Pentru cel puțin 55 de minute, prima victorie uruguayană din Grupa H a părut suficientă pentru calificare. Doar că, isprava de poveste a fost bifată de Coreea de Sud, în prelungirile cu Portugalia, iar astfel sud-americanii s-au văzut eliminați prin intermediul criteriului golurilor marcate.

Ca urmare, aproape nimic nu putea fi îndepărtat nici din seria G, iar dovada a stat uluitor în dreptul Camerunului. Leii au rezistat eroic efectiv pentru a da lovitura cu Brazilia, de asemenea după minutul 90. Drept consecință, orice gol egalizator al Serbiei (la 2-3, într-o partidă superbă) ar fi eliminat Elveția din cursa ultimilor 16, în favoarea structurii lui Rigobert Song.

Încă nu ne regăsim la jumătatea programului oficial, dar s-ar putea spune deja că actualul act al Campionatului Mondial a surprins cum greu a mai făcut-o altul. Spre susținerea ultimei fraze deja s-au implicat prea multe confruntări care au rescris istoria, atât pozitivă, cât și negativă a fotbalului în unele țări. Iar, precum spuneam mai devreme, cursul se află abia la capătul fazei grupelor, înainte ca goana după trofeu să înceapă cu adevărat. 

Coreea de Sud – Portugalia 2 – 1: Noi momente de glorie asiatică după o victorie a voinței   

Surprinzător sau nu, seria H nu avea să fie și ultima programată pentru a-și încheia conturile. Însă, după cum prea bine am remarcat în nopțile uluitoare precedente, nimic nu va fi decis până când opțiunile matematice sunt închise. Situația Coreei de Sud nu era tocmai favorabilă, întrucât victoria nu a apărut în cadrul primelor două întâlniri. În schimb, a treia șansă ar fi putut prea bine să aducă o șansă bună către calificare, sub circumstanțele ideale.

Portugalia se afla în fața echipei din peninsula asiatică având deja misiunea împlinită, la finele a două rezultate pozitive. Beneficiind de postura aproape definitivă a liderului grupei, o miză foarte mare nu mai exista pentru cel de-al treilea joc în tabăra lusitană. Totuși, dinamica avea să favorizeze un joc viu, în care ocaziile nu au stat deloc departe. Din nefericire pentru outsiderii îmbrăcați în deja celebrele tricouri roșii-negre, prima acțiune notabilă a adus și deschiderea scorului.

Diogo Dalot l-a găsit în centrul careului cu o centrare pe jos, pe un Ricardo Horta, care a finalizat foarte sigur, dar, după cum anticipam, acțiunea era abia la început. După ratarea semnată João Cancelo, mingea a început să se îndrepte mai des către poarta lusitană. Presiunea a oferit imediat rezultate pentru elevii unui fost antrenor al Portugaliei, Paolo Bento, în mod oficial suspendat. Prelungirea uneia dintre numeroasele lovituri libere asiatice s-a încheiat printr-un gol cu călcâiul al lui Kim Jin-su.

Poziția de offside a fundașului lateral nu avea să se mai repete peste alte șase minute, când oricum singura șansă a coreenilor era să forțeze. Reușita din apropiere i-a fost creditată lui Young-gwon Kim, orice deznodământ putea fi încă luat în calcule. Ibericii nu au ezitat totuși în a-și continua atacurile, Cristiano Ronaldo căutând finalizări din orice unghi al careului, fără succes. Până la pauză, Vitinha și João Mario au pus în pericol buturile lui Seung-gyu Kim, dar tabela nu s-a mai modificat.

Fără îndoială, ambiția în tabăra outsiederă nu s-a redus pentru vreun moment, deși nu a fost evident că Portugalia va înfrâna jocul. Dimpotrivă, celebrul șeptar lusitan a continuat să vâneze orice lovitură de cap, înainte de a părăsi terenul. În continuare, colegii săi au dominat la capitolul posesiei, dând impresia că va putea intra din nou în avantaj. Dar, atât înaintea, cât și după ocazia lui In-beom Hwang, adversara știa că un singur gol încă putea răsturna balanța.

Iar, la prima fază din minutele suplimentare, Heung-min Son a profitat de un corner executat slab pentru a declanșa un contraatac de manual. Pasa genială a căpitanului a fost decisivă pentru Young-gwon Kim, iar Coreea de Sud cucerea postura calificării, în condițiile în care Uruguay sau Ghana reușea cumva o fabuloasă ultimă ispravă. Victoria războinicilor cu Portugalia nu a fost imediat complet celebrată, dar bucuria avea să erupă apoi, pe fondul suspansului care a închis Grupa G. 

