurile nu seamănă între ele, defensiva australă arătând destulă rezistență.
Mai mult, secvențele prime de nesiguranță s-au înmulțit în dreptul reprezentantei echipate în albul mai puțin caracteristic, oponenții nereușind să capitalizeze foarte rapid. Totuși, obiectivul inițial al Australiei era îndeplinit, în a potoli cât de mult posibil fuleul tribunelor majoritar africane. Iar, la jumătatea primei reprize, acțiunea de atac rapidă de pe flancul drept s-a încheiat cu o lovitură formidabilă de cap, din partea lui Mitchell Duke. Pentru a doua confruntare, elevii lui Graham Arnold pătrundeau primii pe tabelă, printr-o partitură eficientă.
De partea cealaltă, nu au mai rămas multe de făcut în afara unei abordări și mai feroce spre poarta unui Matt Ryan care a avut fără îndoială nevoie și de sprijinul echipierilor. Mai întâi, Kye Rowles a contrat o finalizare potențial periculoasă de la Youssef Msakni, careul devenind aglomerat. Celălalt fundaș central și-a imitat colegul peste alte patru minute, șutul blocat aparținându-i lui Mohamed Dräger, dintr-o poziție ideală. Prelungirile primului act au adus o a treia ocazie uriașă, nici Youssef Msakni negăsind poarta din 10 metri.
Frustrarea s-a adunat serios în tabăra tunisiană, însă forcingul a continuat cu toate resursele, inclusiv după ieșirea de la cabine. La fel de impresionantă a fost și așezarea australiană în teren, care nu s-a rezumat numai la apărare. Centrările africane nu și-au găsit foarte des urmarea dorită, tot Youssef Msakni creând mai serios pericolul prin acțiuni la firul ierbii. În măsura în care colegii săi din atac ar fi putut puncta pe contraatac, Matt Ryan a reușit să mențină poarta intactă, inclusiv în fața noului intrat, Wahbi Khazri.
Spre dezamăgirea majorității spectatorilor de pe cea mai sudică arenă, Australia a izbutit ca echipă să maximizeze șansele de obținere unei victorii cruciale, poate mai puțin așteptate. Însă, la limită obținut, succesul va garanta Socceroos șansa reală la obținerea unui bilet de optimi, spre deosebire de mult mai dificila misiune a Tunisiei.
Polonia – Arabia Saudită 2 – 0: Fațeta opusă a mirajului pentru surpriza competiției
Cele patru zile care au trecut de la prima întâlnire cu unica Grupă C au părut să nu mai ajungă la final, într-un sens figurat. În realitate, lucrurile s-au prezentat cât se poate de serios în clasament, ca urmare evidentă a jocului ce a dat alt sens Cupei Mondiale. Statistica rece a debutului saudiților a arătat doar două șuturi pe poartă contra Argentinei, dar spiritul de luptă și precizia sunt uneori de necuantificat prin cifre. Succesul definitor al unei națiuni a oferit un bonus important pentru a doua rundă, contra Poloniei.
Varianta conservatoare putea fi aplicată de elevii lui Hervé Renard, în baza posturii din ierarhie, o situație cu două tăișuri de multe ori. În schimb, provocarea secundă se anunța la fel de complicată, în fața unui adversar roș-alb ce nu a atins deloc nivelul dorit. În ciuda faptului că s-ar fi putut impune cu Mexicul, dacă Robert Lewandowski ar fi transformat de la punctul cu var, era nevoie de o creștere semnificativă, în dreptul trupei conduse de vârful Barcelonei.
În cadrul Education City Stadium, iureșul s-a declanșat mai mult în jumătatea europeană de teren, adevăratul val entuziast saudit fiind evident. Purtați și de compatrioții din tribună în față, verzii au fost aproape să deschidă scorul, aspect pe care nu l-am fi putut menționa în niciun mod pentru primul joc. Wojciech Szczęsny a respins șutul puternic al lui Mohamed Kanno, drept un avertisment notabil, într-o perioadă clară de dominare. La prima fază fixă poloneză, lovitura de cap a lui Krystian Bielik a fost respinsă chiar de Saleh Alshehri, atacantul advers.
Deși controlul jocului rămânea în tabăra verde, una dintre puținele breșe a fost exploatată mulțumită lui Robert Lewandowski. Deși blocat pe prima execuție din minutul 39, el l-a pus cu poarta goală în față pe Piotr Zieliński. Reușita exponentului lui Napoli putea fi imediat anulată, la lovitura de pedeapsă acordată după consultările VAR. Nu doar că goalkeeperul polonez l-a blocat pe Salem Aldawsari inițial, dar a blocat fabulos și reluarea pe recuperare de la Sami Al-Najei.
