Nici Ghana și Coreea de Sud nu s-au lăsat mai deloc mai prejos.

Duelul extra-european a adus alte 5 reușite, într-o nouă victorie africană spectaculoasă, care a precedat succesul necesar și suficient al Braziliei cu Elveția, 1 – 0. Respectivul joc a garantat a doua echipă care a depășit matematic grupele. Portugalia a realizat apoi același deziderat, datorită unei reprize secunde agitate, dar traversate cu bine în fața Uruguayului.  

Nici măcar la finalul unei treimi din povestea celei de-a 22-a ediția a Campionatului Mondial, putem remarca o serie incredibilă a noutăților. Practic, deși natura rezultatelor începe să devină ușor oscilant, între mari surprize și deznodăminte comune, semnele întrebării continuă, în aproape orice serie, atunci când pătrundem în a doua săptămână de completă joc în Qatar. 

Camerun – Serbia 3 – 3: Episod de referință, cu puncte împărțite

Într-una dintre relativ puținele situații de același tip întâlnite până acum, Grupa G avea să se reia cu un duel al supraviețuirii în calcule. Pentru naționala cu adânci rădăcini în istoria jocului african, în Camerun, o asemenea frază ar părea acceptabilă. Deși a rezistat cu succes aproape de primul său oponent din Țara Cantoanelor, echipa așezată în teren de Rigobert Song nu a putut evita înfrângerea. Este mult mai greu ca în cazul celui de-al doilea adversar, să putem folosi aceeași termeni.

Pentru Serbia, pretențiile au fost destul de ridicate, la pătrunderea în competiție. Din păcate, în pofida unui start defensiv promițător, balcanicii au devenit treptat copleșiți de o forță ofensivă specială. Așteptările au vizat ca în lumina după-amiezii balonul să poată sta mai des în posesia echipei vecine la sud-vest. Deși am remarcat respectivul element pierzându-și din valoarea reală, intențiile regrupării au fost clare.

Aleksandar Mitrovici avea să fie urmărit de fiecare balon pentru, doar că vârful de elită al lui Fulham s-a remarcat mai întâi cu o acțiune foarte elegantă, închisă de un șut în bară, după minutul al zecelea. Apoi, o gafă uluitoare pentru defensiva adversă i-a oferit balonul la 10 metri șutul trecând alături. Într-un start atât de activ, camerunezii puteau să capitalizeze de asemenea, doar că Vanja Milinkovici-Savici a blocat încercarea la colțul scurt a lui Pierre Kunde.

Avertismentul nu s-a dovedit doar parțial pentru defensiva ghidată de goalkeeperul lui Torino. În minutul 29, o fază fixă a făcut diferența, devierea din corner a lui Nicolas Nkoulou oferindu-i practic cea mai simplă finalizare posibilă celuilalt fundaș central, Jean-Charles Castelletto. Golul sosea în plasa europenilor, iar treptat zona acțiunii s-a replasat către jumătatea leilor, fără ca rezultatul să vină rapid. Dimpotrivă, Pierre Kunde a avut două șuturi consecutive pentru dublarea marjei, niciunul nefiind inspirat.Acea oportunitate urma să se întoarcă clar împotriva Camerunului, tabela răsturnându-se în mod remarcabil pe durata prelungirilor primului act.

Dušan Tadici a oferit pasa decisivă pentru golul cu capul izbutit de Strahinja Pavlovici, pentru ca pe valul de elan, Serghei Milinkovici-Savici să-l învingă și el pe Devis Epassy, din afara careului. Probabil cea mai dificilă misiune în plan mental îi revenea lui Rigobert Song pentru a-și reîncărca fotbaliștii pentru o repriză secundă pe măsură. Ca urmare, la capătul unei acțiuni colective memorabile, purtate alături de alți patru colegi, Aleksandar Mitrovici a ajuns în sfârșit pe tabelă, în minutul 53, după serviciul direct al lui Andrija Živkovici. Fără ca sârbii să profite de alte mari ocazii de a închide complet conturile, loviturile verzilor au venit pe undeva de nicăieri, în două momente succesivă.

