Probabil cea mai puțin previzibilă seară decisivă Cupei Mondiale de până acum a început fabulos.

Nevoită să învingă Franța, indiferent de formula galicilor, Tunisia a prevalat rezistând cu brio până la capăt pentru o victorie de onoare formidabilă.

Succesul african – reconfirmat la mare limită prin anularea unei reușite în ultimul minut – nu a fost suficient pentru calificare. Australia va merge mai departe alături de campioana mondială (fie și printr-un golaveraj negativ, dar două victorii), după ce a trecut la limită și de Danemarca.

Apoi, deznodământul Grupei C s-a lăsat așteptat într-o manieră uluitoare, datorită reprizelor secunde. Argentina a securizat locul 1 mulțumită victoriei (2 – 0) cu Polonia, care a supraviețuit efectiv spre optimi, întrucât Arabia Saudită a reușit să încheie orice speranță la golaveraj a Mexicului. Selecționata sombrero s-a impus doar cu 2 – 1 în celălalt duel, unul realmente agonizant mai ales pentru învingători.

În ciuda a destule argumente viabile către circumstanțe mai puțin așteptate, planul general al Cupei Mondiale părea să indice suficiente deznodăminte așteptate. Măcar în zona trecerii fazei grupelor, tendințele inițiale ne-au purtat mai mult sau mai puțin spre calculele hârtiei, deși cu ceva greutate. Dar, fiecare zi se dovedește a fi o nouă șansă pentru ca jocul din Qatar să aducă aspecte ieșite complet din tipare. 

Tunisia – Franța 1 – 0: Cea mai valoroasă (și tristă) victorie de palmares, după un final unic

Inclusiv seria D, programată să se finalizeze mai întâi, ar fi trebuit să meargă sub coordonate clare. Parțial, ele s-au împlinit doar din unghiul deținătoarei trofeului, pe alocuri fabuloasă la capitolul manifestării pe teren. În același timp, posibilitatea pentru ca totul să nu pară atât de simplu pe cât se prezintă acum, s-a dovedit chiar foarte mare. Fără să se arate sub nicio formă echipa net inferioară, Danemarca ar fi putut menține o remiză ce urma a declanșa orice calcule.

În schimb, datorită golului victoriei al lui Kylian Mbappé, galicii puteau trata în liniște partida finală, cu o miză imensă pentru adversară. De asemenea împotriva formației scandinave, Tunisia a demonstrat că are argumente pentru a conta în cadrul. Rezultatul contra Australiei a sosit însă într-un moment cu adevărat nepotrivit, înfrângerea îngreunând mult misiunea. Dar, fără să mai aibă ceva de pierdut în fața Les Bleus (cu foarte multe rezerve în teren), calificarea încă se număra printre posibilități.

Cel mai clar semnal în sensul respectiv a fost un start de joc absolut neînfricat, însă ghinionul lui Nader Ghandri s-a dovedit poziția neregulamentară din care a expediat în plasă un voleu excelent. Golul nu avea să fie validat, dar presiunea asupra porții lui Steve Mandanda a rămas maximă. Singura cale prin care francezii au cauzat directe probleme a reprezentat acțiunea rapidă de contră. Kingsley Coman s-a regăsit într-o poziție excelentă, dar nu a ales șutul ideal la jumătatea reprizei. Ulterior, aproape orice centrare a devenit periculoasă în dreptul tunisienilor, eforturi într-adevăr serioase în apărare fiind necesare pentru ca tabela să rămână albă. Al doilea veteran dintre buturile franceze s-a remarcat și el la șuturile venite din partea lui Wahbi Khazri. Mandanda avea să încheie repriza fără gol primit, dar intențiile jucătorilor din fosta colonie au rămas clare, fără multe replici galice.

În partea a doua, asediul au continuat, judecând din perspectiva decarului tunisian, care a încercat să finalizeze din orice poziție. După ce Aïssa Laïdouni a ratat la rândul său relativ dintr-un unghi relativ închis, Khazri nu a mai ratat oportunitatea de finalizare a unei acțiuni rapide. Publicul în majoritate african din tribunele Education City Stadium a pătruns în delir, Vulturii Cartagenei având pentru prima dată în avantaj de-a lungul întregului turneu.