Ghana – Uruguay 0 – 2: Un nou succes al amărăciunii depline

În cealaltă dispută, ambele formații își vedeau ținta foarte clar la început, în ciuda unui parcurs mult diferit. Cea mai bine clasată formație din ierarhia mondială a continentului african a reușit deja să-și demonstreze valoarea. Două jocuri ce pot fi caracterizate fără îndoială cu termenul spectaculos au avut un rezultat distinct. Dar, mulțumită succesului în fața Coreei de Sud, sarcina s-ar fi rezumat la a nu ceda toate punctele Uruguayului.             

În absența șansei la propriu, cea dintâi formație în culoarea celestă care a cucerit titlul auriu, s-a regăsit într-o postură realmente complicată. Fără ca sud-americanii să găsească poarta în primele confruntări, premisele nu se dovedeau ușoare tocmai pentru că adversarii din a treia rundă nu au arătat deloc temeri în a specula puncte nevralgice. Pe Al Janoub Stadium, evident că echipa cu doar un punct în clasament era obligată să riște, iar tensiunea a devenit rapid clară.

Controversele au început după destule ocazii de al ambele tridente ofensive, dar secvența crucială a venit după șutul lui Jordan Ayew respins de Sergio Rochet. Inițial a părut că fratele mai mare al ghanezului s-a aflat în offside și pe direcția balonului, înainte ca portarul să-l faulteze la recuperare pe Mohammed Kudus. Analiza VAR a întors decizia inițială, iar cumva neașteptat, André Ayew a avut șansa deschiderii scorului, de la 11 metri. Dar, execuția vestitului decar din minutul 19 nu a fost cea mai inspirată, goalkeeperul rival respingând fără mari emoții.

Elanul căpătat prin intervenția lui Sergio Rochet s-a manifestat la una din ocaziile uruguayene imediat următoare. Celălalt purtător al numărului 10 avea să reacționeze bine după ce Darwin Núñez și Luis Suárez au fost aproape de gol. Giorgian de Arrascaeta s-a poziționat oportun nu doar pentru a deschide scorul, ci și spre dublarea avantajului. A doua reușită a survenit după o fantastică acțiune colectiv, minutul 32 surprinzând o demoralizare în tabăra ghaneză, care avea nevoie minimă de un egal.

La pauză, totul părea să rămână sub controlul albaștrilor, însă riscul exista cu siguranță, dacă lucrurile se schimbau cumva în cealaltă partidă. Senzația inițială a fost că elevii lui Diego Alonso nu ar mai fi avut motive să forțeze, dar șansele pentru a crește marja nu s-au dovedit deloc puține. Un real laitmotiv s-a format în jurul intervențiilor curate, dar la limită ale africanilor în propriul careu. Darwin Núñez mai întâi nu a obținut penalty-ul, oportunitățile venind și în dreptul lui Mohammed Kuduz, de cealaltă parte.

Fatidicul moment în care sud-americanii deveneau brusc obligați să înscrie pentru a treia oară, a însemnat aproximativ 15 minute disponibile, incluzând opt de prelungiri. Maximiliano Gómez și Edinson Cavani au fost respinși fabulos de Lawrence Ati-Zigi, clipă în care un alt aspect merită punctat. Cu un Uruguay ce nu mai avea niciun interes să se apere, inclusiv Ghana a avut ocazii clare pentru a-și recupera (cu două goluri) poziția calificării.

Rezultatul de 0-2 rămânând totuși cel final, golaverajul superior al Coreei de Sud (4-4 față de 2-2) a semnat o eliminare dramatică pentru Luis Suárez și colegii săi. În fapt, s-au extras concluziile negative pentru o a treia partidă decisivă pe hârtie, în care ambele combatante implicate aveau să fie eliminate în cele din urmă.

Camerun – Brazilia 1 – 0: Atât de aproape și totuși atât de departe de optimi

Finalmente, conturile cu potențial dramatic rămâneau de reglat și într-o Grupă G în care un singur aspect a părut de neschimbat. Chiar și în absența numerelor ofensive fenomenale, Brazilia a părut că deține totul în control, dovada fiind o clarificare a rutei eliminatorii fără vreo emoție. Drept urmare, jocul final a prezentat toate argumentele pentru ca Tite să utilizeze și membrii lotului cu mai puține șanse, în fața Camerunului.