Prima lansare în adâncime l-a găsit în poziție milimetrică regulamentară pe Vincent Aboubakar. Lobul său peste portar era validat după consultarea VAR, scenariul fazei următoare fiind într-o mare măsură identic. De această dată, decarul camerunez a decis să îi trimită altruist lui Eric Maxim Choupo-Moting care nu a ratat o restabilire memorabilă a egalității. Cu peste jumătate de repriză la dispoziție, noi șanse mari și foarte mari am remarcat din partea fiecărui marcator. Pozițiile ideale avute în special de atacanții Serbiei nu au fost fructificate, spre frustrarea compatrioților din tribune.

Așadar, a fost nevoie și de un plus al șansei, pe lângă multă inspirație și determinare, pentru ca a doua cea mai lungă serie a înfrângerilor din istoria Cupelor Mondiale să fie oprită de Camerun, la opt. În plus, revenirea le rezervă foștilor sfertfinaliști din 1990 o minimă, dar existentă șansă pentru a depăși chiar și grupa din care fac parte, alături de balcanici. 

Coreea de Sud – Ghana; 2 – 3: Spectacol și dramatism aproape la indigo

Realizând tranziția către ultima dintre cele șase serii, vom constata un context asemănător, în continuarea după-amiezii. Fără motive ierarhice de a fi mulțumită, Ghana a fost următoarea grupare ce a încercat să îmbunătățească perspectiva continentului african. Debutul nu a arătat deloc rău, iar diferența dintre o înfrângere și un rezultat pozitiv a devenit chiar uluitor de mică în fața Portugaliei. Cu 0 puncte în cont după nefructificarea erorii lui Diogo Costa, formația fraților Ayew urma să înfrunte un adversar la fel de motivat.

În condițiile în care încă se dezbate dacă sud-coreenii au luat sau nu parte statistic la primul meci din istoria Cupei Mondiale, lucrurile nu au stat atât de rău împotriva Uruguayului. Ocaziile au existat și atunci în dreptul jucătorilor pregătiți de Paulo Bento, momentul ideal pentru a atrage serios atenția venind pe Education City Stadium, din perimetrul exterior capitalei. Acțiunea inițială ne-a purtat cu ușurință de la o poartă la alta, mai insistenți fiind asiaticii.

Concomitent, problema introducerii balonului în poziții simple de finalizare a părut să nu se disipeze. Nicio centrare a lui Heung-min Son nu a găsit traiectoria ideală, lucru inversat de tabăra adversă, la a doua ocazie ivită. Lovitura liberă trimisă de Jordan Ayew în careu în minutul 24, a fost transformată în gol de Mohammed Salisu, după multe ezitări defensive.

Gruparea echipată în alb a trecut în avantaj ușor contra cursului jocului, dar consecința a fost imediată pentru așa-numitele stele negre. Deciși să profite cât mai rapid de spații, ghanezii au reușit să capitalizeze prompt, mulțumită jocului aerian. O nouă pasă ideală venită din partea lui Jordan Ayew a fost ușor deviată în plasă datorită fineței lui Mohammed Kuduz. Desprinși pe tabelă, atleții pregătiți de Otto Addo au preferat să-și conserve marja, deși chiar înaintea pauzei, Thomas Partey ar fi putut puncta și el dintr-o altă fază fixă.

În căutarea ajustărilor pe ambele faze, tigrii aveau nevoie de o sclipire similară celei din jocul deja încheiat pentru a încerca revenirea. Finalmente o centrare de mare calitate a lui Kim Jin-su, a fost reluată spre vinclu de Cho Gue-sung. Dacă Lawrence Ati-Zigi s-a opus în minutul 54, următorul traseu identic nu a mai putut fi oprit, iar fuleul sud-coreean nu a fost oprit până când vârful lui Jeonbuk Hyundai a ajuns să recidiveze, tot cu capul. Într-un scenariu la fel de neașteptat, războinicii au anulat dezavantajul în mai puțin de 150 de secunde.

