După un succes remarcabil la Doha, jucătoarea poloneză a intrat definitiv în analele sportului pe hardul nord-american. Învingătoarea de la Indian Wells și-a dus la capăt un parcurs realmente ideal și la Miami, acolo unde Naomi Osaka a revenit într-o finală după mai bine de 12 luni. Din păcate, după un prim act echilibrat, cel de-al doilea nu a mai avut istoric, în completarea Sunshine Double pentru atleta născută în 2001.

*******************

În cazul în care disciplina rachetei nu a convins încă la ce nivel al volatilității și imprevizibilului poate ajunge, ultimele evidențe dovedesc contrariul. Mai mult, pare că atunci când peisajul tinde să devină pal, desfășurările competițiilor au o vibrație specială. La fileu, lucrurile se mișcă mai rapid decât am crede la prima vedere.

Și, în condițiile în care perfecționarea este căutată de la vârste fragede, în ambele circuite profesioniste, simplele dovezi scurte ale eficienței sunt insuficiente. Practic, în fiecare lună, sunt schimbări de mare calibru, inclusiv în turul masculin, dar în sfera feminină rotațiile sunt mai degrabă norma.

Abordând prezentul din unghiul startului de primăvară, menit să conducă protagonistele dinspre Orientul Mijlociu către Statele Unite, părea că măcar un aspect e clar - șefia WTA - însă doar trei săptămâni din luna martie au transformat întreg tabloul. Decizia neașteptată de retragere luată de Ashleigh Barty a consemnat că o nouă etapă va începe în cadrul feminin de top. Desigur, alinierea unui context favorabil trebuie să se remarce în contul unei combatante, care și-a câștigat fără îndoială noua poziție absolut meritorie.

Încă din urmă cu trei ani, foarte tânăra Iga Świątek a reprezentat o speranță îndreptățită pentru sportul alb polonez. Dar este greu de crezut că, la nici 36 de luni după ce câștiga doar un game într-o optime de Roland Garros contra Simonei Halep, evoluția ei va atinge un asemenea nivel, atât de rapid, încât să-i putem atribui titlul jucătoarei-etalon în circuit. 

Dar, dacă a existat vreun moment în care să-i realizăm pe deplin potențialul, acela a fost victoria contra româncei din următoarea vizită de la Paris. Călătoria s-a dovedit absolut imaculată până la capăt, iar trofeul Suzanne Lenglen i-a schimbat permanent scurta carieră. Desigur, pentru un triumf de Mare Șlem atât de timpuriu, precum observăm mai serios și în cazul Emmei Răducanu, ajustarea nu a fost ușoară. Însă pentru următoarea perioadă, ea a rămas la vârf, în ciuda destulor momente emoționante importante, pe care nu le-a ascuns, pentru a încerca să le corecteze.

Lansarea stagiunii din 2022 a părut să o găsească mai sigură ca oricând, triumful de la Doha fiind doar primul semnal. Un parcurs la fel de impresionant s-a completat și la Indian Wells, unde ultimul obstacol real a fost o nouă confruntare cu Simona Halep. Mulțumită lui, Iga s-a poziționat ideal pentru ca, în mai puțin de doi ani calendaristici, să îndeplinească fiecare realizare pe care marea sa conațională, Agnieszka Radwańska, nu a reușit să o atingă.  

Pentru asigurarea poziției de lider mondial, a fost nevoie, după hotărârea lui Ash Barty, de doar un singur succes, obținut atât de clar, contra Viktorijei Golubic, cu doar două jocuri cedate. Mai mult decât atât, cel puțin până în semifinalele de la baza Hard Rock Stadium, nicio oponentă nu a fost cu adevărat aproape în a-i câștiga un set favoritei secunde. Jessica Pegula a avut și a ratat propriile oportunități, seria lui Świątek crescând la 16 succese consecutive.

Un nou pas era echivalent cu izbutirea unui țel atât de rar împlinit în tenis. Sunshine Double (Indian Wells-Miami) reprezintă într-adevăr o strălucire a primăverii, doar Steffi Graf, Kim Clijsters și Victoria Azarenka câștigând ambele turnee în același an.

Înainte ca Ashleigh Barty să fi pus stăpânire asupra primei poziții mondiale, Naomi Osaka își asigurase respectivul statut. Ceva neșansă, alături de un plan psihologic fragil pe măsura unei personalități aparte, însă, au contribuit spre realitatea că o cvadruplă campioană de Mare Șlem, în vârstă de doar 24 de ani, să coboare în afara primelor 70 de poziții.

Nu trebuie să uităm însă că, dacă japoneza ar fi ajuns în fața unei optimi de finală contra eventualei campioane din Melbourne, întreaga poveste descrisă până acum ar fi avut șanse să adopte un complet alt curs. După ce Amanda Anisimova a depășit-o după un super tie-break și două mingi de meci salvate la Antipozi, asiatica s-a confruntat cu un nou eșec dureros, în California. Nu maniera de pe teren a contat, cât încercarea spectatorilor de a profita de o slăbiciune ce se arată mai vizibilă pentru unii atleți.

Lăsarea în spate a respectivului incident, provocat din tribunele Indian Wells Tennis Garden a părut să reprezinte cea mai potrivită motivație. Pentru o jucătoare ce și-a văzut propria serie magistrală de 23 de victorii stopată chiar în Florida, în 2021, nicio adversară nu pornește evident din postura favoritei. De aceea, ritmul recăpătat treptat către potențialul maxim s-a dovedit prea puternic pentru nume galonate precum Angelique Kerber ori recenta finalistă de la Melbourne, Danielle Collins. 

