CFR Cluj nu a trecut exclusiv prin pasaje de glorie de-a lungul existenței sale profesioniste ce datează de peste un secol. Secetele au existat foarte serios în ceea ce inclusiv privește perioada trecutului apropiat. Clipe în care dubiile atârnau la figurat asupra viitorului nu sunt distanțate nici de o decadă. Totuși, reziliența și dorința de a menține standardele ridicate, alături de indispensabilele resurse, au contribuit la un nou interval demn de admirat.

La startul campaniei competiționale actuale inclusiv, pasajul insolvenței, înlăturat abia în anul 2016 era dat uitării deja de o bună bucată de vreme. Depășind obstacolele severe de organizare. Feroviarii din Ardeal au putut viza creșterea și revenirea la adevăratele vârfuri posibil tangibile. Răbdarea dozată ideal în coroborare cu o acumulare binevenită de talent, dar și experiență (întâmpinate atât în iarbă, cât și la marginea ei), oferea deja o serie excepțională, pe care vișinii căutau să o extindă prin orice mijloace regulamentare și valorice. Obținerea titlului intern părea să echivaleze cu o misiune tot mai grea, ținând cont de schimbările fundamentale ale regulamentelor și extinderea suplimentară a stagiunii. Totuși, CFR izbutea – în urma unui joc care a semănat complet unei finale, în Bănie – să se impună succesiv pentru a treia oară la capătul play-offului. 

Pe lângă glorie, elevii pregătiți atunci de către Dan Petrescu se puteau îmbarca într-o nouă excursie continentală, care să aibă destinația finală măcar grupele principalelor competiții, în ultima situație unde ele se prezentau într-un număr de două. Desigur, implicarea activă pe multiple fronturi presupunea una dintre problemele cărora conducerea managerială și tehnică trebuiau să le facă față și în vara anului 2020. Cu un lot ce nu se ferea încă o dată de caracterizarea puțin defavorizată a mediei de vârstă, dar deja sudat și omogenizat perfect, clujenii începeau parcursul cu ceva ezitări. Victoria reconfortantă contra Florianei, într-un prim tur preliminar al UEFA Champions League decis într-o singură manșă, pregătea gruparea pentru un test mult mai dur. 

Pe măsură ce evoluțiile interne lăsau puțin de dorit (așa cum deseori se întâmplă într-un debut stagional asemănător), toată atenția era îndreptată asupra înfruntării de pe teren propriu contra lui Dinamo Zagreb. Un oponent ce se anunța superior pe hârtie sosea în Transilvania pentru a hotărî destinația unui loc în faza de calificare terță înaintea grupelor Ligii Campionilor. Precum probabil foarte mulți pasionați încă bine își amintesc, dramatismul nu a lipsit deloc în seara de 26 august. 

Jocul a reflectat pentru multă vreme o superioritate din partea oaspeților croați, care au rămas apoi în inferioritate numerică. Ocazii uriașe ratate și reveniri improbabile erau bifate în mod uluitor de-a lungul reprizei secunde regulamentare, care nu avea să fie ultima. Reușita din prelungiri izbutită de Gabi Debeljuh propunea nesperat intrarea în actele suplimentare, la scorul de 2-2. În cele din urmă, doar loviturile de departajare au făcut diferența între bucuria unei mari victorii și dezamăgirea imposibil de evitat a eșecului. Ratarea decisivă de la punctul cu var a purtat semnătura lui Wilfried Boly, iar campioana României urma să se regrupeze pentru continuarea campaniei de calificare în Europa League. Frustrarea s-a dovedit apoi cu atât mai mare, cu cât Dinamo Zagreb urma să avanseze până în sferturile acelei competiții, depășind-o excepțional pe Tottenham.

În încercarea de a lăsa în spate episodul anterior descris, timpul nu era la dispoziție într-o măsură ridicată. Succesul la limită înregistrat pe tărâm suedez, în detrimentul lui Djurgårdens facilita o vizită mai simplă în aparență, a lui KuPS Kuopio pentru accederea în grupele fostei Cupe UEFA. 

Odată ajunsă acolo pentru un al doilea sezon consecutiv, CFR își putea doza mai atent efortul și către ramurile stagionale interne. Însă, productivitatea unei triple campioane în exercițiu nu se ridica la cotele scontate. În ciuda faptului că primul eșec survenea abia în etapa a noua, controlul ierarhiei era deținut evident de FCSB și, respectiv, CSU Craiova. 