Așadar, Wojciech Szczęsny reușea să păstreze avantajul în tabăra proprie, după o repriză cu prelungiri serioase. Moralul jucătorilor lui Hervé Renard devenea principalul semn de întrebare, după un joc în general pozitiv. Impresia a continuat și de la reluare, doar goalkeeperul lui Juventus fiind cel ce a împiedicat egalarea. Cu toate acestea, șansele uriașe au început să iasă de pe cadrul porții, la execuțiile în forță ale lui Mohamed Kanno și Feras Al-Brikan.
În celălalt careu, Arkadiusz Milik a oferit replica printr-un voleu oprit de bara transversală, Robert Lewandowski neavând mai mult noroc la alte patru minute distanță. Șansa a făcut de ambele părți ca diferența să rămână minimă, până în momentul capitalei erori a lui Abdulelah Al-Malki. Tot optarul care a irosit ultima ocazie saudită mare i-a oferit căpitanului polonez oportunitatea eluzivului prim gol la Cupa Mondială, în minutul 82.
Deși Lewandowski nu mai reușea și dubla, întâia victorie cu însemnătate pentru Polonia la competiția supremă, era parafată. În schimb, șoimii Arabiei nu obțineau nimic, dintr-o confruntare ce s-a desfășurat pe coordonate mult mai ofensive decât monumentala ispravă cu Argentina. Indiferent rezultatului paralel, totul rămânea în balanță, referindu-ne la seria a treia.
Franța – Danemarca 2 – 1: Perla Hexagonului aduce primul bilet spre optimi
Încrucișarea ne-a readus apoi spre disputa Grupei D care putea fi așteptată de la început la un nivel de excepție. Evident, ultimul argument nu vine doar pentru că deținătoarea titlului se afla din nou în prim-plan, ci și deoarece adversara din Scandinavia obișnuia să-i atribuie mari probleme recent. De reținut despre campania ratată a Franței din Liga Națiunilor, este că numai formația daneză a reușit să învingă de două ori o echipă din Hexagon mai puțin inspirată. De aceea, dinamica dintre două grupări excelente promitea să ilustreze un alt duel cu miză.
Brusc, venea rândul campionilor mondiali în exercițiu să aibă în față prospectul calificării, iar pentru adversari, un alt pas greșit putea cântări semnificativ, spre o rundă decisivă dificilă. Cu alte cuvinte, mostra unui spectacol eminamente european aducea și presiunea de rigoare pe Stadionul 974, iar startul nu a dezamăgit deloc. Ousmane Démbélé și Adrien Rabiot au combinat pentru a pune cele mai clare întrebări majore defensivei nordice, mai exact lui Kasper Schmeichel. Presiunea franceză a rămas constantă de-a lungul unei prime părți în care vikingii au arătat destulă răbdare, sub un ritm pe alocuri amețitor.
Antoine Griezmann a încercat să surprindă la rându-i, dar singura replică clară la buturile lui Hugo Llorris a fost oferită de Andreas Cornelius. Nicio finalizare nu a găsit direcția corectă, iar pauza s-a înregistrat din nou fără într-un joc cu implicare daneză. Dominarea deținătorilor trofeului a părut să poată continua, dar elevii lui Kasper Hjulmand și-au plasat toate resursele ofensiva după reluare. Schimbarea nu s-a produs însă fără ca cei mai tehnici atacați îmbrăcați în albastru să amenințe la aproape orice incursiune.
În cele din urmă, Theo Hernández a fost cel care l-a servit perfect pe Kylian Mbappé, ratarea fiind imposibilă în minutul 61, de la limita suprafeței de pedeapsă. Odată deschisă tabela, nordicii au încercat să declanșeze revenirea, materializarea venind poate ușor prea rapid. La doar șapte minute după reușita evocată din partea atacantului lui P.S.G., Andreas Christensen a profitat de centrarea și devierea grozavă a lui Christian Eriksen, respectiv Joachim Andersen, pentru a egala. Senzația posibilității unei noi victorii cu Franța în 2022 căpăta un nou avânt în partea roșie de tribună. Doar că, la scurt timp după șansa imensă bifată de Martin Braithwaite – într-un final pe contre – Antoine Griezmann și Kylian Mbappé s-au conectat decisiv, printr-o combinație ce nu anunța un uriaș pericol.
