După ce ziua a patra a debutat cu punctul acontat de Maroc contra Croației, o nouă fabuloasă revenire a Japoniei în fața Germaniei a aruncat efectiv în aer Grupa E. Tot acolo, Spania și-a făcut misiunea mult mai ușoară împotriva reprezentativei din Costa Rica, spre un rezultat istoric de 7 – 0 (cu eficiență maximă la finalizare).

În fine, revenirea Canadei la Cupa Mondială s-a conturat într-o manieră frustrantă pentru outsiderii alb-roșii. Belgia s-a impus la limită într-o altă partidă cu desfășurare neașteptată, mulțumită penalty-ului parat de Thibaut Courtois la Alphonso Davies și respectiv finalizării de clasă a luiMichy Batshuayi.  

Deja nu mai există îndoieli că în ciuda impresiilor inițiale, fărâmele transformate în momente reale de magie, își pot face apariția la cea mai aparte ediție a campionatului Mondial. Din fericire, nu a existat nevoia ca pasionații neutri să aștepte mult timp spre imortalizarea uluitorului. Aspecte măcar apropiate au fost vizate și în secvența ce ne-a adus la jumătatea primei turnante a primei faze. 

Maroc – Croația 0 – 0: Rezultat echitabil pentru o dispută fără inspirație în atac              

Așadar în Grupa F, așteptările au sugerat destule ipostaze mai puțin obișnuite, inclusiv pe baza programului. Ponderea favoritelor principale a părut să nu includă și câteva reprezentative cu un bagaj istoric înalt. Printre ele, vom enumera categoric și echipa Croației, vicecampioana mondială încă în exercițiu. Deși absențele notabile există comparativ superbei campanii din Rusia – începând desigur cu Ivan Rakitić – ex-iugoslavii încă aveau un cuvânt de spus în Qatar.

Startul s-a dat la lumina amiezii, contra unei alte națiuni africane obișnuite cu reflectoarele competiției-reper. Rădăcinile marocane sunt într-adevăr foarte adânci privind către a patra prezență fără pauză la Cupa Mondială. Asemănător altor țări de pe continentele non-europene, vom puncta șase participări și în dreptul elevilor lui Walid Regragui. Diferența ar fi trebuit să se prezinte destul de mare în teren, dar compensația venea categoric din tribunele arenei Al-Bayt. Ezitările întâlnite la finalizare au dominat primul sfert de oră, însă o eroare mare în defensiva arabă ar fi putut rezulta un gol superb al lui Ivan Perišić. Șutul său a ocolit spațiul porții de la mare distanță, presiunea defensivă fiind de multe ori autoimpusă în ambele tabere.

Drept urmare, în ciuda abnegației, alte oportunități clare au venit foarte greu și pe fondul lipsei inspirației la ultima pasă. Abia la începutul prelungirilor primului act, serviciul ideal a venit de pe flancul stâng, Yassine Bounou reușind să intervină excepțional la reluarea lui Nikola Vlašić.

Nici Luka Modrić nu a reușit să cadreze corect propriul șut din afara careului, exponenții din celebrele tricouri în carouri fiind nevoiți să accepte rezultatul fără gol la pauză. Potențialul pericol se anunța la cote mai ridicate după reluare pentru outsideri, dar în fapt, energia a crescut mult pentru toți protagoniștii. Dejan Lovren ar fi putut să puncteze imediat, însă apărătorii adverși s-au grupat excelent în fața liniei porții. Noussair Mazraoui a fost autorul unei mari șanse din celălalt careu mic, într-o fază ușor suspectă pentru punctul cu var.

Dominik Livaković s-a aflat la post, atacantul advers suferind apoi o accidentare serioasă. Spre jumătatea părții a doua, atmosfera avea să se încingă din nou, portarul croat fiind testat inclusiv de Achraf Hakimi. Până la urmă, breșa decisivă pentru Maroc nu a venit, cu toate că obiectivul de a nu primi gol a fost atins sub uralele unui public pătimaș. Deși vicecampioana en-titre a continuat să domine, adversarii mai slabi cotați s-au ridicat la măsura provocării inițiale. Astfel, scorul final al confruntării din seria a șasea putea fi decât unul. 

