Jelena Ostapenko și-a crescut exponențial implicarea în cadrul evenimentelor pe echipe, din care încerca să adopte noi căi de a găsi succesul gustat în stagiunile precedente. Optând să propună înnodarea unui parteneriat ce nu fusese activat dincolo de anul 2020, ea s-a angrenat activ pentru desăvârșirea unei excursii reușite la Doha. După cum aminteam, letona nu apucase să evolueze alături de Monica Niculescu în relativ scurta perioadă de reacomodare a sportului alb în sezonul curent. Totuși, doza de omogenitate deja bifată, coroborată ulterior cu dorința enormă de a performa le-a adus încă o dată pe aceeași traiectorie. Impetuozitatea direcționată pozitiv a fostei ocupante de simplu a poziției cu numărul 5, marcată potrivit de calmul unei reale specialiste în a desăvârși prestațiile în echipă au fost combinate în apropierea idealului. Cu fiecare obstacol depășit, încrederea cuprindea o pondere vizibilă pe terenurile din cadrul Khalifa International Tennis and Squash Complex. 

A nouăsprezecea ediția a turneului qatarez în varianta de elită a tenisului feminin se preta oricărui deznodământ, mai ales dacă luăm în calcul impredictibilitatea înfruntărilor pentru care patru atleți au o influență directă asupra lui. Încă din prima rundă de la dublu, disponibilitatea balticei și a româncei de a presta activ cu fiecare moment oferea semne realmente încurajatoare în ideea unui parcurs mai lung. Succesele inițiale, înregistrate contra multiplelor perechi bine sudate, care atingeau, în același timp, un nivel de top, s-au produs fără a ceda întâietatea momentelor de echilibru. Mai mult, profitând de amploarea unei forme excelente, cele două au ilustrat că pot măsura competitivitate cu una dintre formațiile de excepție ale ierarhiilor provizorii.

Fără a pregăti în prealabil un turneu în comun, Ostapenko și Niculescu s-au dovedit o provocare dificilă pentru Kateřina Siniaková și Barbora Krejčíková. Fiind, fără îndoială, echipa ce pleca cu a doua șansă, tandemul est-european (dintr-o abordare strict geografică) a depășit cedarea unui prim act aparent categoric. Însă, formatul scurt al probei dubletelor permite de fiecare dată o remontare rapidă, inclusiv la nivelul tabelei. Finalmente, după un joc decisiv ce a avut parte de o desfășurare improbabilă, Jelena Ostapenko izbutea ultimele execuții hotărâte, prin care își ducea formația către un succes excepțional. Tandemul ceh, ocupant al posturi capului de serie principal era eliminat prin determinare și perseverența în dorința de victorie. De notat ar fi că Niculescu a trecut de perechea moravă cu o treia camaradă diferită, alături de Raluca Olaru și Irina Begu.

Isprava realizată în după-amiaza de joi trebuia să fie dublată în fața favoritelor secunde, dacă ascensiunea se dorea completă. Demi Schuurz și Nicole Melichar compuneau însă o altă pereche de top, ce atinsese înălțimi remarcabile inclusiv în cele mai recente dintre ocazii, de când cele două au conlucrat (începând cu porțiunea inferioară a sezonului 2020). Ulterior, sportivele din Olanda și Statele Unite nu au fost eliminate mai devreme de faza semifinală, indiferent de rangul turneelor australiene la care au luat parte. Mai mult, în cadrul openului de Mare Șlem de la Antipozi, ele au depășit, în runda a treia, echipa creată de Jelena Ostapenko împreună cu ucraineanca Lyudmyla Kichenok. Prin urmare, pentru ca Monica Niculescu să aconteze primul trofeu după o pauză suficient de îndelungată, românca trebuia să destabilizeze o formație redutabilă, alături de mai tânăra ei colegă (fostă laureată a Openului Francez după binecunoscuta finală contra Simonei Halep). 

În ceea ce o privea pe românca în vârstă de 33 de ani, așteptarea reliefată anterior putea fi stopată la peste doi ani. Alături de conaționala Irina Begu, Niculescu triumfa în februarie 2019 la capătul unui traseu foarte greu, la Hua Hin, completat în prelungirile unui super tie-break dramatic, anticipat și actualmente. După succesul de pe tărâm thailandez, specialista probei de dublu a mai disputate alte două ultime acte în circuitul feminin, cedate la New York (în cadrul Bronx Open 2019) și Praga. Sarcina decisivă din după-amiaza de vineri se anunța chiar mai dificilă pentru trecerea în cont a unui titlu de categorie WTA 500, pe terenul central amenajat la Doha. Totodată, restul parcursului qatarez impulsiona speranțe mari chiar și pentru un asemenea rezultat.

Finala săptămânii din punctul de vedere al interesului tenisistic debuta în metropola deșertică conform așteptărilor. Deși intense, schimburile nu atingea lungimi foarte mari deși jucătoarea tricoloră a materializat de multe ori menținerea repetată a balonului de-a lungul neconvenționalei sale cariere.

