Mai departe, în Grupa F, Marocul și-a îndeplinit misiunea spre o calificare fulminantă, contra unei Canade ce nu a putut evita a treia sa înfrângere, după un nou joc în general bun.

Ca urmare, duelul Croației cu Belgia a devenit decisiv, jucătorii în carouri rezistând dramatic pentru un egal echivalent poziției a doua. După eliminarea unei prime mari favorite din Europa, soarta Germaniei a devenit identică, dar într-o manieră uluitoare.

Câștigându-și duelul final, echipa lui Hansi Flick nu a făcut decât să confirme locul al doilea în Grupa E pentru Spania. Ne putem exprima astfel pentru că în urma revenirii și victoriei Japoniei contra ibericilor, Costa Rica a putut spera și ea la propriu într-o calificare de-a dreptul miraculoasă.

O senzație familiară în sport este falsa idee cum că am putea să fi văzut totul, incluzând aici fotbalul de înalt nivel. Dacă mai aveam dubii, actuala ediție a Cupei Mondiale a reușit să creeze deja ipostaze absolut uimitoare pe teren, care evident vor ține în balanță întregi destine. Unele națiuni au experimentat deja sentimentele la putere maximă, prima fază a turneului din Qatar nefiind încă la final. 

Canada – Maroc 1 – 2: Confirmarea celei mai neașteptate câștigătoare de grupă              

Dintre multele scenarii pe care le-am văzut deja împlinite, cel al Grupei F a arătat de asemenea inconsistent. În prim-plan, ar fi trebuit să regăsim formațiile ce au ajuns în fazele finale ale competiției din Rusia. Realitatea a fost departe de a sta chiar astfel, mai ales datorită impactului adus de outsiderele Belgiei și Croației. După cum a evoluat în jocul de debut, Canada a arătat potențial grozav în ofensivă, atunci când nu este sub presiune. Eșecul contra vicecampioanei en-titre a creat un cadru similar pentru epilogul frunzei de arțar.

În schimb, Marocul a înregistrat un mare plus, pe lângă nivelul de experiență în general mai ridicat. Sprijinul publicului a purtat o grupare atât de inspirată de la granița continentelor, foarte aproape de optimi. În principiu, protejații Atlasului aveau nevoie doar să nu piardă, împotriva celei de-a doua și ultimei echipe eliminate matematic după două înfruntări. Dar, probabil că nici cei mai optimiști dintre suporteri nu puteau să spere la un debut mai bun, dată fiind o greșeală uriașă a lui Milan Borjan. Goalkeeperul cu trecut vasluian în Liga I a ieșit din propriul careu și i-a oferit efectiv balonul pentru un lob câștigător lui Hakim Ziyech. Doar patru minute apucaseră să treacă și întreaga misiune s-a ușurat pentru africani, recepția unei faze de genul tocmai explicat, având efectul invers.

Reacția canadiană de atac a fost târzie, iar consecințele s-au remarcat și pe celălalt plan, rivalii necesitând doar câteva alte acțiuni cursive pentru a lovi din nou. Lansat grozav în adâncime de către Achraf Hakimi, vârful Sevillei, Youssef En-Nesyri, și-a pus în sfârșit amprenta asupra tabelei. Dublarea avantajului a intervenit natural fără ca replica să vină într-un mod consistent. Abia după trecerea jumătății reprizei, atacurile s-au îndreptat clar și în direcția opusă, nord-americanii neavând pentru ce se mai teme.

Rezultatul s-a transformat în cea dintâi reușită în proprie poartă a întregii competiții, în cazul devierii ghinioniste a lui Sam Adekugbe. Găsind calea către o revenire, jucătorii de peste Ocean au încercat să continue ofensiva, dar dezavantajul de două lungimi s-ar fi putut ușor reface. Un al doilea gol pentru marcatorul secund al întâlnirii a fost refuzat pe motivul unei poziții de offside. Marja a rămas minimă, Marocul căutând să-și minimizeze emoțiile după reluare.

Doar că, elanul advers a devenit tot mai neînfricat din partea atleților care și-au readus țara pe scena supremă a fotbalului după 36 de ani. Posesia a rezultat într-o presiune mult mai înaltă, iar deși apărarea lui Walid Regragui s-a ridicat la înălțime. Dar, finalul confruntării ar fi avut o cu totul altă dinamică, prin îndeplinirea unei condiții, mai exact în minutul 70. Veteranul absolut al Cupei Mondiale, Atiba Hutchinson a reluat excelent o lovitură liberă, dar balonul nu a depășit linia porții după ce izbise bara transversală.

