Plecând ca imensă favorită la actuala ediție a Openului Francez, sportiva din Polonia nu a făcut decât să amplifice acea premisă. Cu un singur set cedat la Paris, în tie-break contra lui Qinwen Zheng, lidera WTA nu s-a împiedicat de niciun alt obstacol pentru a ridica al doilea trofeu Suzanne Lenglen, după cel din 2020.

A șasea competiție adjudecată consecutiv a fost asigurată de o manieră convingătoare, într-o finală de Roland Garros în care Coco Gauff a câștigat doar patru jocuri. Cea mai tânără finalistă de Mare Șlem după Maria Sharapova nu i-a făcut față Igăi, o concurentă pe cât de hotărâtă.

******************

Având în vedere că ne referim la o atletă care abia a împlinit 21 de ani, în măsura constanței pe care a arătat-o recent, am fi putut să spunem, chiar și înaintea actualei ediții de French Open, că termenul dominației se regăsește abia la început. Dacă ne întoarcem în timp, totuși, doar și cu aproximativ jumătate de an, absolut nimeni nu garanta că vom atribui asemenea exprimări Igăi Świątek.

Un fapt foarte interesant, care ne va ilustra cât de mult a ajuns să însemne tenisul pentru tânăra poloneză, s-a remarcat în toamna precedentă, la care am făcut referire. Debutantă la Turneul Campioanelor, ea nu și-a putut controla emoțiile tocmai pentru că nu găsea nivelul maxim de joc, spre a-i mulțumi cu adevărat pe compatrioții prezenți în tribunele din Guadalajara. Dar este perfect adevăra că înfrângerile care au urmat experienței mexicane se pot număra pe degetele de la o mână. În continuare, cea mai recentă datează de la finalul lunii februarie, când Jelena Ostapenko, aflată pe un val de încredere major, a depășit-o în Dubai.

De atunci, cu fiecare competiție, indiferent de suprafață, a părut că nivelul va urca permanent, când va fi nevoie. Iar, în mod garantat, depășirea Mariei Sakkari - cea care i-a stopat, surprinzător la acea vreme, apărarea trofeului parizian din 2020 - în finala de la Doha, a reprezentat un punct major al încrederii. Ulterior, este foarte interesant să explorăm numele care i-au stat în cale Igăi, până la început de iunie. Rezultatul se dovedește foarte interesant, întrucât putem să plecăm chiar și de la nume precum Andreea Prisăcariu și Mihaela Buzărnescu. Ele i-au obținut un singur game în total, referindu-ne deja la îndepărtatul duel din Billie Jean King Cup contra României.

În schimb, putem să apelăm și la alt gen de exemple, precum sunt combatante de top: Naomi Osaka, Ons Jabeur sau Aryna Sabalenka (în trei rânduri). Niciuna nu a reușit să îi pună probleme reale, de la un capăt la altul al confruntărilor lor, în condițiile în care vorbim despre jocuri în faze avansate în turnee de primă anvergură.

Pe rând, și Simona Halep, și Emma Răducanu s-au întâlnit cu ea, plasându-i câteva întrebări mai serioase. Doar jucătoarea din Constanța a izbutit să aibă controlul în ambele manșe ale disputei semifinale de la Indian Wells, Świątek recuperându-l cu destulă greutate.

Dar este nevoie să evidențiem că singurul moment din intervalul Doha-Paris ce chiar a părut să se decidă la limită, a avut loc pe zgura germană. La Stuttgart, Ludmila Samsonova a servit pentru a închide conturile în favoarea sa, fără succes, într-o partidă ce a depășit limita a trei ore de tenis. După respectivul moment, putem să opinăm că Świątek a privit foarte rar înapoi, din postura proaspătului număr unu mondial.

Deja, fără niciun dubiu, eleva lui Tomasz Wiktorowski a ilustrat că își merită laurii, după retragerea lui Ash Barty (chiar dacă a avut nevoie de doar un succes pentru a-i securiza). Cucerirea a patru trofee după ocuparea primei poziții ar fi fost oricum mai mult decât o dovadă suficientă, mai ales dacă ne gândim la schimbarea suprafeței de joc, spre zgură. Concluzia unui parțial de asemenea proporții era una singură la pătrunderea în cel de-al doilea turneu major al anului. Fiind deja o fostă campioană în Hexagon, poloneza a fost catalogată practic drept singura mare favorită, ipostază văzută atât de rar în circuitul feminin. 

Însă nu a fost nevoie de o așteptare foarte largă, în timp ce Iga își trecea în cont primele victorii, pentru a remarca că majoritatea numelor ce ar fi putut să îi pună probleme au fost eliminate. Nici măcar nu ajunsesem la finalul săptămânii inaugurale de competiție și peste jumătate dintre capii de serie s-au văzut în afara concursului.

Mai departe, am contabilizat incredibil cum atleta născută în mai 2000 a devenit unica reprezentantă a topului 10 prezentă în optimi. Chiar respectiva fază a adus cea mai mare provocare și pentru favorita principală, în singurul joc unde ritmul și cadența absolut uluitoare au părut să o părăsească. După ce a depășit-o pe Simona Halep în după-amiaza ce a ridicat din nou mari semne de întrebare pentru urmăritorii tenisului românesc, Qinwen Zheng a avut de ce să spere în fața rezidentei din Varșovia. Singurul set cedat de ea a costat-o însă enorm pe jucătoarea din China, accidentarea survenită după tie-break-ul subliniat împiedicând-o să evolueze la capacitatea dorită.