De partea cealaltă, talentul ofensiv încă existent de partea lui Didier Deschamps era foarte greu ilustrat, pe fondul unei clare lipse de inspirație. Abia pentru ultimele aproximativ 20 de minute, Antoine Griezmann, Kylian Mbappé și Ousmane Dembélé au intrat în teren pentru a salva minim un punct. Abia atunci, raportul de forțe a început în sfârșit să semene unei imagini obișnuite, ultimul nou-intrat punându-l la inițială încercare pe Aymen Dahmen.

Practic din minutul 75, adevărata dispută defensivă a început pentru jucătorii pregătiți de Jalal Qaderi, europenii amenințând la fiecare acțiune prin numele cele mai sonore. Liderul lui P.S.G. a încercat să înscrie dintr-un unghi imposibil, după care și Randal Kolo Muani a ratat o ocazie bună de egalare. Dacă în cealaltă dispută, lucrurile nu s-ar fi încheiat mai rapid ori ar fi avut un rezultat diferit, atunci finalul disputei de pe arena viitorului complex educațional, ar fi fost demn de scenariul unui film.

Antoine Griezmann apucase să marcheze la ceea ce a părut inițial faza ultimă a jocului, cu un voleu precis. Jucătorii și oficialii au intrat pe gazon înainte ca centralul să primească din camera VAR un semnal pentru posibila poziție de offside nu direct, ci reactivat, în momentul centrării lui Kylian Mbappé. Minutul 90 + 11 a confirmat anularea golului, iar Tunisia avea să-și încheie o campanie de ținut minte cu un succes împotriva campioanei mondiale, însă unul atât de amar în același timp.

Australia – Danemarca 1 – 0: Triumf și calificare memorabilă a cangurilor         

Celălalt duel al seriei ne readucea aparent în contextul de totul sau nimic, vizibil deja de două ori în seara precedentă. Existau puternice rațiuni prin care să credem că singura participantă a nordului Europei, este favorita. Însă, întreaga planificare daneză a fost anulată de remiza cu Tunisia, care automat a atașat o presiune suplimentară asupra meciului secund. Nivelul contra Franței nu a fost cel mai consistent, totul transformându-se în încercarea ultimei șanse, probabil împotriva celui mai neașteptat dintre oponenți.             

Australia a arătat că reușește să stăpânească o carte a pragmatismului neaccesibilă chiar oricărei grupări. Depășiți net de campioana mondială după ce au deschis scorul, sportivii de la Antipozi au ajustat cu succes. Pornind din postura outsiderului contra unei echipe africane pline de încredere, elevii lui Graham Arnold au punctat o singură dată cu Tunisia, suficient pentru a-și apropia o calificare prea puțin așteptată.

În duelul decisiv de pe Arena Al Janoub, tricourile galbene au încercat să nu se rezume la o tactică defensivă. Dar, obiectivul advers era cu orice preț avansarea, iar Matt Ryan a fost mult mai des provocat. Inițial, am constat o paradă spectaculoasă cu mâna, la șutul lui Mathias Jensen, după care, australianul a trebuit să respingă o centrare potențial periculoasă pe jos. Pentru mult timp în care nordicii au controlat fără probleme balonul, doar Riley McGree a trimis un șut către poarta lui Kasper Schmeichel.

Treptat, dinamica a scăzut serios, spre interesul clar al sudicilor, deși raportul deținerii mingii s-a mai echilibrat pe măsură ce am avansat către pauză. Chiar și astfel, jumătatea întâlnirii surprindea condiții încă favorabile pentru canguri, drept care riscurile majore nu erau necesare. De la reluare, am remarcat totuși un plus de curaj pentru echipa australă, chiar în momentul în care lucrurile aveau nevoie să se schimbe, ținând seama de reușita tunisiană cu Franța.

Exact la timp pentru a nu permite presiunii cronometrului să intervină cumva, Mathew Leckie a reușit să ducă la bun sfârșit o acțiune individuală, printr-o finalizare elegantă. Din minutul 60, atacul a putut trece din nou pe plan secund, în condițiile în care bătălia anglofonă nu se mai ducea direct cu Danemarca, ci cu durata în sine a întâlnirii. Nordicii aveau nevoie să înscrie de două ori ca să reintre în calcule, dar au continuat să forțeze.

Până la o șansă propriu-zisă, egalarea putea să vină în circumstanțe bizare, Kasper Dolberg fiind agățat în careul advers. Doar că, atacantul danez s-a aflat anterior în afara jocului, decizia unui penalty fiind așadar anulată. Pentru mare parte a timpului regulamentar, semifinaliștii din Nations League au continuat să insiste, în fața unei defensive pe alocuri fragile, dar încrâncenată. Andreas Cornelius a reluat doar pe plasa porții dintr-un corner, orice reușită fiind utilă doar Tunisiei la acel moment.

