Deși seara a treia din grupele UEFA Conference League a început cum nu se poate mai neplăcut, finalul ei a semnalat redeschiderea oportunității pentru obținerea calificării.

FCSB s-a îndreptat cu fiecare pas, calculat sau nu, către cea mai drastică înfrângere a ultimilor ani, 0-5 cu Silkeborg, măcar dintr-o perspectivă estetică.

Prin contrast cu o evoluție de uitat, dar pe undeva anticipată în Danemarca pentru roș-albaștri, CFR Cluj a îmbunătățit mult portretul. Ardelenii au obținut o primă victorie a toamnei care nu putea arăta altfel decât muncită, chiar la Praga, contra Slaviei.

Astfel, cel mai drastic scor al competiției europene terțe a fost neutralizat de succesul echipei lui Dan Petrescu. Acesta a fost bifat mulțumită unui singur gol, dar printr-un joc (încheiat cu doar 24 % posesie) ce a scos în evidență reala miză continentală a fotbalului.

Destul de des lipsa constanței face ca, la nivelul îndepărtat celui de vârf, reușitele să nu apară la randamentul dorit. Fie că privim pe termen scurt, mediu sau chiar lung, în cadrul fotbalului românesc remarcăm foarte des o tendință mereu neplăcută din exterior. Constanta ce se referă la fluctuații, în rezultate sau în maniera propriu-zisă de joc, pare să nu poată fi înlăturată. Clipe pozitive ale exprimării se remarcă la orice nivel, inclusiv în cadrul reprezentativ, însă într-o modalitate sporadică. Reflecția ultimei imagini se transpune de obicei în ochii pasionaților și pentru cluburile ce încă reprezintă țara noastră peste hotare.   

Încă din sezonul anterior ale UEFA Conference League, am remarcat că un singur moment cu adevărat bun, nu este și suficient pentru împlinirea principalului scop. A treia dintre competițiile de pe bătrânul continent este deja considerată un nivel din care doar calificările succesive ar fi putut fi acceptate. Teoria însă a opinat la fel și în cazul proaspetei încheiate grupe din Liga Națiunilor, pentru ca rezultatul să atragă multă dezamăgire. Formațiile cu cel mai important blazon actual au încercat să evite respectivul sentiment, nu cu mare succes la început de toamnă.

Silkeborg – FCSB 5 – 0; jocul într-un singur sens pentru o înfrângere istorică

Pentru a marca o schimbare a dinamicii recente, atenția s-a plasat mai întâi spre gruparea cu un potențial teoretic mai înalt. Însă, actuala vicecampioană din țara noastră – o caracterizare de care foarte greu a putut scăpa în ultimul deceniu – arată că practic este capabilă de impresii complet diferite, de la o dispută la următoarea. După cum știm la nivel declarativ, intențiile competiționale au vizat în primul rând prezența în faza grupelor. În funcție de următoarele evenimente focusul s-a schimbat treptat, nu tocmai sub o abordare clasică.

Deși drumul FCSB către revenirea în faza grupelor continentale după cinci campanii s-a împlinit în condiții dramatice, entuziasmul nu s-a transpus și pe frontul intern. Pe măsură ce rezultatele negative s-au adunat și în contul lui Nicolae Dică pe banca tehnică, varianta odihnirii a cât mai mulți titulari de drept a devenit tot mai probabilă în Conference League. Desigur, o partidă precum cea de pe London Stadium a însemnat ocazia afișării tricourilor și speranțelor roș-albastre pe o mare scenă. Apoi, după o prestație pe alături excelentă contra lui West Ham, miza a părut să scadă semnificativ împotriva lui Anderlecht.

Ocaziile au apărut la un volum destul de ridicat, însă golul nu a venit în nicio direcție, urmarea fiind 180 de minute completate cu un punct obținut. Este demn de analizat că înaintea pauzei pe fond de joc internațional, jocul pe Arena Națională în fața formației reper din istoria Belgiei, ar fi fost considerat cel mai ușor. În parte, opiniile subliniate au considerat-o pe Silkeborg ca un adversar chiar mai redutabil datorită formei bune din campionatul Danemarcei. Fără discuție, la momentul ultimei dispute, echipa română nu și-ar fi putut oferi o platformă identică a încrederii.

În schimb, după foarte multe săptămâni de așteptare în Liga I, un nou succes a venit într-un alt final tensionat, FC Argeș egalând chiar la 2 în ultimul sfert de oră. Abia a doua victorie în întreg campionatul, ar putea reprezenta un oarece declic. Doar că și reversul medaliei a sosit clar, înaintea unei a doua deplasări scandinave din 2022, în raport și cu opțiunea patronală. Cu alte cuvinte, FCSB a ajuns în Danemarca fără șapte jucători de bază, utilizați în jocul evocat anterior, din duminica precedentă.