Canada a continuat să insiste pentru a nu urma traseul Qatarului și a acumula un singur punct măcar, meritat din aspectul general al tuturor întâlnirilor. Însă, creditul atenției maxime, dar și a unei determinări pe măsură a compatrioților din tribune, Maroc a rezistat, dar nu numai atât. Singura reprezentantă a Africii neînvinsă până acum a câștigat confortabil o serie în care părea să plece cândva cu ultima șansă. 

Croația – Belgia 0 – 0: Egalul fără goluri și cu deznodământ la pol opus

De cealaltă parte a grupei, presiunea era prezentă aproape de conotațiile maxime, indiferent scorului final paralel. Însă, cel puțin din unghiul Croației de vedere, așteptările la nivel internațional nu le-au egalat pe cele naționale. Remiza extrasă din prima rundă a avut un aspect dezamăgitor, dar știm acum că nu a reprezentat cel mai rău rezultat. Contra Canadei, cel mai modest start imaginabil a fost lăsa în urmă și transformat într-un succes autoritar.     

Dar, cele patru puncte nu erau încă echivalente calificării, mai ales în fața grupări belgiene ce se putea considera norocoasă că a rămas în calcule. Oricum l-am analiza, succesul împotriva Canadei a fost obținut la standarde cu adevărat scăzute. Ulterior, Tunisia a reușit să exploateze o dispoziție chiar mai puțin plăcută, iar rezultatul final a fost meritoriu. Ca urmare, nu foarte multe variante au rămas la dispoziția elevilor lui Roberto Martinez decât victoria, iar semnele inițiale nu au fost deloc promițătoare.

Practic la prima pătrundere după fluierul de start, Ivan Perišić nu a fost departe să îi îmbunătățească definitiv recordul lui Alphonso Davies, autorul celui mai rapid gol al turneului, Apoi, a doua incursiune periculoasă a dus la o lovitură liberă, în urma căreia au existat circumstanțe pentru acordarea unui penalty. Șansa belgiană a fost aceea că Andrej Kramarić s-a aflat în poziție afară din joc în momentul centrării inițiale.

Anthony Taylor și-a schimbat decizia, iar Luka Modrić nu a mai putut executa în fața colegului de la Madrid, Thibaut Courtois. Respectivul moment a părut să indice un lung interval abordat de ambele părți cu teamă, deși rezultatul opus era deja defavorabil. Doar Marko Livaja s-a apropiat serios de gol pentru destule minute cu o lovitură de cap. Puțin alături și-a direcționat un nou șut și Kramarić, iar o primă parte relativ sub așteptări se încheia fără vreo execuție cadrată.

De la revenirea pe gazon, contextul ar fi trebuit să devină și mai clar, știind că măcar una dintre combatante se va opri aici. Belgia era nevoită să atace oricum cu toate forțele, însă balcanicii au început partea a doua cu propriile momente imense de gol. Thibaut Courtois a rezistat unui baraj declanșat de Mateo Kovačić, Luka Modrić și Marcelo Brozović. Până atunci însă, un real carusel al ratărilor l-a avut ca protagonist pe Romelu Lukaku, intrat de la pauză.

Aproape prin orice mijloace, blocaje ale adversarilor, erori de plasament sau simplu ghinion, balonul a dat cu adevărat impresia că nu va intra în plasă. În minutul 60, atacantul lui Inter a lovit bara după o acțiune la care mingea apucase să părăsească suprafața de joc. O reluare peste a venit în consecința ieșirii greșite ale lui Dejan Lovren, iar lucrurile nu se încheiaseră. Presiunea a urcat, dar fără să arate o totală lipsă de imaginație, Belgia ar fi putut să-și asigure cumva calificarea. Rezistând răspunsurilor croate pe contraatac, diavolii roșii au văzut însă același traseu de o raritate uluitoare.

Primind o nouă centrare ideală în aproximativ șapte metri, Lukaku nu a putut să se interpună decât cu pieptul pe traiectorie. Marko Livaković a rămas neînvins în fața câtorva momente absolut critice, rezultatul de egalitate fiind prezervat cu mare greutate. Dar, fluierul final a asigurat prezența ex-iugoslavă în optimi, în vreme ce generația talentului suprem a fotbalului belgian va rămâne doar cu medaliile mondiale de bronz, cucerite în Rusia.