Celebrarea la Antipozi a putut începe după multă tensiune, Australia reușind să întoarcă o înfrângere inițiale într-o calificare așteptată de 16 ani. Învățătura clară devine într-o așa situație că nici golaverajul nu va reprezenta elementul principal într-o grupă, atunci când două victorii apar. În schimb, eliminarea Danemarcei puncta una dintre marile deziluzii de până acum a turneului final.     

Polonia – Argentina 0 – 2: Înfruntarea închisă în așteptarea bucuriei duale  

Evident, capătul zilei a subliniat contextul Grupei C, care a opus în mod normal două formații ce au ajuns foarte greu în fruntea ei. Mai întâi, Polonia nu s-a ridicat la un nivel înalt împotriva Mexicului, dar în același timp a ratat și șansa victoriei, de la 11 metri. Într-o manieră aproape opusă, Arabia Saudită a irosit și un penalty într-o confruntare a altor șanse uriașe. Robert Lewandowski a completat în final victoria echipei sale cu golul prim la Cupa Mondială.

Înaintea jocului direct contra Argentinei, Leo Messi a ajuns la cota opt, depășindu-și propriul erou inclusiv. Doar în primele două întâlniri, traseul emoțional urmașului lui Diego Maradona a mers de la deznădejde spre entuziasm. Deși a înscris în ambele cazuri, doar reușita cu Mexic rămâne cu o semnificație clară, atunci când colegii săi aveau mai mare nevoie. Așadar, mulțumită victoriei din partida secundă, totul rămânea sub controlul pumelor, într-un context ce se putea oricând schimba, însă.

Pe Arena 974, lucrurile au părut să se așeze sub zodia echilibrului, însă după 20 de minute, a devenit clar că gruparea sud-americană are resursele mult superioare ofensive. Oricum, șansele spre poarta adversă nu au venit tocmai cu ușurință, cu excepția unui debut activ al lui Leo Messi. Wojciech Szczęsny a părut să fie pregătit pentru orice fel de variantă, fie că ea a venit din partea căpitanului advers, a lui Ángel Di María sau Marcos Acuña.

La o acțiune ce părea mai simplu de gestionat decât execuția jucătorilor de flanc, portarul lui Juventus a sărit imprudent la o centrare, atingându-l pe același Lionel Messi. În minutul 41, după consultarea VAR, goalkeeperul avea să-și ia revanșa, oprind al doilea penalty în dispute consecutive. Din păcate pentru el, deși a menținut paritatea la pauză, Szczęsny avea să fie învins la mai puțin de 60 de secunde după ce înfruntarea s-a reluat.

Finalizarea i-a revenit lui Alexis Mac Allister, întreaga presiune fiind atunci eliminată de pe umerii echipei în culorile celeste. Fără să primească absolut nicio replică majoră în defensivă, elevii lui Lionel Scaloni s-au concentrat doar asupra unui joc ofensiv pe alocuri chirurgical. Ocaziile s-au reluat practic fără oprire, centrarea lui Enzo Fernández urmând să fie fructificată de Julián Álvarez.

Tânăra extremă își trecea în cont goluri în confruntări consecutive, iar lucrurile în grupă deveneau extrem de interesante. Polonezii ar fi fost obligați să atace din momentul dublării deficitului, dar orice încercare s-a arătat inutilă. Misiunea pumelor era completă, dar orice modificare a tabelei ar fi propus schimbarea în ierarhia finală inclusiv. Ocaziile uriașe au venit tot în detrimentul europenilor, Lautaro Martinez irosind-o dintr-un cadru de 1 la 1, cu același goalkeeper absolut eroic.

Kevin Álvarez a finalizat doar în plasa laterală, prelungirile fiind de-a dreptul dramatice pentru gruparea roș-albă. Lobul lui Nicolás Tagliafico a fost îndepărtat din fața linei porții, atunci când încă fiece reușită ar fi contat pentru ca Polonia să-și păstreze uluitor poziția de calificare, la capătul unui joc încheiat cu doar un singur șut spre poarta Argentinei.

