Campioana din Constanța se mulțumește astfel cu poziția a 20-a mondială la final de stagiune, după retragerea din penultimul act de la Linz.

În schimb, compatrioata sa a avut ocazia primului titlu într-o seară memorabilă în care sportiva din capitală a reușit să controleze primul set al disputei cu Alison Riske. 

Pierzându-l pe al doilea de o manieră identice, Jaqueline Cristian a extras fiecare resursă a energiei, apropiindu-se chiar și la doi pași de succes. Învinsă totuși după prelungirile actului final, ea va pleca de la Linz cu cea mai bună clasare a carierei, locul 73 WTA.

******************

La capătul unei toamne cu o grozavă influență asupra disciplinei tenisistice, am avut parte de multe confirmări ale tendințelor recente, ce par să ne ducă cu gândul des spre paritate. În același timp, am remarcat că, din perspectiva circuitului feminin cu precădere, adevărate anomalii și-au făcut simțite prezența. Ne putem exprima sub forma respectivă întrucât lucruri care nu corespund obișnuitului au fost reliefate serios, privind doar spre ultimele 15 săptămâni. 

Chiar dacă jocul corespunde acelorași valori, ale forței, concentrării, dar și echilibrului, actorii s-au schimbat des, susținând ideea că fiecare săptămână poate să devină unică. Categoric, vom putea reitera exemplul subliniat din unghiul ultimelor dispute consumate în regim de sală.

Lunile s-au succedat cu destulă activitate pentru sportul alb, iar în dreptul țării noastre, perspectiva s-a lărgit mult. Cu fiecare seară ce ne-a apropiat de finalul stagiunii, așteptările s-au menținut ridicate deoarece evoluțiile au rămas la înălțime.

Însă, privind într-un cadru general, dezvoltarea este demnă de remarcat și în cazul tuturor sportivelor aflate încă în prima parte a carierei. Mai întâi, pe măsura plusului de încredere acontat, am putut-o vedea pe Gabriela Ruse excelând. Apoi, după ce interesanta ei perioadă a succesului s-a mai domolit treptat, o altă conațională și-a croit drum spre cadrele excelenței. Cu toate acestea, calea ei către cel mai important moment al carierei nu a fost deloc una convențională. În fapt, destule contraste au ieșit la suprafață în ceea ce o privește pe Jaqueline Cristian, caracterizată, pe bună dreptate, ca cea mai explozivă tânără atletă a tenisului autohton. 

Deși urcarea ierarhică s-a realizat cu destulă greutate și numeroase sinusoide, trebuie reamintit că punctul inițial al declicului a avut loc pentru ea în prima perioadă a stagiunii dedicate suprafeței dure. După ce și-a eliberat întâia oară potențialul maxim la Sankt Petersburg, în martie, primele succese de calibru, între care am include-o pe Jelena Ostapenko – singura câștigătoare de Mare Șlem învinsă până acum – așteptările au crescut.

Privind retrospectiv, experiența semifinală din proximitatea Astanei nu i-a servit doar temporar drept cel mai bun rezultat al carierei, ci și ca o altă lampă de lansare a încrederii. Dispute de mare intensitate, traversate din Slovenia și până la Cluj, traseu încheiat atât de prompt de Simona Halep într-un nou sfert de finală, i-au întărit experiența, dar și clasamentul.  Astfel că înaintea ultimei aventuri din 2021, pe tărâm austriac, asigurarea unui loc meritoriu 100 WTA nu mai era periclitată. 

Dar, călătoria de la Linz și aspectele ei particulare, au cuprins nivelul de fragilitate al definitivului în tenisul feminin. Totul a părut să se transpună fără dificultăți pe tabloul calificărilor, însă, după o primă parte controlată evident a jocului cu Lesia Tsurenko, cea de-a doua a arătat exact opus în favoarea ucrainencei.