Kasper Schmeichel a fost surprins în minutul 86, dubla decarului advers tranșând, poate mult mai târziu decât am anticipat, prima formație asigurată de trecerea grupelor. Pentru Danemarca, scenariul se rezuma după fluierul final la o ultimă șansă, în confruntarea directă cu Australia. În același timp, câștigătoarea trofeului din 2018 nu a făcut altceva decât să ofere confirmarea unui blazon, pe care alte echipe îl transpuneau mai departe în presiune.
Argentina – Mexic 2 – 0: Razele strălucirii albe-celeste reapar în timp util
Ajungând la acel termen, dincolo de importanța confruntărilor precedente, niciuna nu părea să aducă o rezonanță mai mare lumii fotbalului în sine, decât cea a serii. Pentru o întreagă carieră, Lionel Messi a fost asociat pe bună dreptate cu măreția, dar și cu criticile ce i se desprind acesteia. 2022 a conturat un nou moment greu la nivel de echipă națională, după eșecul răsunător din prima rundă. Dar, la o zi după comemorarea maestrului Diego Armando Maradona, Argentina încă avea ocazia de a răsturna campania qatariană, mai exact în Grupa C.
În fața decarului prezentului și a colegilor săi, stătea însă o adversară atât de incomodă în general, fără a mai vorbi de implicațiile unui duel latin. Mexicul a demonstrat că poate să domine clar inclusiv Polonia, factorul presiunii fiind mic pentru elevii lui Gerardo Martino, în jocul secund, prin comparație cu adversare în tricourile celeste. Atmosfera nopții nu putea fi alta decât total încinsă în tribunele Lusail Iconic Stadium, iar artificiile erau așteptate și pe gazon.
Micile detalii nu erau reglate optim la finalizare, iar puținele șanse care au fost permise inițial nu au adus un pericol evident la una dintre porți. Peste 30 de minute aveau să treacă până când pumele, prin liderul său, au testat spațiul porții, nici Lautaro Martínez nefiind mai eficient decât Leo Messi. Notabilă, pe lângă multitudinea intervențiilor cu adevărat dure, urma să devină o fază fixă din timpul suplimentar al primei părți. Emiliano Martínez a acoperit excelent vinclul dorit de Alexis Vega, de la aproximativ 25 de metri.
Miza s-a dovedit într-adevăr prea mare pentru ca spectacolul sau calitatea să se remarce în mod primordial. Nici după repaus, soluțiile nu s-au dovedit tocmai limpezi, decarul argentinian fiind imprecis și dintr-o lovitură liberă de atâtea ori as în mânecă. Însă, fotbalul de nivel înalt a tot ilustrat că poate fi la înalt nivel, un sport al momentelor, iar urmașul idolului Maradona, nu a mai iertat și în minutul 64.
Primind balonul de la Ángel Di María, Messi l-a învins din prima pe Guillermo Ochoa, dar nu numai atât, egalându-l pe El Pibe d`Oro în ierarhia golurilor tuturor timpurilor pentru Argentina, la Cupa Mondială. Reușita care a aruncat și marea alb-albastră în delir a adus ceva mai multă liniște pe suprafața de joc, jucătorii lui Lionel Scaloni rămânând în control și mulțumită unei noi reușite de clasă, marca lui Enzo Fernández, aflat chiar la prima ispravă într-un meci oficial. Brusc, fără alte emoții, sud-americanii se replasau măcar într-o poziție de calificare provizorie. Dar nici o victorie contra Mexicului, nu avea cum să lămurească o Grupă C cu orice scenariu încă valabil.
Învățămintele trase după a șaptea zi de competiție din Orientul Mijlociu, subliniază și o mică tendință a reintrării în normal. Chiar și așa, doar o certitudine suplimentară a fost bifată, prima din peisajul eliminatoriu propriu-zis. Până măcar ca acesta din urmă să înceapă, bătăliile fotbalistice promit în continuare a rămâne acerbe, spre mai multă legendă ori istorie de orice tip, în Campionatul Mondial al Qatarului.
Grupa C
1. Polonia – 4 puncte
2. Argentina – 3 puncte
3. Arabia Saudită – 3 puncte
4. Mexic – 1 punct
Grupa D
1. Franța – 6 puncte
2. Australia – 3 puncte
3. Danemarca – 1 punct
4. Tunisia – 1 punct
Comentarii