Ziua cu implicații mari pentru sportul românesc de la fileu în general, dar și cel din București în particular, a avut parte de concluzia dorită.

La prima ediție a noului turneu de categorie intermediară Țiriac Foundation Trophy, Irina Begu și-a concretizat statutul marii favorite din Capitală.

Din momentul în care Sorana Cîrstea a cedat în prima rundă, atenția s-a axat aproape exclusiv asupra sa, iar nativa din București nu a dezamăgit. După un parcurs absolut debordant până în ultimul act, confruntarea pentru trofeu s-a decis mult mai greu decât a arătat-o tabela, în fața Rékăi Luca Jani.

Chiar și astfel, Irina a parcurs întreaga competiție fără a ceda mai mult de trei game-uri într-un meci. Ea a devenit pentru a doua oară în carieră campioană într-un turneu WTA de tip 125 k, bifând totodată și al doilea triumf de simplu în orașul natal.

Într-un fel sau altul, focusul individual are parte de obstacole, nu neapărat pentru rațiunile cele mai dorite. Dar, ultima idee se transpune într-o spirală ce nu întârzie să revină în contextele competitive. În top, dar nu numai, asemenea dileme conduc spre o doză suplimentară a suspansului exterior. Dincolo de obstacolele emoționale, se vor regăsi și resursele menite ocaziilor deosebite, convertite apoi pe măsură. Totodată, realitatea de la fileu se suprapune cu anumite episoade ce vor fi, pe cât de așteptate, pe atât de dificile. Reciproca este valabilă, însă așteptările pot reprezenta în multe cazuri, o reală povară. 

Precum s-a recunoscut de la începutul toamnei, atmosfera jocului de tenis însuși, indiferent circuitului luat în considerare, nu pare a mai fi aceeași. Perspectiva prezentă surprinde o reală discrepanță a eroilor intrați în legendă, pe de o parte, respectiv a celor ce își construiesc propria ascensiune, pe de alta. Dar, în ciuda multor hotărâri în afara terenului, focusul a trebuit îndreptat și asupra acțiunii propriu-zise, care a surprins multe ramuri distincte, de interes pentru țara noastră. Dacă în debutul săptămânii am remarcat o excepțională simbioză între competițiile fetelor, finalul a devenit chiar mai interesant.

Ana Bogdan și-a vizat propria șansă în Slovenia, așadar fără a se orienta spre Capitală. Deși am putea crede că rezultate la fel de promițătoare ar fi putut fi bifate și pe zgura autohtonă, parcursul ei s-a dovedit grozav. Până în punctul de unde Elena Rîbakina a arătat care este diferența dintre simplele exponente de top și campioane majore, drumul sportivei din Sinaia a impresionat realmente. Ulterior, în paralel cu turnirurile eliminatorii, am văzut, deși pentru mai scurt  timp, maniera în care Nicholas Ionel și-a făcut debutul în echipa națională a băieților. Din păcate, succesul său memorabil a rămas singurul al confruntării cu o formație slovacă mult mai completă în Cupa Davis.

Așadar, singurul focus al atenției caravanei tenisului a rămas în cele din urmă la București, acolo unde multe aspecte se regăsesc în stadiul recalibrării. Pentru destui ani, chiar ai perioadei recente, cel mai mare oraș din România a fost obișnuit în a găzdui evenimente de rang profesionist. În pofida faptului că circuitul masculin pare să fi avut parte de un plus în privința numelor prezente în general, nici cadrul fetelor nu rămăsese sărac.

Desigur, până în 2022, ultima sportivă care triumfase la nivel WTA în Capitală fusese chiar laureata de Mare Șlem din Kazahstan pe care deja am evocat-o. Ulterior ediției din urmă cu trei ani, Openul organizat la Arenele BNR ar fi trebuit să redeschidă drumul tenisului pe fond pandemic. În final, turneul a fost relocat la Budapesta, așteptarea fiind mare pentru o revenire, este drept, nu tocmai la același nivel. Însă, perspectivele debutului Țiriac Foundation Trophy au devenit cu adevărat de urmărit, odată ce sezonul american a ajuns prematur la final în dreptul compatrioatelor.

Pentru o foarte scurtă perioadă, a circulat și informația conform căreia inclusiv Simona Halep ar fi  putut participa la Centrul Național de Tenis. Între timp, avem confirmarea că orice prezență a actualului număr 9 mondial a fost înlăturată din calcule. Doar că, următoarele două conaționale din perspectiva experienței, dar și valorii, au decis să profite de șansa eliminării rapide de la US Open. Cu acordarea invitațiilor, Sorana Cîrstea și Irina Begu deveniseră automat marile favorite la un parcurs lung.