Japonia – Spania 2 – 1: Caruselul se încheie cu un final fericit de ambele părți  

Precum în alte situații la care am asistat până acum, Grupa E a demarat în condiții de reținut, tocmai datorită unui prim rezultat. Artizanul direct a fost un grup japonez care a arătat imediat că va rămâne relevant, indiferent condițiilor. Marea dilemă niponă a însemnat totuși gestiunea contextului diferit din care s-au abordat întâlnirile. În prima, mentalitatea s-a așezat mai degrabă într-o manieră reactivă, Germania fiind învinsă.

Apoi, lucrurile s-au întors, împotriva unei echipe costaricane nevoită să se apere, iar în ofensivă primordial, asiaticii nu au găsit soluțiile. Eventuala victorie atunci ar fi lămurit chiar situația calificării, în condițiile în care Spania nu a pierdut cu Germania. Dar, nici pentru furia iberică, nimic nu era încheiat, demonstrația de forță din primul joc nefiind dublată de alte trei puncte.

Egalați pe final de confruntare secundă, jucătorii lui Luis Enrique aveau nevoie să obțină minim un punct pentru a câștiga seria. Pe Khalifa International Stadium, startul a oferit câteva clipe de joc pe contre, dar după șutul în plasa laterală de la Junya Ito, diferența s-a făcut în poarta opusă. În sfârșit titular pe scena supremă, Álvaro Morata s-a demarcat și a recepționat perfect centrarea lui César Azpilicueta, pentru a înscrie deja a treia oară în turneu.

Cu avantajul obținut, ibericii nu s-au ferit din a ataca, însă concomitent, au deschis efectiv de-a dreptul inconfundabila morișcă a paselor. Destul de rare au fost secundele în care japonezii să aibă controlul clar al balonului, instanțele periculoase apărând mai degrabă din eventualele erori de construcție. Unai Simón a avut ceva emoții, însă nu din cauza finalizărilor adverse, fără ca samuraii să insiste totuși peste măsură.

După reluare, oportunitățile aveau să vină la fel de înșelător, dar într-un sens ce urma să arunce grupa în aer. Erorile de construcție tocmai evocate au rezultat într-un șut al lui Ritsu Doan care nu a mai fost blocat de către Simón, egalarea venind într-un mod subit. Doar că, un al doilea gol avea să urmeze la alte trei minute distanță, mulțumită unui efort fabulos de la Kaoru Mitoma.  Acțiunea prelungită înainte ca mingea să iasă complet în afara terenului s-a încheiat prin răsturnarea completă a tabelei.

Din minutul 51 și până la final, Germania era (retrospectiv privind) eliminată drept urmare a unei secvențe nipone uluitoare. Numai că, pe măsură ce lucrurile s-au animat și în disputa paralelă, formația care s-a aflat în pericol a devenit Spania. În timpul în care Costa Rica a ajuns pe poziție de calificare, toreadorii ar fi avut nevoie să treacă la ofensiva disperată.

Însă, scorul dintre celelalte formații a reintrat în normal, ibericii controlând din nou nu doar destinul propriu, cât mai ales al ierarhiei finale din grupă. A devenit clar că nimic nu se mai putea întâmpla pentru ca elevii lui Luis Enrique să piardă de sub control poziția a doua. Așadar, doar gruparea asiatică avea de ce să se teamă pentru un gol pe final de joc, defensiva rezistând suficient de bine.

Fără să dea impresia că mai forțează, reușita Furiei Roja putea veni doar după la șutul de la distanță al lui Marco Asensio. Shūichi Gonda a reținut cu ceva ezitări, iar Japonia nu numai că s-a impus în seria proprie, dar a făcut-o întorcând scorul contra ambelor foste campioane mondiale. În schimb, pentru Spania, înfrângerea s-a profilat într-un final liniștitor, dar numai datorită celuilalt joc ce se încheiase.

Costa Rica – Germania 2 – 4: Dispută uluitoare și un rezultat devenit irelevant

Ajungând acolo, scenariile improbabile ce ne-au adus în față Iran sau Arabia Saudită, au avut un alt curs pentru Costa Rica. Australia a demonstrat deja că niciun fel de înfrângere nu va conta mai mult decât punctele. În dreptul echipei din America Centrală, singura rămasă acum cu șanse teoretice spre optimi, acel 0-7 cu Spania a fost anulat de singurul gol înscris cu Japonia. În consecință, sportivii pregătiți de Luis Fernando Suárez își puteau juca șansa, oricât de mică și au făcut-o.

Chiar succesul outsiderilor din runda a doua, a garantat și pentru Germania că posibilitățile vor exista inclusiv în cazul unui nou eșec, cu Spania. Însă, reușita egalizatoare contra ibericilor a valoroasă, întrucât a plasat toate grupările în ruleta serii finale. Victoria era oricum unica modalitate pentru deținătoarea trofeului din 2014 în a evita o a doua eliminare succesivă ulterioară înainte de optimi.