Dintre toate grupările cu șanse mai mici, dar încă existente, naționala leilor neîmblânziți și le-a prezervat în cea mai spectaculoasă modalitate posibilă. Atât de puține păreau să mai rămână de confirmat după ce Serbia își mărise avansul în partida a doua. Doar că, am văzut pentru prima dată, dar cu siguranță nu ultima, cum două acțiuni succesive pot să schimbe cursul oricărui joc. O revenire remarcabilă a mai oferit o șansă africanilor, deși părea să se rezume la un miracol în regiunea Lusail.

Cu Dani Alves în rolul de căpitan, brazilienii s-au năpustit efectiv spre poarta adversă, Gabriel Martinelli fiind primul care să îl testeze pe Devis Epassy. Fără vreo îndoială, tema centrală a reprizei întâi a devenit cât și dacă defensiva lui Rigobert Song va putea să reziste. De aceea, efortul maxim al portarului camerunez a devenit elementul central al frustrării atacului Seleção. Rodrigo sau același Martinelli nu a reușit să găsească plasa, apelând inclusiv la execuții acrobatice. Nici veteranul absolut sud-american nu a avut mai mult noroc din lovitură liberă.

Literalmente, toate extremele braziliene au semnat cel puțin câte o șansă mare, referindu-ne doar până la pauză, incluzându-l și pe Alex Telles. Reflexele incredibile ale goalkeeperului camerunez s-au îmbinat cu ratările pe măsură din tabăra opusă. Iar, încă din prima parte, outsiderii au demonstrat că un singur moment ar putea fi de ajuns pentru a da totul peste cap. În prelungiri, Moumi Ngamaleu și Bryan Mbeumo au combinat într-o acțiune grozavă, care l-a obligat la o paradă pe măsură pe Ederson.

Repausul a venit, iar tabela încă ar păstrat o șansă pentru formația care a plecat cu ultima carte. În continuare, poziția leilor rămânea improbabilă, dar în ciuda diferenței de talent absolut incontestabilă, defensiva a rezistat oricărei oportunități sud-americane. Barajul s-a reluat după șutul periculos al lui Vincent Aboubakar, Gabriel Jesus intrând pe teren cu o înaltă motivație pentru a găsi reușita. Nici el și nici Fabinho nu și-au găsit cele mai bune execuții, tinerii Anthony și Pedro fiind mult mai aproape de a puncta.

Eroarea lui Dani Alves i-a oferit șansa unei finalizări de la distanță rezervei Karl Toko Ekambi, Ederson rămânând neînvins încă. Presiunea aurie nu s-a domolit, însă spre final lipsa de inspirație a devenit tot mai limpede, cu finalizări aparent simple irosite. Consecința a apărut în cadrul aceluiași interval de prelungire, atât de sensibil contraatacului. Jerome Ngom Mbekeli a oferit centrarea ideală pentru un moment memorabil în istoria fotbalului din Africa. Vincent Aboubakar avea să reia în plasă și a dat realmente drumul bucuriei maxime, poate prea costisitoare în minutul 90 + 2.

Al doilea cartonaș galben și eliminarea au fost primite de veteranul atacant cu zâmbetul pe buze, chiar dacă în realitate, Camerunul s-a aflat la un singur alt gol marcat sârb în cealaltă partidă de a atinge faza eliminatorie după 32 de ani de așteptare. Dar, dacă locul al doilea nu a mai fost acontat în realitatea clasamentului, premiul consolării nu putea fi mai dulce. Ratările imense ale Braziliei au continuat până la ultimul fluier, însă meritul advers se putea transforma într-un scenariu uluitor.

Serbia – Elveția 2 – 3: Spectacol de înaltă clasă și un posibil final exploziv

Ceea ce s-a considerat în teorie adevăratul duel pentru ultima poziție spre optimi, urma să aducă față în față echipele europene ale seriei. Cumva, evident fără să dorească, Serbia a găsit o modalitate prin care să ocupe ultimul loc în clasament. Cedările defensive din fața Camerunului au fost mai grave decât contra Braziliei, care într-adevăr i-a marcat doar de două ori echipei lui Dragan Stojković. Cele două puncte cedate au însemnat un avantaj enorm pentru Elveția, care a învins gruparea din Africa.

Iar, deși a cedat dureros contra marii favorite, viitoarea adversară a României păstra prima șansă pentru calificare, tocmai pentru că a extras succesul de debut. Opțiunile Țării Cantoanelor au vizat fără îndoială defensiva calculată, în confruntarea ce readucea tensiunea pe Stadionul 974, în trecut cunoscut sub numele lui Ras Abu Aboud. În condițiile absenței unei mari surprize în disputa concomitentă, nimic nu era ieșit din calcule, dar startul de aici a fost unul furibund.