Fără manșă cedată până în respectivul punct, confruntarea cu Belinda Bencic din semifinale a arătat un parcurs pe undeva bizar. Concluzia respectivă intercalează și un set secund care putea merge în orice direcție, însă deținătoarea trofeului olimpic nu a reușit să își mențină suficient calmul la șansele avute pentru a se desprinde. Reușind să pătrundă treptat sub controlul acelei întâlniri, Osaka a menținut inițiativa pentru a marca printr-o finală deja cel mai nescontat parcurs pentru Openul din Miami, din pură perspectivă ierarhică. Recordul, din partea provizoriului număr 77 WTA, era deținut de aceeași Kim Clijsters.

Mai important de remarcat este că o finală cu nuanțe deosebite, indiferent de numele învingătoarei, pe arena centrală din Hard Rock Stadium, urma să se desfășoare între două combatante ce nu s-au mai întâlnit decât o singură dată. Pe o altă scenă nord-americană, în Toronto, favorita netă de atunci născută chiar în orașul cu numele său, Osaka, impunându-se după două manșe echilibrate. Dar, în 2019, Iga Świątek era la figurat o altă jucătoare, nu tocmai a 28-a ocupantă a fotoliului de lider mondial.

Susținerea compatrioților s-a dovedit permanentă pentru poloneză, însă în sudul Floridei, nipona a avut parte la rândul ei de mult sprijin din partea publicului local, călduros pentru două nume încă tinere, care au găsit deja împlinirea pe teren. Dacă există conceptul balanței presiunii într-un ultim act, capul de serie secund avea o miză imensă de obținut, cu mai puține lucruri de pierdut. Așadar, era de așteptat ca încordarea să nu fie maximă încă de la primele schimburi. Forța din spatele terenului contează enorm în arsenalul ambelor combatante, precum o face și serviciul. 

Inițial, chiar prima lovitură a contat enorm de mult într-un game de debut ce s-a transformat într-un adevărat maraton. Nu mai puțin de șapte egalități, două mingi de break salvate, patru ași serviți și 11 minute, au fost necesare pentru ca japoneza să pătrundă prima pe tabelă. Imediat, impactului unui duel de o asemenea intensitate s-ar fi putut resimți în terenul advers, doar că atleta născută în 2001 a etalat secvențe de mare calitate. 

Însă, până și cea mai eficientă jucătoare stagională la retur înfrunta o misiune imposibilă, în condițiile în care lansarea lui Noami era bine calibrată. Totuși, doar câteva imprecizii consecutive au fost suficiente pentru ca break-ul să își facă apariția în dreptul unei eleve tot mai sigure pe execuții, a lui Tomasz Witkorowski. În continuare, situația de pe tabelă ar fi putut să scape rapid de sub control, ajustările capului de serie secund arătând grozav. Totuși, noua tenismenă pregătită de Wim Fisette a fost hotărâtă să nu cedeze la capitolul rezistenței. O dată în plus însă, erorile comise în schimburi cruciale de la retur i-au interzis pretendentei cu clasament inferior în a mai răspunde cu succes.

Precum s-a întâmplat și în semifinale, Osaka a avut nevoie să găsească soluții după ce primul act a ajuns la final. Doar că, o intuiție din ce în ce mai evidentă în direcția cea bună, alăturate și unui plus de șansă, au realizat o diferență care a devenit insurmontabilă în favoarea jucătoarei poloneze. Aplombul fizic nu a mai fost susținut absolut deloc din partea teoreticei outsidere.

Pe lângă o primă lovitură ce a găsit cadența în a două oră de joc, fosta campioană a Openului Francez a exploatat cu o atenție suplimentară deficiențele în deplasare ale adversarei sale. Remarcabilă, de-a lungul unei serii absolut impresionante a victoriilor, s-a dovedit abilitatea polonezei de a rezista cu succes în defensivă. Pentru cât timp a fost nevoie, laureata primăverii a săpat adânc pentru a nu mai oferi oportunități majore de revenire. Judecând după cât de complicată este întotdeauna tranziția dinspre Indian Wells către Miami, impresia pe care Iga Świątek, până într-un ultim act adjudecat atât de clar prin șapte jocuri consecutive, la 6-4; 6-0, devine fabuloasă.

În fapt, o statistică poate mai impresionantă decât cele trei trofee succesive, 17 victorii consecutive și 19 seturi la rând obținute, este faptul că în nicio finală disputată și câștigată de noul lider al ierarhiei feminine, ea nu a cedat mai mult de cinci game-uri. Inclusiv o Naomi Osaka ce a arătat reveniri impresionante și seninătate la Miami va fi adăugată pe lista dominațiilor complete cu trofee pe masă. 

Așadar, dacă orice urmă de dubiu s-ar mai fi putut evidenția în privința noii ocupante a poziției întâi WTA - prima născută în actualul secol, de altfel - și a meritului ei, o călătorie americană istorică ar trebui să tranșeze dilema respectivă. Impresionanta reprezentantă a sportului polonez de la fileu ar trebui să își continue parcursul în Billie Jean King Cup, contra României. Până atunci, inclusiv cu o dedicație a sprijinului pentru poporul ucrainean din partea învingătoarei, fenomenala dublă a razelor de soare va lumina primăvara pentru tenis și Iga Świątek.