Foarte rar, la nivel oficial, remarcăm asemenea proceduri, inclusiv în fotbalul românesc, ce pare că nu mai poate surprinde. Totuși, cheia asupra formulei mai puțin omogene pe care Nicolae Dică a imaginat-o în nordul Europei, surprinde reala teamă că FCSB nu este sigură de accederea în playoff-ul de campionat. Ca urmare, jocul al treilea din Conference League s-a transformat pe hârtie într-unul cu o miză și mai dificil de descifrat.

În același timp, era clar că aproape orice presiune dispărea în teorie deasupra jucătorilor care aveau să pătrundă pe gazon. Mai ales pe teren propriu, Silkeborg pleca vizibil cu prima șansă, însă fără a subestima un oponent ce încă putea surprinde prin anumite mijloace. Unul dintre ele a rămas jocul pe eventualul contraatac, care păreau să dispară atât de rapid în planul de joc. După mai puțin de 180 de secunde, Sebastian Jørgensen a oferit centrarea ideală de convertit, în urma erorii de construcție din partea lui Octavian Popescu. Anders Klynge a finalizat ușor pentru a asuma întreg debutul partidei în dreptul gazdelor, într-o atmosferă foarte liniștită.

Suporterii români și-au făcut simțită prezența evidentă, însă acțiunile au mers doar în contul echipei daneze. Oricare ar fi diferențele de valoare, este greu de imaginat că după 7 minute soarta întâlnirii va fi deja hotărâtă. Execuția lui Kasper Kusk a fost suficient alterat de Joyskim Dawa pentru dublarea avantajului. Puține s-au schimbat până la pauză, cu excepția unei posibilități de acordare a unui prim penalty, decizia la limită fiind favorabilă oaspeților.

Doar că, deși scorul nu a crescut imediat la proporții drastice, elevii lui Nicolae Dică nu au arătat capacitatea de a pune în pericol literalmente buturile adverse. Mai mult, David Minculescu și-a demonstrat deficiențele defensive largi, în urma unei intervenții complet imprudente în propria suprafață de pedeapsă. Niklas Helenius înscria fără probleme, iar din al 35-lea minut, întrebarea se punea doar în privința unui scor final deloc în afara realității. După pauză, schimbările de efectiv nu au avut o minimă influență asupra dinamicii de joc, echipa nordică plănuind să continue forcingul.

Frapantă a continuat să fie diferența în ușurința prin care Silkeborg izbutea să creeze pericol, fără a suferi absolut nicio consecință în apărare. Acțiunea serii a avut loc datorită purei calități a celor echipați în roșu, Kasper Kusk și Stefán Teitur Þórðarson combinând spectaculos spre a patra reușită. Din nou, nicio reacție nu a existat pentru ca FCSB să contenească dominația oponentă, argumentul utilizării multor rezerve fiind viabil până la un punct.

În urma golului care a închis tabela la 5-0 – prin intermediul celui de-al cincilea șut pe poarta lui Ștefan Târnovanu – multe șanse mari pentru completarea setului au fost ratate. Totodată, nu vom fi remarcat vreo execuție cadrată pentru roș-albaștri. Ținând seama de context, indiferent dacă a fost asumat sau nu, deznodământul poate fi considerat unul dintre cele mai usturătoare ale erei moderne, din partea unei formații aflată la doar a doua prezență europeană. 

Slavia Praga – CFR 0 – 1; isprava ardeleană ce reaprinde speranța în Cehia

Realizând acum tranziția, orice s-ar expune, privind din prezent către trecut, campioana noii Superligi încă rămâne echipa vișinie a Ardealului. Acum, într-adevăr toate semnele indică spre o perioadă mai puțin favorabilă, în special privind în teren. Modul în care CFR Cluj își continuă evoluțiile actualei stagiuni conturează o reală polarizare, câtă vreme rezultatele nu sunt cele mai bune. Dar, contextul nu promite să se limpezească într-o anumită direcție, dacă privim atenți la cifre, oricât de cinice ar părea. În același interval în care formația lui Dan Petrescu nu părea să găsească sub niciun fel inspirația continentală, victoriile au început să revină în campionat.