Luând în calcul atât faptul respectiv, cât și ideea că un parcurs în Europa League, început atât de consistent cu o victorie în fața publicului de la Sofia, se complica enorm apoi, tensiunile s-au cumulat serios pe banca tehnică. Înfrângerea suferită pe propriul stadion în șaisprezecimile Cupei României – într-un joc teoretic de deplasare – cu Poli Iași, viitoare formație retrogradată, a dus la înlocuirea lui Dan Petrescu. Pentru a treia oară în ultimele cinci sezoane, clujenii aveau nevoie să avanseze cu un al doilea manager într-o campanie. 

Soluția a fost reprezentată de un tehnician ce bifase precedentul mandat la CFR cu un cuantum de doar trei jocuri. Edi Iordănescu accepta să se întoarcă la Cluj în data de 4 decembrie, atunci când tensiunea nu putea fi mai ridicată. Cu doar două remize obținute în ultimele patru confruntări europene, care includeau și un istoric 0-5 pe Stadio Olimpico din Roma, feroviarii aveau oportunitatea calificării în propriile resurse. 

Victoria pe arena lui Young Boys Berna conchidea unica variantă, iar acerba bătălie din Elveția avea să reprezinte un episod halucinant al fotbalului pe final de an 2020. Rezumând acțiunea doar la ultimele 15 minute ce puteau redefini o toamnă a deznădejdii, ardelenii erau în poziția favorabilă când un penalty care naște și acum ceva semne de întrebare, era acordat gazdelor. Pe lângă eliminarea lui Cristi Bălgrădean, înlocuitorul său, Grzegorz Sandomierski, nu a putut împiedica echipa din Țara Cantoanelor în a nu răsturna chiar rezultatul. Un final de partidă care poate accepta calificatura de sălbatic, România rămânea dureros fără reprezentant în turnirul ce își alegea câștigătoarea chiar în 26 mai, dintre Villareal și Manchester United. 

Revenind într-un cadru intern, sezonul lui CFR Cluj mai avea, începând din decembrie, un singur țel. După cum bine știm, marca epocii contemporane în ce privește izbânzile consecutive de campionat aparține Stelei, ce strângea șase între 1993 și 1998.

Deși acel deziderat pare încă greu de amenințat, vișinii Ardealului plănuiau să rescrie istoria pentru o echipă din afara capitalei. Drumul până acolo se arăta anevoios, cu un adversar roș-albastru ce părea capabil să mențină trena, chiar și după plecarea golgheterului de atunci, Denis Man la Parma, prin noua sumă etalon de transfer a fotbalului românesc. Susținută ofensiv în principal de Florin Tănase, FCSB continua să-și mențină șansele ridicate. 

Cu toate acestea, amintind și de o victorie în meciul direct contra steliștilor pe teren propriu, campionii în exercițiu declanșau o serie a meciurilor fără eșec (în urma eliminării din Europa League) ce se oprea la 11. Reechilibrarea ierarhiei prefigura o bătălie între trei formații, CS Universitatea Craiova păstrând la rându-i un cuvânt important, în condițiile viitoarei înjumătățiri a punctelor în concluzia sezonului regulat. Mai mult, rundele finale ale campaniei de bază au văzut doar dueluri între contracandidate. 

FCSB se impunea cu 3-0 împotriva ardelenilor, preluând încă o dată șefia clasamentului după un joc tensionat, în care proaspăt revenitul Giedrius Arlauskis era eliminat. Prin intermediul respectivului eșec, devenea tot mai clar că pentru a-și apăra coroanele, echipa înființată în 1907 avea nevoie să schimbe statistica postsezonului de Liga I. 

Adversara bucureșteană debarca acolo de pe prima poziție, un rol pe care nicio altă formație nu se întâmpla să îl cedeze anterior. În mod evident, probabilitatea scenariului anterior nu era copleșitoare, diferența dintre primele trei clasate fiind de doar cinci lungimi. Startul play-offului putea vedea un prim major moment de cotitură, dacă lidera competiției putea profita de victoria mai puțin așteptată a unei Universități Craiova aflată în regres, chiar la Cluj. 

