UPDATEMihaela Buzărnescu, eliminată de la turneul de tenis Winners Open de la Cluj
UPDATE
Mihaela Buzărnescu, singura jucătoare din România rămasă în prima competiție WTA de la Cluj, a fost învinsă în urma unui joc foarte dur, de către Mayar Sherif. În urma unui prim set început modest, sportiva din țara noastră a ajuns să obțină o minge pentru a-l închide. Adversara ei din Egipt a găsit execuțiile potrivite la serviciu, urmând să încheie manșa într-un tie-break break adjudecat clar.
Condusă apoi cu 4 - 0 în manșa a doua, românca și-a regăsit clarviziunea pentru a orchestra o posibilă revenire excepțională. Sportiva din Africa nu și-a pierdut deloc cumpătul, văzându-se egalată și presată din nou pe propriul serviciu. Ea a reușit să își treacă în cont ultimele șase schimburi ale jocului, asigurându-și, cu 7 - 6 (1) ; 6 - 4, prezența în prima finală de circuit profesionist a carierei.
+++
Așteptarea de aproximativ doi ani pentru ca tenisul de înalt nivel să revină în România s-a încheiat odată cu startul aventurii de la Cluj. O prezență masivă a jucătoarelor din țara noastră, plecată cu opt reprezentante în turneul individual, s-a diminuat serios și dramatic. Însă, mulțumită unor prestații solide, incluzând-o și pe cea din sferturi contra Kristýnei Plíšková, Mihaela Buzărnescu rămâne singura concurentă tricoloră ce rămâne cu șanse la obținere trofeul din Ardeal.
Dacă am încerca să definim actualitatea în tenisul din țara noastră, câteva aspecte vor fi mereu aduse în atenție. Mai întâi, o discrepanță foarte mare, ce tindea să se arate spre valori opuse în trecut, privind spre contextul general al valorii și exploatării ei, între aspiranții circuitului masculin și feminin continuă să existe. Într-o perioadă a regresului la capitolul influenței băieților, o altă explicație se pretează, inclusiv anului 2021. Apariția și remarcarea succeselor imense recente, coordonate practic de Simona Halep, a conturat un catalizator major. Pe lângă principala jucătoare, din perspectiva clasamentului, alte sportive cu spațiu încă important de progres atrag simpatia publicului sportului practicat la fileu.
Considerând ideea respectivă, a constantei expansiuni în tenisului feminin, s-au planificat inițiative pentru ca acțiunea să poată reveni în România, la un nivel respectabil. În cadrul unui proces interesant al dezvoltării, un rezultat interesant își vede acum primele roade, pe teritoriu ardelean.
După cum știm, așadar, țara noastră a obișnuit, mai ales în urma evoluției disciplinei ca popularitate în actualul secol, să găzduiască evenimente în cadrul ambelor tururi profesioniste. Majoritatea ocaziilor au ocolit Capitala, acolo unde o competiție profund frecventată ar fi trebuit să aibă loc inclusiv anul trecut. Circumstanțele pandemice nu au permis Bucureștiului să fie orașul care să poată relua acțiunea, în sezonul estival anterior de zgură. Privind retrospectiv, acea ediție ar fi fost ultima în cazul fetelor pentru următoarea perioadă, după cinci ocazii anterioare. Însă, încă de când s-a arătat evident că centrul Arenelor BNR nu va mai fi gazdă în circuitului WTA, o inițiativă similară prindea deja contur la Cluj.
La fel de bine recunoscută este și perspectiva că unul dintre principalele repere citadine ale Transilvaniei a putut cântări multiple variante de dezvoltare a viitoarei competiții, care a decis să își păstreze denumirea demonstrativă: Winners Open. S-a luat în calcul, ținând cont de ponderea de impresii pozitive lăsate în urma duelurilor de FED Cup ori Billie Jean King Cup, ca suprafața aleasă să se dovedească hardul. Totuși, o decizie bazată pe apartenența sportivelor din țara noastră către cel mai lent decor tenisistic, a indicat zgura drept potrivită pentru a întâmpina circuitul fetelor.
Cu imensă bucurie, venită în special din partea combatantelor subliniate mai devreme, o aspirație importantă a evoluat în timp, până când un open transilvănean a devenit realitate. Promisiunile inițiale nu au fost tocmai înalte din perspectiva actualei ierarhie mondială, însă premisa enunțată a contat puțin, prin comparație cu ideea că tenisul rămâne în România.