La prima vedere, un final dezamăgitor de sezon nu mai putea fi evitat la începutul săptămânii anterioare. Însă, o primă accidentare, dintr-un șir aproape neverosimil favorabil lui Jaqueline, survenită chiar în dreptul Soranei Cîrstea, a însemnat că principala favorită a tabloului preliminar i-a preluat efectiv statutul târgoviștencei, ca Lucky Looser. 

Interesant este totuși că înaintea confruntării contra Kamillei Rakhimova – care ironic sau nu avea să ajungă la rându-i în finala de dublu, pe care avea să o și câștige – românca nu înregistrase vreo victorie anterioară. Palmaresul direct a părut să joace un oarece important rol în prima jumătate a unei dure dispute de primă rundă. Rusoaica s-a regăsit într-un avantaj solid pe care nu a reușit să îl consolideze până la capăt. 

Recăpătându-și ritmul dorit în setul final, Cristian a anulat deficitul de 2-4 pentru a parafa primul dintre deznodămintele dramatice. La fel de bine, așadar, finalul ar fi putut să vină la capătul după-amiezii de luni pentru o jucătoare ce și-o însușește ca model inclusiv pe Maria Sharapova. În schimb, cu auspiciile rămânând în continuare defavorabile teoretic, ea a reușit să o domine autoritar pe una dintre combatantele aflate încă într-o formă excelentă.

Înainte ca Rebecca Peterson să abandoneze după aproximativ 30 de minute de joc, controlul s-a arătat clar în dreptul româncei, care s-a pregătit din timp pentru o nouă provocare imensă. Judecând după singura întâlnire din FED Cup contra Veronikăi Kudermetova, actuala elevă a lui Thomas Drouet își arătase deja resursele de a depăși una dintre exponentele noii generații a vârfului tenisului din Rusia. Același debut de joc fulminant, plin de încredere a strecurat rapid îndoiala în dreptul ocupante poziției mondiale a 32-a 

Desigur, secvențele de scădere în prestație au sosit indubitabil pentru combatanta cu stilul enorm de agresiv. Dar, de fiecare dată când scorul nu a arătat pozitiv în game-urile cruciale, Cristian a reușit să contracareze fantastic jocul favoritei a patra, să înlăture trei șanse ale decisivului, până într-un nou tie-break controlat superior în schimburile de maxim echilibru. Exact cum s-a întâmplat la Cluj-Napoca, împotriva altei exponente de calibru, Ajla Tomljanović, deznodământul ambelor manșe a zâmbit jucătoarei mai slab cotate. 

Răsplata, în fața unui public călduros tricolor din TipsLinz Arena, ar fi trebuit să se transforme într-un nou duel al conaționalelor. Însă, Simona Halep a ales varianta de precauție în a pune punct unui 2021 trist înainte de a păși pe teren în penultimul act cu Jaqueline. Uitându-ne spre componența finalei în care sportiva ajunsă la 23 de ani s-a calificat și datorită a trei retrageri distincte, remarcăm că ocazia dublei campioane de Mare Șlem în a aconta un trofeu în 2021, nu ar fi fost deloc redusă.

Dar, precum realitatea a dictat-o, compatrioata sa a avut o șansă uimitoare să rescrie exact istoria traversată de CoCo Gauff, care a surprins din nou lumea tenisului în 2019, fiind ultima jucătoare care să se impună din postura de norocos învins, chiar la Linz. 

Pentru structura unui turneu tradițional, dar aparte, parcurs doar pe durata a cinci zile, meciul pentru lauri s-a constituit pe măsură. Alison Riske a avut nevoie să completeze doar un set în fața lui Danielle Rose Collins, pentru a-l atinge. Un sezon în contrast cu cel al adversarei sale de vineri se putea încheia cu o distincție pentru tenismena învinsă de Mihaela Buzărnescu în prima rundă a probei olimpice. 

De așteptat din partea ambelor combatante, au fost atât emoțiile secvenței, dar și o ușoară nesiguranță, aflându-se înaintea primei întâlniri directe. Spre deosebire de precedentele ocazii, lipsite de ezitări, respectiva teamă a fost remarcată în dreptul atletei capitoline, măcar în primele momente ale marii finale. Acele secvențe de debut au părut să reprezinte imensul moment al experimentatei americance să preia prima controlul psihologic al încleștării. 