Beneficiind de o șansă foarte importantă de a se deprinde în fruntea ierarhiei, echipa patronată de Gigi Becali ceda cu același scor 1-2 în fața lui Sepsi. Ulterior, duelul ce încheia turul din play-off, ale principalelor contracandidate de la Giurgiu începea prin întâietatea ierarhică de partea trupei lui Edi Iordănescu. Reușita lui Florin Tănase din startul întâlnirii părea să rămână singura de pe tabelă, până într-un final unde ambele echipe a forțat serios. 

Ultimă fază fixă din minutul 90 + 3 ducea la inexactitatea lui Andrei Vlad. Un alt Andrei (Burcă) restabilea dramatic egalitatea într-o nouă dispută de răscruce uriașă ce păstra campionii al un punct avans în fața roș-albaștrilor. 

Aceștia din urmă mai primeau o oportunitate a primei victorii din istoria lui Sepsi OSK la Cluj. Seara de 10 mai se încheia însă printr-un meci caracterizat de atenții mediatice deosebite, pe care Academica Clinceni îl încheia neînvinsă cu FCSB, 2-2, mulțumită evoluțiilor cruciale ale foștilor steliști de calibru, Raul Rusescu și Adi Popa. 

Formația lui Toni Petrea comitea un nou pas greșit, remizând și la Sfântu Gheorghe. Aflați în locația unde au tranșat titlul sezonului anterior, clujenii treceau cu un 3-1 ferm de CSU Craiova, apropiindu-și isprava finală la doar un pas. 

Același fundaș Andrei Burcă își aducea contribuția ofensivă decisivă, marcând singurul gol al penultimei încleștări, de la Botoșani. Mulțumită ei, dar și unei intervenții grozave a lui Giedrius Arlauskis, CFR conserva succesul pentru a deveni în mod singular noua Campioană a Provinciei. În fapt, al șaptelea titlu al clubului însemna, pe lângă depășirea UTEI Arad. egalarea lui Venus București, care obținea ultimul succes în urmă cu 71 de ani. 

Cu alte cuvinte, luând în calcul epoca modernă autohtonă, doar Steaua și Dinamo dețin mai multe distincții de campionat decât cvadrupla laureată în exercițiu. O dovadă a rezistenței excepționale la nivel înalt purtată în principal de același grup al jucătorilor îi încununa un efort deplin lui Edi Iordănescu. Tehnicianul de 42 de ani urma să-și anunțe despărțirea de club la finalul unei dispute ce conta doar simbolic cu FCSB.

În ajutorul unei povești într-adevăr memorabile, publicul a avut acces pe arena ce îi onorează pe Constantin Rădulescu, pentru prima dată după 15 luni. Fiecare membru al formației a avut parte de o primire călduroasă, atmosfera fiind de-a dreptul încântătoare, presărate cu încurajări care nu au contenit vreun moment. 

Într-o reală sărbătoare a jumătății vișinii a Ardealului, a mai fost loc de o secvență specială, imposibil de uitat pentru Adrian Gîdea. Primind oportunitatea titularizării alături de majoritatea fotbaliștilor de bază, tânărul mijlocaș puncta după doar 14 minute printr-o execuție de clasă. Primul său gol în Liga I era dublat în repriza secundă de reușita unui atacant cu imensă experiență. Mario Rondón închidea tabela, la 2-0, campioana salutându-și vocalii susținători în modalitatea ideal. 

După ultimul fluier al serii, căpitanul lusitan cu cetățenie română Mario Camora împlinea rarisima onoare de a ridica al patrulea trofeu de campion consecutiv. La capătul unei perioade dure marcată de schimbări de perspectivă manageriale serioase, formația sa prevala din nou pentru a rescrie istoria fotbalului românesc.

Privind pentru scurt timp în viitorul apropiat, Liga I propune o stagiune 2021-2022 de un simbolism deosebit, precum s-ar putea anticipa. Cele trei echipe simbol din București se vor reîntâlni, odată cu promovarea bifată de Rapid și respectiv, rezistența lui Dinamo. Două structuri ale Craiovei, aflate pe rând în sărbătoare, CS Universitatea și FC U 1948, se vor revedea la nivel înalt. Toate cluburile menționate, precum și cele în ascensiune, vor căuta să întrerupă cea mai importantă dominație a mileniului, impusă de CFR Cluj.