Totuși, eventualul scenariu ideal pentru organizatori a fost anulat încă dinainte de a prinde contur, capul de serie principal fiind eliminat după doar două seturi, cu Simona Waltert. Fără a acuza dileme similare cu tranziția de pe zgură pe hard ori aferente condițiilor, a doua favorită a recepționat apoi toată presiunea. Precum conaționala din Târgoviște, câștigătoarea Bucharest Open din 2017 s-a întors în orașul natal după o înfrângere într-adevăr dureroasă la New York. Ținând seama de maniera în care eleva lui Victor Crivoi o eliminase pe Elise Mertens, într-adevăr se putea spera la mai mult la Flushing Meadows. 

Drept urmare, acel eșec contra lui Yue Yuan a fost dorit a fi uitat cât mai rapid, iar singura cale a însemnat succese simple în fața propriului public. Laura Pigossi ar fi putut aduce ceva dificultăți pentru jucătoarea din București, dacă realizăm analogia celui dintâi tur, reacția fiind însă foarte inspirată. Deja, la capătul turului secund, a devenit evident că în pofida totalului de opt românce prezente pe tabloul principal, doar Begu putea să mai emită pretenții înalte. Sub respectiva premisă, duelul cu Irina Bara a devenit și mai interesant de urmărit, dacă ținem cont de episodul petrecut în 2021.

La Cluj, concurenta ajunsă acum la 32 de ani i-a permis arădencei să revină în precedentul joc direct, pentru a obține singura victorie a întregului sezon, neînregistrată pe zgură. În mod categoric, imaginea evocată a reprezentat elementul central pentru care actuala campioană din Sicilia a abordat înfruntarea de acum cu maximum de concentrare, încă de la primul schimb. Deși senzația inițială sugera că ultima confruntare fratricidă ar fi avut o fereastră a parității, mai tânăra exponentă nu a găsit răspunsul pe termen lung.

Jocul agresiv a prevalat de partea atletei plecate cu prima șansă, îndată ce tabela a început să se încline în manșa inaugurală. Ulterior, ocupanta locului 42 în ierarhia mondială provizorie s-a oprit abia după ce și-a trecut în cont primele opt jocuri. Reacția adversă s-a arătat insuficientă pentru a menține suspansul, favorita încheind ocazie și prin adjudecarea ultimelor patru game-uri. Apoi, imaginea a fost clară, în sensul că singura speranță pentru trofeu, menționând inclusiv proba de dublu, îi revenea fostei membre a efectivului de FED Cup.

Mai departe, Katerina Baindl a fost înfruntată, însă vecina de la nord a româncei s-a văzut la rândul său depășită de impactul execuțiilor adverse. Orice debut de manșă a fost abordat cu același scop de a domina schimburile, iar deznodământul nu a reprezentat altceva decât o simplă problemă a timpului. În sferturi, concluzia a părut rapidă, drept comparație cu disputa din penultimul act, luând în calcul și genul de oponentă care încă este Sara Eranni. În cazul finalistei de Roland Garros din urmă cu un deceniu, impresia rămâne că fiecare raliu poate să se transforme într-o bătălie în sine.

Iar, deși victoria nu a părut aproape deloc pusă în pericol, veterana din Peninsulă nu a cedat fără un consum imens de efort în ambele părți. Cel puțin în prima jumătate a întâlnirii, căile simple s-au remarcat foarte greu, lucrurile devenind mai limpezi abia spre finalul amiezii de sâmbătă. Odată cu el, Irina Begu s-a regăsit într-o poziție similară celei din cadrul Bucharest Open 2017, atunci când trofeul i-a fost asigurat datorită succesului cu Julia Görges. Precum știm deja, următoarea sa finală încheiată cu victorie a avut loc peste mai bine de 5 ani, la Palermo.

Pentru al doilea său trofeu stagional, Begu urma să o înfrunte după aproape un deceniu și jumătate pe Réka Luca Jani. Privind pe scurt parcursul veteranei din Ungaria, am putea ajunge la o concluzie nu tocmai inspirată. Dacă tenisul este un sport normal, atunci nicio jucătoare condusă cu 6-0 ; 3-0 nu ar trebui să spere la a mai câștiga o partidă. Și totuși, în fața talentatei sale conaționale Panna Udvardy, tenismena din Siófok a marcat, nu fără emoții, una dintre revenirile sezonului, pentru accederea între ultimele patru. Folosind doar respectivul argument, a devenit facil să ne gândim că, deși urma să evolueze în prima sa finală a carierei, maghiara în vârstă de 31 de ani nu va avea inhibiții.