În plus, o importanță și mai ridicată a fost relevată exclusiv de volumul jucătoarelor tricolore care ar fi putut evolua în cadrul primei ediții din turneul câștigătorilor. La finele procesului de acordare a invitațiilor și a desfășurării calificărilor, nu mai puțin de opt combatante și-au făcut loc pe tabloul principal. Orientându-ne proporțional, un sfert din numărul total de concurente au putut reprezenta dorințele spectatorilor clujeni.
Printre ele, am remarcat și nume care soseau în mare formă, dar și altele ce plănuiau să impresioneze pe tărâmul natal. Un aspect a fost însă cert, încă din prima zi oficială de concurs, acela că spectacolul nu va lipsi, dacă vremea nu s-ar fi opus cu insistență. Jocurile s-au scurs repetat pe terenul central, iar rezultatele autohtone au căpătat o nuanță foarte interesant balansată. Dacă în inaugurarea rundei I, înfrângerile au venit în fața unor oponente mai bine cotate, lucrurile au urmat să se echilibreze ulterior.
Singura excepție din cadrul mențiunii inițiale o vizează doar pe Gabriela Ruse, cotată poate cu prima șansă dintre numele compatrioatelor (ținând însă cont doar prin prisma recentei forme nu și cea a parametrilor fizici). De curând autoarea unei serii de victorii consecutive extinse la 13, a fost nevoită să se recunoască învinsă în fața Lesiei Tsurenko, la capătul unei dispute cu multă dorință, dar și frustrare pe măsura greșelilor. Eșecul capului de serie cu numărul 6, urmat la scurtă vreme de cel aplicat principalei favorite Alizé Cornet, a încheiat un interval nefast.
Ulterior, într-o direcție aproape opusă, patru succese consecutive ale jucătoarelor din țara noastră indicau tot atâtea prezențe în turul al doilea, echivalent cu optimile de finală. Pe rând apoi, am avut parte de evoluții mai puțin inspirate, precum a fost cea a Anei Bogdan, cotată cu a treia șansă la trofeu, în fața Alexandrei Krunić. Andrea Petkovic a gestionat foarte atent finalul de joc împotriva lui Jacqueline Cristian, jucătoarea germană depășind a doua româncă în mod succesiv după Alexandra Dulgheru.
În ceea ce o privește pe Irina Bara, este probabil ca amprenta ediției inaugurale să lase urmele cele mai adânci. Explicația respectivă prinde ușor contur prin desfășurarea halucinantă a unei partide personale cu numărul doi. Împotriva Kristínei Kučová, sportivă care a oprit-o în urmă cu alte câteva zile la Gdynia, rapida atletă de 27 de ani a câștigat relativ confortabil manșa inaugurală. Disputa, care a căpătat aspecte perfect echilibrate începând cu actul secund, a urmat traiectoria a două jocuri decisive.
Pierzându-l pe primul, Bara a părut în dificultate, dar revenirea sa din segmentul al treilea a părut foarte aproape să fie completată. Practic cu ultimele resurse, jucătoarea slovacă a găsit resursele de a trimite disputa dincolo de trei ore de joc, revenind inclusiv într-un tie-break final deschis cu mare aplomb de româncă. Un public dezamăgit era conștient că pe arena centrală o singură speranță mai rămânea cu șanse la simplu încă din turul al doilea.
În urmă cu aproximativ o lună, înainte de a afla că a fost acceptată să ia parte la Jocurile Olimpice, Mihaela Buzărnescu și-a exprimat vizibil dorința unei evoluții la Cluj, bineînțeles, din postura unei jucătoare invitate. Odată cu încheierea unei aventuri frumoase, dar scurte la Tokyo, posibilitatea a redevenit viabilă pentru organizatorii ardeleni, iar răsplata nu s-a lăsat mult așteptată din partea stângacei de 33 de ani.
Ea a trecut convingător de al șaptelea cap de serie, în Viktoriya Tomova, prezentându-și statutul favoritei își în fața Larei Arruabarrena. Conștientă deja că întreaga presiune este asimilată doar în rezultatul ei, experimentata atletă din Capitală a întâmpinat ceva probleme, mai ales după un set întâi adjudecat meritoriu. Iberica și-a planificat jocul cu mai multă încredere în segmentul al doilea, pe care l-ar fi putut închide în favoarea ei. Salvând o șansă de set, Buzărnescu a refuzat să renunțe la agresivitate, reușind să își asigure biletul către sferturi înainte de apariția ploii.