Fără îndoială, tempoul ofensiv a vizat la început doar poarta lui Keylor Navas, motiv pentru care întrebarea rămânea cum va rezista apărarea outsideră. Jamal Musiala a semnat prima ocazie notabilă, după mai puțin de patru minute, Thomas Müller oferind un al doilea avertisment. Traseul fenomenal dintre David Raum și Serge Gnabry, aducea rapid inevitabilul. Extrema care a deschis scorul părea să ofere imediat semnalul că este doar începutul, deși rezultatele deveneau favorabile Mannschaftului. 

Pasatorul primului gol a cauzat în continuare mari dileme, dar centrarea sa către Thomas Müller a rezultat doar într-o altă paradă a lui Keylor Navas. Efectiv, o realizare din partea grupării din Atlantic devenea să mențină mingea în jumătatea adversă, senzația fiind aceea că un al doilea gol ar închide orice semn de întrebare. Cu toate acestea, celebrul portar costarican a reușit să se opună și cu ceva noroc încercărilor adverse.

Leroy Sané și Serge Gnabry nu au prins cadrul porții, dar acele ratări au venit după ce Keysher Fuller a fost atât de aproape să restabilească egalitatea. După un dublu luft în defensiva germană, marcatorul golului cu Japonia l-a testat serios pe Manuel Neuer. Dar, cu diferența minimă la cabine, adevărata poveste începea după reluare, de îndată ce Japonia punctase prima dată în paralel. Deja, agonia cuprindea publicul german la aflarea veștii celui de-al doilea gol nipon, orice efort german părând inutil.

Pe fondul știrilor neplăcute, jucătorii lui Hansi Flick au scăpat și propria partidă de sub control. A fost nevoie așadar de o șansă enormă și o determinare chiar mai mare, pentru ca grupul care marcase doar un gol și primise opt, să se regăsească în postura de a merge mai departe, literalmente. Ezitarea lui Neuer după o lovitură de cap a dus la reușita lui Yeltsin Tejeda. Iar printre ocaziile germane absolut imense, care au inclus două bare, a venit și lovitura liberă prelungită care a rezultat în autogolului portarului din Bavaria.

Pentru aproximativ 150 de secunde, Costa Rica era a doua în grupă, într-un scenariu ce putea depăși antologia sportului, dacă priveam spre golaverajele implicate. Și totuși, cu șanse nule de a mai merge în optimi independent, Germania a reacționat imediat prin Kai Havertz. Vârful lui Chelsea a bifat golul care retrospectiv doar a ușurat enorm misiunea paralelă a Furiei Roja.

Până ca Keylor Navas să fie învins a doua oară de Havertz, am asistat la alte parade nemaipomenite din partea sa. Dar, prin reîntoarcerea scorului în defavoarea costaricană, nimic nu mai rămânea de scontat pentru bravii outsideri. În tabăra oricum debusolată a Germaniei, speranțele s-au reaprins odată cu reușita lui Niclas Füllkrug, validată de brigada integral feminină (prima din istorie), după foarte lungi consultări suplimentare.

Abia atunci, din minutul 89, cu condiția ca Spania să egaleze Japonia, Mannschaftul s-ar fi calificat cu patru puncte și golaveraj superior niponilor (1 față de 0). Cum aspectul subliniat nu s-a întâmplat, debutul lui Hansi Flick ca selecționer la un turneu final, s-a încheiat cu o victorie amară, dezamăgire și cinci goluri mai puțin înscrise decât rivalii iberici, care au acaparat în cele din urmă biletul spre optimi, de pe locul secund al Grupei E.

Dacă am dori să oferim noi dimensiuni asupra imprevizibilului și magiei fotbalului, indiferent spre cine se îndreaptă ea în mod pozitiv, atunci prima seară a iernii din 2022 va rămâne un exemplu. Mai mult, poate că încă o dată – de ce nu pentru totdeauna? – Campionatul Mondial din Qatar ne arată cum șansele matematice în sine pot da peste cap orice previziune. 

Grupa E (Clasament final)

1. Japonia – 6 puncte

2. Spania – 4 puncte

3. Germania – 4 puncte 

4. Costa Rica – 3 puncte 

Grupa F (Clasament final)

1. Maroc – 7 puncte

2. Croația – 5 puncte

3. Belgia – 4 puncte

4. Canada – 0 puncte