Finalul se anunța însă departe, întrucât ghanezii s-au regrupat uluitor, mulțumită unei acțiuni mai puțin conforme. Același Mohammed Kuduz a beneficiat de pasa lui Gideon Mensah, alături luftului lui Iñaki Williams, pentru a completa propria dublă. Obligați să revină în cursa egalării, sud-coreeni au încercat să răspundă instantaneu, dar lovitura liberă a lui Kang-in Lee era respinsă de portarul advers. În continuare, Lawrence Ati-Zigi a putut doar privi cum un alt șut era îndepărtat din fața liniei porții de Gideon Mensah.  

Atât atacul, cât și defensiva s-au lăsat pradă instinctului, inclusiv pe perioada de peste zece minute de prelungire. Pasatorul decisiv și marcatorul Coreei de Sud au fost cel mai aproape să imite scorul startului zilei, dar Ghana, de departe cea mai deschisă formație din Africa a reușit să reziste. În ciuda protestelor asiatice de după ultimul șut, tabela nu s-a mai modificat după minutul 68, oponenții lor bifând victoria echivalentă cu intrarea clară în calculele finale ale seriei ultime.

Brazilia – Elveția 1 – 0: Descătușarea vine târziu, dar aduce calificarea

În continuare, aveam de constatat la revenirea în Grupa F dacă potențial cea mai talentată dintre favoritele turneului va fi oprită. Chiar și fără contribuția lui Neymar, scos din orice scenariu pe termen scurt pe fondul accidentării serioase la gleznă, Brazilia a demonstrat o forță aparte. Validarea rundei secunde se pregătea în fața unei echipe ce acționează mai periculos în rolul outsiderului. Dacă ne gândim că, în fapt, Elveția a deschis drumul neparticipării Italiei la actualul Campionat Mondial, precedenta afirmație capătă un limpede contur.

Succesul contra Camerunului nu avea nevoie de un scor mai mare, știind că șansa calificării se plasa și în dreptul națiunii cantoanelor. Luând în seamă miza expusă, puteam anticipa cel mai interesant duel purtat pe arena 974, într-o reeditare a remizei din urmă cu patru ani. Marșul spre poarta lui Yann Sommer a început imediat, dar nici răspunsul nu a întârziat. Pentru minute în șir, echipa lui Tite a avut parte de o rezistență ce i-a interzis orice manieră de finalizare.

Până spre jumătatea reprizei inaugurale, ceea ce putem numi șansele propriu-zise au întârziat serios în apropierea buturilor goalkeeperului din Bundesliga. Abia după o acțiune dezvoltată alături de Raphinha, Vini Jr. a semnat cea dintâi execuție care a depășit barierele adverse. Portarul a intervenit însă, precum urma să o facă și la încercarea extremei Barcelonei, aflată anterior în rolul de pasator.

Tot Raphinha ar fi putut semna un assist din corner spre finalul primei părți, dacă reluarea lui Thiago Silva era blocată de Nico Elvedi. La pauză, cu ceva sacrificiu și o defensivă pe alocuri continuă, elevii lui Murat Yakin se puteau considera mulțumiți. Dar, așa cum s-a întâmplat și în cazul Serbiei, întrebarea era cât va putea rezista o defensivă excelent organizată, după pauză. Până atunci, Elveția a încercat să fie mai insistentă de la reluare, dar Alisson nu a avut emoții mari la centrările adverse.

După mai bine de o oră trecută pe cronometru, marea galbenă încă aștepta momentul ce ar fi însemnat explozia bucuriei în tribunele arenei ridicate din containere. Golul lui Vinicius a părut să înscrie regulamentar, dar reușita din minutul 64 a fost neutralizată de poziția reactivată de offside în dreptul lui Richarlison. Elveția ajungea tot mai aproape de obiectivul final, dar execuția fără preluare, pe undeva surprinzătoare a lui Casemiro l-a lăsat fără speranțe pe Yann Sommer.