Numai puțin de patru șuturi spre poarta lui Vanja Milinković-Savić au fost expediate în prima jumătate de minut, asediul fiind respins. Replica a venit cu capul fără succes din partea lui Nikola Milenković, atmosfera urmând apoi să se calmeze ușor. Andrija Živković a expediat la rândul său un șut de excepție de la mare distanță, dar Gregor Kobel a fost salvat de stâlpul din dreapta al porții. A fost limpede că nicio echipă nu va da înapoi, în pofida marjei teoretice de siguranță pe care o ilustrau elvețienii.

Intențiile grupării lui Murat Yakin s-au dovedit într-adevăr cele inspirate, o acțiune prelungită din minutul 23 aducând reușita ușor deviată a lui Xherdan Shaqiri. Din respectivul moment, șansele balcanicilor deveneau sensibile, reacția venind totuși cu destulă rapiditate. Combinația de zile mari dintre Dušan Tadić și Aleksandar Mitrović a semnalat elagarea la capătul loviturii de cap din partea golgheterului sârb. Marcatorul primului gol a fost aproape de dublă, la alte câteva minute apoi, dar Shaqiri nu a mai țintit corect dintr-o poziție favorabilă.

Din păcate pentru decarul elvețian, o eroare gravă de pasare urma să conducă direct la o finalizare de calibru a lui Dušan Vlahović. Astfel, ambele vârfuri balcanice, servite ideal de către Tadić au izbutit să întoarcă scorul înaintea minutului 40. Exact precum împotriva Camerunului, vecinii de la sud-vest au găsit resursele să poată intra avantaj la pauză, dar la capătul unei alte acțiuni grozav construite, Breel Embolo a îndeplinit o simplă formalitate din fața porții. Probabil de departe cea mai spectaculoasă primă repriză a turneului se încheia echitabil și indecis.

Apoi, adevăratul festival urma să continue, dar cu un nou plus în tabăra elvețiană, care și-a atras avantajul și pe tabelă. Fluiditatea colectivă uluitoare creată de Xherdan Shaqiri și Ruben Vargas dintr-o atingere l-a adus facil în punctul capitalizării și pe Remo Fleuler. Imediat după reluare, sârbii erau din nou așezați cu spatele la zid, iar răspunsul nu a mai venit atât de rapid. Dimpotrivă, vârful advers a irosit o altă uriașă ocazie din fața porții ce se putea arăta cu grave consecințe.

Până atunci, Aleksandar Mitrović a solicitat fără urmări o lovitură de pedeapsă, după propria acțiune personală. Pe măsură ce nervii s-au strâns de ambele părți, intensitatea din teren a scăzut fără discuție, în condițiile în care sarcina finală a est-europenilor se situa tot mai departe de împlinire. Controlul de cealaltă parte s-a prezentat grozav, considerând ce forță ofensivă a demonstrat trupa ex-iugoslavă.

Doar că, scenariul s-a aflat la un pas de a pătrunde o dată în plus pe turnanta halucinantă, pe fondul reușitei Camerunului în fața Braziliei. Începând perioada finală de forcing, Serbia a insistat pentru o egalare ce nu ar fi făcut decât să-i îndepărteze Elveției calificarea in-extremis. Deși formația lui Murat Yakin ar fi putut chiar să se impună în Grupa G cu un al patrulea gol, voleul de la ultima fază al lui Nikola Milenković putea să ne poarte spre o departajare la criteriul de fair-play, care nu ar fi fost favorabile Țării Cantoanelor (la un golaveraj egal de 4-4).

Așadar, faza inițială a Cupei Mondiale nu avea cum să se încheie cu o doză mai mare de pur dramatism. Doar surprizele colosale, venite cumva de nicăieri, au izbutit să pigmenteze atât de ușor competiția absolută din Qatar. Fără nume uriașe, dar cu formații ce într-adevăr au oferit totul până la final, duelurile permanente de totul sau nimic nu garantează o altă dinamică în Orientul Mijlociu.   

Grupa G (Clasament final)

1. Brazilia – 6 puncte

2. Elveția – 6 puncte

3. Camerun – 4 puncte

4. Serbia – 1 punct

Grupa H (Clasament final)

1. Portugalia – 6 puncte

2. Coreea de Sud – 4 puncte

3. Uruguay – 4 puncte

4. Ghana – 3 puncte