Germania – Japonia 1 – 2: Valul samurailor răpune Manschaftul pe final

Mutându-ne atenția asupra Grupei E, lucrurile promiteau să devină mult mai interesante, în principal datorită dinamicii seriei. Pentru prima și singura dată în Qatar, două foste deținătoare ale trofeului au fost repartizate împreună, ceea a impus practic o lipsă a pașilor greșiți în teorie. În orice context, indiferent dacă valoarea este maximizată sau nu, Germania va fi considerată drept una dintre marile favorite. Nedepășind vreo fază eliminatorie la ultimele două turnee finale, formația își începea în Qatar noul drum, alături de Hansi Flick.     

Drept prim test în Peninsula Arabă, Mannschaftul avea să-și măsoare forțele cu un oponent mereu imprevizibil. Cu precădere în actualul secol, Japonia a demonstrat că va fi capabilă să contreze aproape orice adversar mai puternic pe hârtie. Debutul unei competiții este momentul în care niponii amintesc de obicei restului lumii asupra potențialului lor. Nu trebuie să uităm că pe tărâm rusești, asiaticii au înregistrat un rezultat mai bun decât deținătorii titlului din 2014.

Categoric, intensitatea se aștepta maximă pe Khalifa International Stadium, iar ritmul atât de rapid putea să aducă prima lovitură surprinzătoare. Junya Ito și Daizen Maeda au conlucrat ideal pe un contraatac care a rezultat doar într-un gol anulat în plasa lui Manuel Neuer. La cealaltă poartă, l-am remarcat inițial destul de sigur pe Shūichi Gonda, cu toate că lucrurile aveau să se schimbe după șansele irosite de İlkay Gündoğan.

Minutul 31 a adus intervenția neinspirată a goalkeeperului asiatic asupra lui David Raum, confirmarea loviturii de pedeapsă oferindu-i mijlocașului lui Man. City șansa deschiderii scorului. Fără să ezite, jucătorul cu rădăcini în Turcia a transformat pentru întâiul gol al zilei. Deși reacțiile japoneze puteau pune întrebări adversarilor la aproape orice contră, ocazii concludente nu au mai apărut decât în dreptul favoritei. Joshua Kimmich și Jamal Musiala au ratat pe rând oportunitatea dublării avansului, înainte ca reușita lui Kai Havertz să fie la rându-i anulată.

Ofensiva germană s-a arătat complicat de încetinit și în a doua jumătate, Serge Gnabry fiind aproape să puncteze imediat după reluare. Mai tânărul său coleg de la Bayern, același Musiala, a înșirat multiplii adversari irosind o altă fază cu potențial. İlkay Gündoğan continua seria cu un șut în bară, după care atleții lui Hajime Moriyasu au reluat tăioasele contraatacuri. Pericolul s-a afișat drept urmare și la poarta europeană, deși finalizările au lăsat de dorit în majoritate. Prin contrast, Shūichi Gonda a oferit o cvadruplă paradă care să mențină Japonia în joc după minutul 67.

După uriașele ratări succesive ale lui Junya Ito și Hiroki Sakai, egalarea a venit din piciorul lui Ritsu Doan. Faza prelungită subliniată a declanșat aceeași șarjă vizibilă și în cazul Arabiei Saudite, iar clipa extazului nipon s-a declanșat la opt minute distanță față de prima reușită. Noii intrați au creat imense probleme, Takuama Asano finalizând maiestuos pe contraatac din unghi. O nouă revenire de neuitat era cumva completă, doar Leon Goretzka amenințând serios poarta în cadrul asediului ultim. Fluierul final l-a surprins pe Manuel Neuer în careul advers, dar o înfrângere uluitoare pentru echipa sa a fost inevitabilă.