Apoi, cu un plus de atenție, Irina Begu ar fi putut-o înlocui pe Jessica Pegula împotriva Igăi, în ceea ce ar fi fost primul sfert de Mare Șlem pentru româncă. În schimb, nici fascinanta atletă americană nu a putut să față rezistenței și atacurilor susținute ale adversarei sale mai bine cotate. Nici o remarcabilă călătorie a Dariei Kasatkina nu a avut șanse să mai continue, în penultimul act. Un singur pas mai trebuia parcurs pentru ca liderul mondial să împlinească o bornă uimitoare, iar Coco Gauff l-a reprezentat.

Și mai tânăra exponentă din Florida a completat un drum aproape la fel de impresionant, în prima sa competiție majoră după împlinirea a 18 ani. Singurul contraargument, într-un parțial ce la suprafață a arătat într-adevăr uluitor, fără set cedat, este că nu a avut parte de măcar o adversară din topul 30 WTA. Fără îndoială, o Sloane Stephens care a întors excepțional partida anterioară cu Sorana Cîrstea, prin 12 jocuri succesive, ar fi putut să emită mai mari pretenții în sfertul de finală. Apoi, revelația Martina Trevisan nu a reușit o nouă depășire a condiției, recenta absolventă la nivel de colegiu atingând cea mai importantă performanță a carierei.

Însă, pentru aproape toți pasionații care au rămas aproape de actualul Roland Garros, senzația părea evidentă. Atleta de 18 ani ar fi trebuit să spere doar că presiunea asupra Igăi Świątek va fi prea mare, în a doua sa finală pe Philippe Chatrier. Altfel, stilul tenisului și încrederea i-ar fi construit un avantaj enorm polonezei cu o susținere natală mult mai bogată din tribune. Încă din primul joc de la retur, favorita întâlnirii și-a impus amprenta atât pe tabelă, cât și pe zgură.

Replica adversă nu a fost tocmai palidă, însă prestația atât de exactă din partea polonezei s-a arătat încă o dată imposibil de contracarat. Coroborarea elementului de asumare a inițiativei pe execuții prin forță cu abordarea marjelor relativ largi în ofensivă conturează într-adevăr un arsenal imbatabil. Iar, când nevoia a existat, abilitățile defensive ale Igăi și-au făcut simțite prezența.

În condițiile în care jocurile de serviciu au reprezentat o mare provocare pentru Gauff, perspectiva unei prime manșe echilibrate s-a disipat imediat. Foarte rar se întâmplă ca raportul break-urilor într-un act final major să fie de trei la zero, însă diferența din startul confruntării nu putea fi mai clară, nu din cauza emoțiilor experimentate de americancă. Aproape în mod cert, publicul arenei centrale pariziene a sperat în majoritate la o echilibrare a meciului, însă ea nu ar fi putut să apară decât dacă jucătoarea mai bine poziționată ar fi scăzut nivelul.

Aproape inevitabil, așadar, câteva erori în succesiune au survenit pentru singura secvență în care Cori i-a câștigat serviciul adversarei. Însă tocmai datorită respectivului game inaugural din setul secund, misiunea favoritei 18 a rămas improbabilă. Reintrarea în control s-a realizat imediat în dreptul polonezei ce tocmai a împlinit 21 de ani. Aceeași agresivitate perfect drămuită i-a oferit șansa anulării rapide a dezavantajului, moment din care a părut că orice semn de întrebare a dispărut. Gauff nu a reușit să identifice soluții pentru a rămâne suplimentar cu șanse, într-o partidă care a atins abia o oră și opt minute. Pe de altă parte, nici atingerea nivelului perfect nu ar fi reprezentat deloc o garanție pentru combatanta din estul Statelor Unite. 

Realitatea este însă că, pe întreg parcursul primăverii, dar și al extensiei sale la Roland Garros, nicio adversară nu a reușit să evolueze suficient de bine pentru a duce la capăt un triumf cu o jucătoare care își arată sensibilitatea acum doar în afara schimburilor de mingi. Urmarea se constituie în prezent într-o serie de 35 de victorii consecutive, una nemaivăzută în tenisului actualului mileniu, pe bună dreptate. În a doua jumătate a sezonului 2000, de la Wimbledon până la finala Openului din Linz, Venus Williams a mai corelat același număr de succese. Însă, toate indiciile ne transmit că parțialul Igăi Świątek va continua, după ce al doilea său titlu la Paris a fost asigurat cu scorul de 6-1; 6-3.

Proaspăta dublă campioană de Mare Șlem și-a păstrat excepționala atitudine umilă, chiar dacă evoluează la un nivel ce epoca actuală nu a mai văzut. Mai mult, în clipa supremă de încununare, ea a ținut să retransmită forță și încredere pentru oamenii aflați cu adevărat în nevoie, în Ucraina. Să nu uităm, prima sa adversară a fost chiar Lesia Tsurenko, în drumul spre al doilea titlu la Roland Garros.

La 13 zile distanță, aventura a fost completată, însă modalitatea în care protagonista s-a ridicat la nivelul așteptat rămâne pur și simplu istorică. Fiecare pas al competițiilor câștigate la rând (la Doha, Indian Wells, Miami, Stuttgart și Roma) a fost calculat pentru vizita în capitala franceză. Destinația a arătat că tenisul fetelor se regăsește în fața unei noi figuri dominante. Mai important, vârsta, dedicația și siguranța ilustrează că Iga Świątek se află departe de a-și încheia misiunea pe teren.