Lăsând multiple oportunități de a închide game-uri rapide, să treacă, Riske i-a permis debutantei la un astfel de nivel să își capete rapid încredere. Anulând două deficite de 0-40, ritmul pentru Jaqueline s-a stabilizat, iar pentru o lungă perioadă ulterioară a partidei, superioritatea ei s-a lărgit treptat, dar sigur. 

Atât viziunea construirii și aplicării punctelor prin forță, dar mai ales deplasarea net superioară pe linia de fund au subliniat de ce a doua jumătate a actului prim a curs spre satisfacția compatrioților vocali din tribunele austriece. Jucătoarea din Statele Unite a scăzut foarte serios ritmul și cadența pe măsură ce respectivele elemente creșteau în partea opusă de fileu. 

Brusc, finalul segmentului întâi, dar și în debutul celui de-al doilea, senzația arenei centrale a fost că un nou scurtcircuit provocat pe serviciul advers va fi suficient pentru apropierea de trofeu a dinamicei sportive din țara noastră. 

Doar că, Riske și-a recalibrat resursele, reușind încă o dată să preia prima controlul, recuperarea break-ului părând totuși la îndemână. Însă când ea nu s-a materializat, întregul tablou al dispute a început să se schimbe, combatanta care a greșit mult mai mult devenind Jaqueline. În câteva minute practic, apariția actului decisiv a părut inevitabilă, întrebarea fiind cine va controla dimensiunea mentală mai bine. Parte din respectiva direcție indica spre palmaresul atletei din Pittsburgh în precedentele finale WTA. Bilanțul de 2-8 părea să nu fie îmbunătățit prea ușor, motivația lui Cristian arătându-se practic în fiecare raliu câștigat.

În setul al treilea, americanca a pus mai multă presiunea, dar nu a reușit să se desprindă. Explicația s-a transpus și în atitudinea neînfricată a adversarei sale, care a părut să își găsească inspirația doar în secvențe cruciale. Abundența greșelilor a fost imposibil de evitat, însă, în ciuda tuturor inexactităților conturate în fileu, alte două jocuri răsturnate uluitor au adus-o pe învinsa din calificări la o lungime de succes.

Presiunea pe umerii adversarei s-a menținut imensă, însă un surplus prea mare a avântului au privat-o uluitor pe româncă de obținerea a două mingi de meci. Cu amintirea acelui voleu prea proaspătă în minte, ea nu și-a mai putut menține apoi concentrarea, urmând să își cedeze serviciul, în ciuda unui număr de cinci oportunități anulate doar în setul decisiv. Intensitatea a rămas incontestabilă, însă teama succesului s-a simțit pentru ambele tabere. 

Practic, ca urmare, fiecare schimb s-a desfășurat pe muchie de cuțit, Jaqueline Cristian  păstrând încă speranțe să împingă finala în propria specialitate a tie-breakul. Din păcate un plus de inspirație la ultimele execuții, i-au adus lui Alison Risike un succes ce părea improbabil la un moment dat, cu 2-6; 6-2; 7-5. De partea cealaltă, dezamăgirea nu a putut fi total ascunsă după 2 ore și 23 de minute susținute la maxim, atât intrinsec, cât și exterior din tribunele TipsArena, animate de secțiunea colorată în drapelul României.

Așadar, evenimentul de la Linz din 2021 ar fi putut să meargă în atât de multe direcții, încă dinainte ca el să înceapă. Finalmente, după un ultim act presărat cu frustrare, speranțe pe măsură, dar și complet dramatism, Jaqueline Cristian va trebui să aștepte cel puțin sezonul 2022 pentru un titlu de simplu. Stagiunea curentă a transpus resurse imense, iar doar scurte momente ale sincronizării ar fi putut să îi ofere o concluzie ideală.