Spania – Costa Rica 7 – 0: Dezlănțuirea completă a Furiei Roșii

Acțiunea avea să continue din aceeași Grupă E cu unul dintre duelurile cu cel mai intens grad al dezechilibrului, măcar din perspectiva teoretică, deja anulată. Dar, realitatea ne indica evident că Spania va începe aventura din Golf cu o confruntare la îndemână, după deziluzia trăită în Rusia, în urmă cu patru ani. În schimb, Costa Rica dorea să reînnoade un șir al succeselor nu tocmai imposibil, lecția din 2014 rămânând valabilă.

Analiza loturilor dintr-un unghi financiar ne indică gruparea centr-americană ca fiind chiar ultima clasată, chiar din postura unei foste recente câștigătoare de grupă. În replică, Furia Roja se afla în căutarea unei reafirmări care nu se anunța una deloc ușoară, ținând seama de jocul completat mai devreme. La fel, pentru trupa lui Luis Enrique, spațiul pentru erori era profund limitat, debutul subliniind un duel 100 % latin la Doha, care brusc devenea de o capitală importanță, atât pentru Spania cât și pentru Germania.

În nevoia unui start bun pentru iberici, Dani Olmo nu a reușit să-și cadreze corect execuția din mijlocul careului, după cinci minute. Marco Asensio a ratat deopotrivă cadrul porții lui Keylor Navas, pentru câțiva centimetrii, outsiderii rămânând momentan fără vreo reacție. Inevitabilul s-a produs în minutul 10, atacantul lui Leipzig ajustând pentru o finalizare elegantă. La a doua șansă ivită, nici exponentul Realului nu a iertat, iar deja cursul întâlnirii era în deplină stăpânire. Presiunea nu a scăzut deloc probabil drept rezultat al evenimentelor anterioare, iar rezultatul aferent neprezentării fiind completat la capătul primei jumătăți de oră.

Ferran Torres a dus avantajul mai departe de la punctul cu var, abia al doilea rezultat al întregii competiții fiind asigurat de la pauză. Deși intenția costaricană a fost aceea de a crește tensiunea măcar în zona mediană, nu s-a constat nicio schimbare pe termen lung în abordarea adversă. Ocaziile au curs aproape permanent și de la cabine, autorul reușitei din penalty depășindu-l pe goalkeeperul advers pentru dublă. Fără vreo replică de care să se teamă în propriul dispozitiv defensiv, elevii lui Luis Enrique, cu precădere cei tineri, nu s-au ferit din a avansa.

Voleul lui Gavi (aflat încă la 18 ani) a urcat scorul spre reacția deznădăjduită a suporterilor Los Ticos. Avântul iberic a rămas practic irezistibil la fiecare acțiune, iar minutele extinse de prelungire nu au făcut decât să poarte agonia outsiderilor mai departe. Venit de pe bancă, Carlos Soler avea să finalizeze fără emoții la începutul minutelor adiționale, momentul gloriei nefiind ocolit nici de Álvaro Morata. Al său impact de pe bancă a adus reușita (din întoarcere) de 7 – 0, un rezultat care nu a mai fost familiar Cupei Mondiale, după celebra semifinală dintre țara gazdă Brazilia și Germania, în 2014.

Belgia – Canada 1 – 0: Un succes așteptat, dar cu multe semne de întrebare

După ce am remarcat începutul mai puțin convingător din Grupa F, a devenit clar că epilogul zilei s-a transformat într-o șansă foarte bună pentru una dintre favorite să se instaleze la cârmă. Mai exact, vom poposi în dreptul uneia dintre naționalele ce a expus constant pentru ultimul deceniu cea mai ridicată dispunere a talentului și așteptărilor. Cu toate acestea, drumul Belgiei conduse de către Kevin de Bruyne, Romelu Lukakku și Eden Hazard spre măreție a rezultat în multe piedici. Medaliații cu bronz din urmă cu patru ani tind să recunoască că șansa qatareză ar putea fi ultima.