Pe termen mediu cel puțin, atitudinea transilvăneană, poate prea pragmatică pentru estetica fotbalului, a adus 15 puncte din tot atâtea posibile. Partea mai puțin convingătoare este că, atât în teorie, cât și în practică mai ales, aceeași dispunere generală nu a adus foarte mult succes dincolo de granițe. Luna septembrie a fost într-adevăr una din care nu puteam extrage numeroase aspecte pozitive, în urma unei remize norocoase în Kosovo. Însă, a părut că șansa se transformă într-o totală neșansă pentru a doua confruntare din Grupa G.

Oricât de valide ar fi nemulțumirile adresate campioanei en-titre la finalul unei dispute cu o Sivasspor care a avut mari probleme, unde includem și logistica, totul ar fi trebuit să arate diferit. Dacă ne-am raporta la primul penalty solicitat de CFR, atingem două concluzii poate la fel de clare. Dacă golul ar fi fost acordat sau dimpotrivă neutralizat printr-un henț advers pe linia porții, șansele unei înfrângeri clujene ar fi scăzut enorm.

În schimb, capătul confruntării a adus și mai multă presiune asupra lui Dan Petrescu, ce la fel de ușor ar fi putut să nu mai ocupe locul pe bancă în dubla cu Slavia Praga. Auspiciile nu erau nici pe departe promițătoare pentru accederea spre fazele eliminatorii, dat fiind faptul că doar un punct fusese înregistrat împotriva formațiilor mai slab cotate. Aparent, singura sursă a încrederii pe care feroviarii din provincie ar fi deplasat-o în Cehia, survenea din aparentul echilibru stabilit în Liga I.

Însă, nu trebuie să uităm că între cele două combatante ale etapei a treia, istoria conține mai multe capitole recente. În urmă cu ceva mai mult de trei ani în urmă, adversara din Bohemia  a blocat echipei din Cluj ceea ce ar putea fi pe drept considerată ultima șansă reală a României de a atinge grupele Ligii Campionilor. Diferența de valoare s-a expus atunci ca fiind mai mare decât realitatea tabelei, lucrurile părând prea puțin schimbate la actualul moment. CFR urma însă să joace din postura mult mai clară de outsider, pe stadionul recent redenumit Fortuna Arena, rol pe care și tehnicianul fost internațional îl acceptă cu multă liniște.

Având în vedere și situația din competiție, prea puține argumente existau pentru ca vizitatorii să domine. Dar, era clar că organizarea defensivă urmează să devină cheia spre a frustra adversarii. Evident, în calculul ultim, este nevoie să contabilizăm și șansa ce le-a lipsit ardelenilor în Europa. Șuturile fixate în bară de la Lukáš Provod și Moses Usor puteau schimba radical realitatea finalului de primă repriză.

Rezistența pe alocuri disperată a dat rezultate inclusiv datorită lui Simone Scuffet, care păstra tabela intactă, până la un contraatac purtat ideal de Roger și Rangelo Janga. Vârful din Curaçao nu a iertat, cu o finalizare necruțătoare la primul șut pe poarta lui Ondřej Kolář. Din minutul 45, misiunea s-a axat și mai clar spre blocul defensiv, clujenii încercând să reziste cu orice mijloace, cu mai puțin de un sfert din posesia completă. Peter Olayinka și mai ales Everton sau Ibrahim Traoré l-au pus la serioasă încercare pe goalkeeperul peninsular venit în România la începutul actualului an.

În anumite momente, de-a lungul părții secunde, dispunerea apărătorilor a părut să atingă o maximă exactitate, începând cu Ciprian Deac. Însă, până la un prim succes european cu adevărat relevant, raportându-ne la ultimii doi ani, a fost nevoie și de o doză a neispirației din partea Slaviei Praga. În fața unui public frustrat pe măsură, CFR nu și-a dublat avantajul la ocazia cu poarta goală a lui Cephas Malele, dar s-a impus, reușind să restabilească paritatea completă în Grupa G. Ca urmare, un singur pas corect, oricât de surprinzător, poate reseta o lungă perioadă de incertitudine.

Concluziile la jumătatea celui mai compact parcurs din istoria scurtă a Conference League par a fi greu de atribuit. Dar, prima experiență din noiembrie ilustrează o imagine complet diferită asupra dimensiunii europene a fotbalului românesc. Dacă o echipă la un moment dat legendară tinde să își piardă esența, cealaltă dă semne că și-o poate reclădi în ciuda tuturor obstacolelor, lăsate treptat în spate.

Surse:

https://www.digisport.ro/fotbal/conference-league/slavia-praga-cfr-cluj-0-1-janga-inscrie-dupa-ce-cehii-au-avut-doua-bare-si-au-dominat-jocul-1956233