Într-adevăr, actul ultim al aventurii bucureștene a început sub semnul echilibrului, poate mai evident decât publicul și-ar fi dorit. Totuși, singura șansă viabilă pe care adversara Irinei a întrevăzut-o, s-a transpus în menținerea baloanelor în teren. Într-o atmosferă dominată categoric de vânt, ea a profitat de câteva momente ale indeciziei româncei pentru a-și menține șansele ridicate.

Deși Irina a arătat imediat că poate să domine orice joc început la retur, misiunea i s-a arătat cu adevărat complicată pe propriul serviciu. Așadar, fără să reușească să își consolideze avantajul de la start, auspiciile s-au complicat într-un tablou meteorologic ce nu promitea să devină mai bun. A fost nevoie de multă răbdare și numeroase șanse de break irosite pentru ca favorita tribunelor să intre mai bine în ritm. Pusă în poziția de a riposta unui eventual deficit, eleva lui Gabi Moraru și respectiv Victor Crivoi a rămas solidă în defensivă.

Ulterior, lăsând la o parte nemulțumirile din afara suprafeței terenului central, Irina a găsit treptat cheia pentru a-și impune dominația și pe tabelă. Oricum, considerând întregul context, dar și nivelul cel puțin solid al opoziției propriu-zise, al doilea cap de serie a dus la capăt cu bine cel mai dificil prim set din întreaga săptămână. Inclusiv ultimul său game a fost serios prelungit și închis după a treia ocazie înregistrată, datorită defensivei acerbe de peste fileu.

În urma a peste 50 de minute, rămânea greu anticipabilă maniera în care continuarea se va desfășura, deși aplombul moral s-a aflat categoric în dreptul sportivei natale. Contrar dorinței ei, schimburile au devenit tot mai lungi în debutul manșei a doua, iar frustrarea s-a adâncit pe măsură. Pierderea serviciului a venit ca o consecință naturală stării de spirit sugerate, numai că nici Jani nu a punctat la maximum secvența favorabilă. Cumva știind că nu poate evita raliurile închise inconsistent, bucureșteanca a arătat ceva mai mult calm pentru a răsturna scorul suficient de rapid.

Triumful nu s-a aflat ulterior deloc departe, în măsura în care e execuțiile ofensive au început să vină cu o doză suplimentară a controlului. Sarcina maghiarei a devenit gradual mai dificilă, însă desprinderea finală a întârziat, în pofida tuturor așteptărilor. Game-urile pe propria lansare au devenit virtual imposibile de convertit aproape imposibil de convertit de ambele părți, românca parcurgând emoții negative când paritatea s-a apropiat.

Dar, profitând în primul rând de atuurile pe care le-a arătat pe întreaga durată a întâlnirii la capitolul forței, favorita asistenței a evitat situațiile critice. Cu toate acestea, amiaza nu s-a încheiat printr-un dublu 6 – 3 ; 6 – 3 mult mai dificil decât ar arăta-o cifrele, înaintea câtorva altor puncte colosale. Cu încredere și mult sprijin, protagonista locală și-a devansat oponenta, arătând un ecart ceva mai apropiat de cel ierarhic.

Meritul Rékăi Luca Jani a fost acela de a rămâne conectată până la capăt, deși șansele i s-au arătat foarte mici. În schimb, succesul a venit pentru virtualul număr 33 mondial, în primele momente după ce soarele a părăsit suprafața terenului central. Aclamată la scenă deschisă în Centrul Național de tenis, învingătoarea simțit din noul gustul gloriei, la capătul unei perioade de toamnă ușor frustrantă.

Fără îndoială, finala Țiriac Foundation Trophy nu s-a scurs într-o manieră confortabilă, deopotrivă, poate similară remizei dramatice de pe semicerc, dintre Rapid și Metz. Însă, concentrată pe scopul absolut, la o competiție în care s-a decis să participe chiar în ultimă instanță, Irina Begu și-a completat misiunea.

Iar, la capătul unui parcurs ce va arăta drept imaculat în noul capitol al tenisului bucureștean, ea și-a recâștigat poziția celei de-a doua jucătoare a României, exact cum se întâmplase și după primul triumf al sezonului, de la Palermo.

Surse:

https://www.digisport.ro/tenis/irina-begu-reka-luca-jani-6-3-6-3-romanca-e-campioana-la-tiriac-foundation-trophy-1920287