Fațeta simbolică a duelul de start la Al Rayyah s-a amplificat enorm însă pentru oponenta elevilor conduși de Roberto Martinez. A doua cea mai lungă absență stopată în 2022 din Cupa Mondială ne poartă în urmă cu 36 de ani. Atunci, Canada a bifat de altfel și singura apariție pe scena fotbalistică supremă, revenirea fiind un real motiv de sărbătoare a arțarului. Ca urmare, copleșirea ar fi fost de așteptat într-un lot talentat, dar lipsi de experiență, cel puțin în primele secvențe ale serii.

Totuși, după tentativa de la mare distanță a lui Mitchy Batshuayi, formația lui John Herdman și-a arătat întreg arsenalul. Blocajul cu mâna în propriul careu a lui Yanik Ferreira Carasco putea fi catalizatorul izbucnirii unei noi bucurii fără margini. Din păcate pentru el, tânărul lider al Canadei, Alphonso Davies și-a asumat executarea penalty-ului, dar a trimis modest în minutul 10. Thibaut Courtois a reușit intervenția, evidențiind însă unica veste bună pentru selecționata așa-numiților draci roșii.

Dominarea oustiderilor a continuat la proporții uluitoare, atât ca așezare în teren, cât și la curajul de a declanșa orice atac. Alte suspiciuni pentru lovituri de pedeapsă au încadrat șanse uriașe spre golul inaugural, semnate de veteranul Atiba Hutchinson și Jonathan David, pe lângă exploziva extremă a lui Bayern, deja evocată. Goalkeeperul belgian a rezistat întreg barajului de 12 șuturi pentru a păstra paritatea până în apropierea pauzei.

La momentul ideal, găsit în mijlocul careului după foarte multe minute, Michy Batshuayi nu a mai iertat. Reușita sa din minutul 44 a anulat probabil cea mai surprinzătoare primă repriză din perspectiva tiparului de joc. Fascinant rămânea de văzut dacă nord-americanii își mai puteau crea ocazii uriașe, similare celei lui Tajon Buchanan, care a urmat deschiderii scorului. Tonusul remarcabil al reprezentaților arțarului nu s-a disipat, dar pentru destule momente, finalizările nu au mai pus probleme.

Mulțumită mai degrabă cu un joc la așteptare, gruparea pregătită de un fost manager al lui Everton s-a apropiat doar sporadic de buturile lui Milan Borjan. Inclusiv tribunele asociate Ahmed bin Ali Stadium au scăzut mult în intensitate, așteptând probabil o tentativă de șarjă finală. Controlarea evidentă a balonului în termeni mai eficienți nu s-a transpus și în obiectivul final. Thibaut Courtois a rămas impasibil după lovitura de cap promițătoare expediată de Jonathan David.

Fără îndoială, judecând după scorul final, vizibil pe tabelă, cel mai valoros portar al ultimului sezon european a fost exponentul care a securizat succesul inaugural pentru Belgia. Prin asociere, eșecul canadian poate fi considerat unul parțial nemeritat, exceptând plusul la capitolul inspirației, ce putea într-adevăr destabiliza și tabloul Grupei F.

Așadar, aproape că indiferent de natura duelului expus pe cea mai înaltă scenă a fotbalului, a fost nevoie de doar patru zile – și ultimele două în special – pentru a realiza că nimic nu este scos din calculele qatareze. Deja planificarea inițială este de domeniul trecutului în dreptul multor grupări cu pretenții majore. Iar ca urmare, continuarea epopeii din Orientul Îndepărtat rezervă de acum un volum ieșit din comun al entuziasmului. 

Grupa E

1. Spania – 3 puncte

2. Japonia – 3 puncte

3. Germania – 0 puncte

4. Costa Rica – 0 puncte

 Grupa F

1. Belgia – 3 puncte

2. Croația – 1 punct

3. Maroc – 1 punct

4. Canada – 0 puncte