Chiar și după deschiderea scorului, tot Seleção forța lovitura finală, sub privirile numelor ce au scris într-adevăr istorie: Cafu, Roberto Carlos say Ronaldo. Fără ca Vini Jr. ori Rodrigo să înscrie a doua oară, Brazilia a clarificat o calificare din Grupa F, parafată cu ajutorul a doar trei reușite. De partea cealaltă, selecționata Țării Cantoanelor își va decide direct propria soartă contra Serbiei, cu avansul păstrat la două lungimi.

Portugalia – Uruguay 2 – 0: O nouă parte secundă zâmbește lusitanilor

În seara arabă, afișul principal ne indica un duel ce ar fi putut rivaliza în teorie cu partidele ce au deschis formidabil săptămâna. Ca argument principal, vom avea în vedere tipul atacanților pot încă să ghideze destinul unor formații precum Portugalia sau Uruguay. În tabăra iberică, Cristiano Ronaldo este în căutarea noilor recorduri, dar pe lângă mărcile individuale, succesul grupului încă nu va fi scos din calcule. În urma succesului dramatic cu Ghana, echipa s-a prezentat cu șanse directe de optimi în fața primei campioane mondiale.

Pentru sud-americanii conduși la start de Edinson Cavani, lipsa golului din confruntarea împotriva Coreei de Sud, s-a datorat în parte și neșansei. Dar, a doua reprezentație uruguayană se anunța una în care eficacitatea în fața porții ar fi trebuit să domine, pe unicul Lusail Iconic Stadium. Drumul spre revanșă pentru iberici, cât privește optimea de finală cedată în 2018, a început cu destul aplomb, dar fără șanse categorice.

Câteva devieri de la traiectorie ale șuturilor ar fi putut deveni periculoase de ambele părți, însă așteptarea a mers până după minutul 30 pentru ca Rogrigo Bentancur să îl provoace cu adevărat pe Diogo Costa. Reflexul formidabil al exponentului lui Porto le-a permis colegilor să atace printr-un plus de entuziasm, dar fără eficiență. O nouă primă repriză albă a portughezilor își aștepta încă o dată compensația, răspunsul fiind foarte aproape să vină la contraatacul finalizat cu un șut alături de João Felix.

Faza următoare i-a văzut centrarea lui Bruno Fernandes neatinsă de Cristiano Ronaldo, iar mingea a intrat în plasă din piciorului jucătorului care va rămâne la Manchester United în actualul sezon. Sud-americanii încă rămâneau fără gol marcat, dar ocaziile au arătat tot mai amenințători. Din postura noilor intrați, pe rând Max Gómez și Luis Suárez cu greu puteau fi mai aproape de egalare, primul dintre ei trimițând chiar în bară. Ulterior, Diogo Costa s-a poziționat bine și în fața lui Facundo Pellistri, al treilea jucător intrat de pe bancă.

Execuția neinspirată a tânărului membru a fost practic ultima șansă mare pentru ca Uruguay să nu rămână pe ultimul loc în Grupa H. Intervenția neregulamentară cu mâna în careu a lui José María Giménez și dubla completată de Bruno Fernandes de la punctul cu var au parafat dilema accederii mai departe a lusitanilor. Deși protagonistul serii a ratat posibilitatea primei triple din întreg turneul, cu un șut în bară, miza fotbaliștilor lui Fernando Santos era completă.

Noi rezultate ce diferă complet unul de celălalt, inclusiv ca manieră de joc, au condimentat aspectul duelurilor care au adus ultimele grupe în exact același statut provizoriu. Dar, datorită multor episoade interesante, perspectivele tabloului final de concurs nu s-au clarificat decât într-o mică măsură, în timp ce seriile pătrund pe ultima turnantă din Golf. 

Grupa G

1. Brazilia – 6 puncte

2. Elveția – 3 puncte

3. Camerun – 1 punct

4. Serbia – 1 punct

Grupa H

1. Portugalia – 6 puncte

2. Ghana – 3 puncte

3. Coreea de Sud – 1 punct

4. Uruguay – 1 punct