Mai mult, eliminarea lui Jacqueline Cristian și a Anei Bogdan din competiția de dublu (după o secvență în care au ajuns să salveze zece șanse de set) o transforma pe fosta ocupantă a locului 20 mondial (în urmă cu aproape trei ani), în unica jucătoare autohtonă rămasă în întregul concurs. În fața ei, s-a regăsit în drumul către careul de ași clujean, Kristýna Plíšková.
O combatantă ce poate pune mereu probleme, indiferent de profilul adversarei, a reprezentat un nou test complicat în care jucătoarea noastră plecat totuși cu prima șansă. După un start de partidă aparent liniștit, sora geamănă a Karolinei a reușit să aplice mai multă presiune la retur și să obțină un prim ecart, teoretic important pentru o tenismenă cu o lovitură primă redutabilă. Chiar dacă și-a consolidat break-ul obținut cu cea dintâi tentativă, cehoaica a avut de înfruntat o rezistență tot mai aprigă.
Bucurându-se de susținerea vocală a publicului, Mihaela a mărit constant presiunea distribuind cu aproape price ocazie avută lovituri ofensive. Ca urmare a recuperării deficitului, prestația ei a prins și mai mult aplomb, căutând să acopere constant inițiativa, chiar și atunci când se afla la primire. Într-un final de set 1 în care a părut că doar serviciul a mai sprijinea eficient pe o altă sportivă de mână stângă, românca a avut nevoie de o inspirație suplimentară și de ceva șansă pentru a-l tranșa în favoarea sa, întreg momentumul s-a prezentat ei.
Expresiva combatantă simțea că se afla foarte aproape de accederea în prima ei semifinală de nivel WTA, dar semnificația rămânea oricum majoră. Urmând tactica ce i-a adus succesul, de a nu renunța la absolut niciun raliu dezvoltat, mai ales la primire, eleva Ioanei Iovan a reușit să își extragă cu succes o șansă prin care a bifat o detașare serioasă și în actul secund. Serviciul a fost un sprijin enorm în singurul moment în care adversara din Cehia a reușit să își procure o oportunitate de a reechilibra tabela. Loviturile câștigătoare au venit într-o pondere aproape egală cu impresionantul număr de 36, bifat contra Larei Arruabarrena.
Evoluția bine îngrijită a continuat fără mari amenințări din partea adversă de teren, Kristýna Plíšková încercând doar să caute finalizări mai rapide. Precum era de așteptat, ecartul dezvoltat de jucătoarea gazdelor s-a dovedit foarte greu de surmontat, ea fiind montată pentru a nu dezamăgi o asistență primitoare pentru întreg spectacolul. Deși Mihaela a pierdut ambele jocuri disputate contra Italiei la Cluj-Napoca în disputa de la Billie Jean King Cup contra Italiei, respectivele ocazii s-au consumat fără spectatori, element care a lipsit enorm jocului, inclusiv în țara noastră.
O dovadă suplimentară, dar, într-adevăr elocventă, a fost ilustrată în ultimul joc al întâlnirii, procurându-și rapid trei ocazii de victorie, ocupanta locului 170 WTA le-a ratat pe primele două. Încurajată pentru ultima dată prin valul entuziasmului întregii asistențe, Mihaela Buzărnescu a reușit să fructifice următoarea ocazie, închizând o partidă dominată cu suficientă autoritate, înainte de împlinirea a 90 de minute de joc, cu 7 – 5 ; 6 – 3.
Recunoscând din nou atmosfera deosebită, una dintre combatantele necotate ca favorite s-a poziționat favorabil pentru acontarea primului trofeu WTA de la Cluj. În penultimul act, ea o va înfrunta pe Mayar Sherif. Într-o ipostază cumva neașteptată, însă meritorie, singura sportivă prezentă pe tabloul olimpic de simplu, până în urmă cu 10 zile, este cea care duce activitatea României mai departe în noua competiție-etalon a Ardealului, câștigând fiecare dintre cele șase seturi disputate.
În ceea ce se prefigurează ca fiind ultima săptămână consecutivă petrecută în topul 10 al ierarhiei mondiale de Simona Halep, tenisul românesc are totuși parte de un moment interesant și favorabil. Winners Open 2021 a avut parte de un start bizar, în urma căruia doar Mihaela Buzărnescu și-a putut menține nivelul maxim dintre combatantele țării noastre, ea fiind singura sportivă ce a depășit turul secund în Transilvania.
Surse:
Comentarii