Arabia Saudită – Mexic 1 – 2: Final în note amare absolute de ambele părți        

Grupa s-a desfășurat pe date total ieșite din comun, dar episodul care a declanșat întreg procesul a rămas memorabila ispravă a Arabiei Saudite. Fără succesul obținut în cele cinci minute de magie ofensive cu Argentina, cursul seriei ar fi fost diferit pentru toate formațiile. Cât privește gruparea ghidată de Hervé Renard, reversul medaliei s-a dovedit un eșec dureros. Polonia a fost dominată pentru multe minute, dar a rezistat pentru a lua punctele, în runda a doua.

Nimic nu era pierdut încă pentru echipa deșertică, contra unui grup mexican ce fără îndoială identifica propriile motive de frustrare. Cu un punct din primele două confruntări, lipsa de eficiență sau reacție cu Argentina s-au remarcat. Așadar, orice șansă spre calificare însemna victoria și nu oricum, în duelul publicului alb-verde.

Avântul mexican s-a arătat mai evident la debut, Mohammed Al-Owais fiind dispus să replice la ocaziile mari ale lui Alexis Vega. Foarte rapid, acțiunea s-a mutat de la un careu la altul, fără multe rețineri. Mohammed Kano a dorit să testeze portarul advers inclusiv din lovitură liberă, fără a prinde spațiul porții. Finalizările din acțiune au favorizat tabăra lui Gerardo Martino, iar după câteva ratări de la mare distanță, Sultan Al-Ghannam a intervenit fabulos. 

Fundașul lateral a intervenit pe linia buturilor, blocând lovitura de cap a lui Orbelín Pineda, la capătul primei jumătăți de oră. Tendința centr-americană de a ataca s-a adâncit pe măsură ce ne-am apropiat de finalul reprizei inaugurale, saudiții rezistând bine și având o șansă de a intra la cabine în avantaj. Ali Al-Hassan nu a reușit să cadreze lovitura sa de cap, iar pe fondul celor întâmplate în jocul celălalt, totul avea să se schimbe după pauză.             

Deschiderea de scor latină a venit la primul corner al părții a doua, unde prelungirea genială a lui César Montes a adus finalizarea lui Henry Martín. Purtați pe valul ce avea să devină și mai serios din cadrul succesului Argentinei, mexicanii au aplicat lovitura de grație oricăror speranțe ale rivalilor de pe gazon. Lovitura liberă a lui Luis Chávez din minutul 52 va intra cu siguranță în discuția pentru reușita competiției, dar mai important, aducea formația sa mai aproape de glorie.

Acum, în ceea ce avea să devină o coroborare a celuilalt scor, formația care a plecat în seara de joc de pe locul al patrulea a ajuns la egalitatea perfectă pentru poziția a doua. Din moment ce nu se putea puncta vreo diferență la golaveraj (2-2 și în cazul Poloniei), cartonașele galbene defavorabile mexicanilor la total, (7-5) ar fi putut să decidă un moment contemporan unic. De aceea, orice s-ar fi lămurit cu un al treilea gol latin, dar Mohammed Al-Owais mai întâi, a realizat totul pentru a-l nega.

Loviturile libere și pasele decisive ale lui Hirving Lozano au cauzat mari pagube după minutul 75, dar au dus doar la două goluri anulate pentru offside. Pe măsură ce disperarea s-a așezat în jocul Mexicului, culminând cu balonul lui Uriel Antuna îndepărtat agonizant din fața liniei porții, Arabia Saudită a profitat. Golul onoarei de la ultima fază a reprezentat mai mult de atât pentru toți martorii unui joc epic. Reușita lui Salem Al-Dawsari avea să cruțe pătimașii suporteri din America Centrală, în fapt, de o eliminare care risca să nu mai fie vreodată repetată în Grupa C.

Detalii atât de simple pot să realizeze la un moment dat diferența infinitului în termenii unui fotbal unic. Ultima zi de toamnă ne-a demonstrat pe deplin acel aspect, în marjele cel mai puțin scontate. Absolut nimic nu a fost stabilit pentru echipe cu rezonanță în Qatar, până la cel din urmă gol, respectiv cel din urmă fluier, la Campionatul Mondial din 2022. 

Grupa C (Clasament final)

1. Argentina – 6 puncte

2. Polonia – 4 puncte

3. Mexic – 4 puncte

4. Arabia Saudită – 3 puncte

Grupa D (Clasament final)

1. Franța – 6 puncte

2. Australia – 6 puncte

3. Tunisia – 4 puncte

4. Danemarca – 1 punct