Fiind în postura disputării unui ultim act comun în premieră, letona și românca nu au arătat semne negative ale emoțiilor. Problemele au fost întâmpinate la serviciu din pricina vântului foarte puternic, o caracteristică atât de familiară climei deșertice. Trei duble greșeli ale letonei le-au permis oponentelor să realizeze primul break chiar din jocul inaugural, la momentul punctului decisiv. Confruntate cu posibilitatea unui dezavantaj major, elevele lui Călin Ciorbagiu și Marion Bartoli au îndepărtat pericolul iminent pentru moment. Un al treilea joc ajuns în situația de 40 – 40 a părut să încline balanța în favoarea atletelor mai bine cotate. Nicole Melichar și-a regăsit fantastic ritmul în condițiile înșelătoare ale curenților. Noi secvențe dominate la primire, mai ales prin intervenția sportivei cu origini cehe realizau desprinderea ce părea decisivă în actul întâi. Deși disputele rămâneau intense, superioritatea batavo-americană era relevată de tabelă. Adaptate superior la un context neregulat, atletele clasate pe locurile 11 și 12 ale clasamentului de dublu provizoriu au etalat multă stăpânire de sine. Serviciile direcționate pe corpul rivalelor s-au dovedit foarte eficiente, a doua oportunitate fiind fructificată de către Schuurz și Melichar.

După mai puțin de o jumătate de oră, Niculescu și Ostapenko înfruntau același context din precedenta confruntare. Recunoscând ideea că un singur set este suficient pentru împingerea confruntării în faza ultimă, moralul nu le-a fost deloc afectat menținându-se o atitudine în general pozitivă. Vicecampioana de simplu din urmă cu cinci ediții era conștientă de necesitatea adaptării propriei sincronizări la cumulul atipic de factori devenea crucial. În pofida altor câteva erori de poziționare, ea a reușit să demareze pozitiv în setul al doilea. Sub privirile publicului atent răsfirat, dubletul outsiderelor nu a mai cedat inițiativa, arătând o siguranță crescândă asupra impactului vântului. Efectele baloanelor expediate de româncă au adus mult mai des rezultatul dorit. Ca urmare, abordarea jocurilor de retur s-a ameliorat din perspectiva agresivității pozitive. Izbutirea imediată a break-ului declanșa un semnal puternic al redobândirii încrederii. 

Ulterior, avantajul putea fi foarte ușor consolidat, însă o intervenție norocoasă a benzii fileului pentru un retur expediat de jucătoarea din Florida aducea punctul decisiv de la 0 – 2 în contul echipei sale. Americanca a contribuit în principal la restabilirea parității. Din acel moment, nivelul adversarelor a continuat să se îmbunătățească. Fiind eliberate de un nou moment de cotitură, care le-a asigurat întâietatea, numerele 21 și respectiv, 57 WTA au forțat cu succes realizarea altor diferențe împotriva serviciului. Schimburile spectaculoase s-au îndreptat către Jelena, care a dictat cu multă autoritate dinamica punctelor din spatele terenului. Niculescu a completat cu intervenții solide la fileu, iar patru dispute intense se încheiau consecutiv în favoarea celor două. Tranziția către așa numitul match tie-break urma să decurgă aparent lin, prin etalarea deplină a calităților perechii româno-letone, plusate de ceva șansă. În continuare, actul decisiv, al turneului de dublu, stabilit după două manșe în oglindă, se anunța plin de suspans întrucât soarta lui se putea schimba ori evidenția de la o lovitură la alta. Miza realmente imensă a fost remarcată asupra favoritelor secunde, care au solicitat o pauză de vestiar. Experiența precedentă susținută de Niculescu și Ostapenko la apogeul zilei anterioare putea fi un element crucial în desfășurarea tie-break-ului.

Schimburile inaugurale s-au consumat sub beneficiul serviciului cu multă atenție din partea tuturor protagonistelor. Din nefericire, o serie a greșelilor venite dintr-o doză prea mare a adrenalinei au echivalat cu formarea unui ecart solid din partea parteneriatului americano-olandez, care părea să domine suficient de autoritar dispoziția în teren. La prima schimbare a terenurilor, deficitul duetului cu implicații autohtone era de patru lungimi. Chiar dacă replica s-a ascuțit, atacurile remontării au fost oprite prin erori neforțate din partea ambelor componente. Brusc, Demi Schuurz și Nicole Melichar aveau de gestionat patru oportunități de a încheia duelul în propria favoare. Primele trei au fost anulate dinamic de către oponentele lor ce nu mai etalau nicio inhibiție. 

Jelena Ostapenko și-a asumat o nouă execuție decisivă, prin care să trimită jocul decisiv în prelungiri. Lovitura ei în lungul liniei avea să se oprească doar în fileu, moment în care o a treia finală cedată în capitala Qatarului era confirmată. După o primă experiență de mare succes, letona era învinsă alături de Monica Niculescu cu 2-6; 6-2; 10-8. Festivitatea de premiere marca declarații foarte optimiste din partea atletei din Slatina (inclusiv în ceea ce privește cel mai recent parteneriat), după o săptămână caracterizată drept perfectă.

Încă o dată, experiența tenisistică trăită în deșertul arabic indica realitatea conform căreia sorții înfruntărilor pot să se îndrepte în orice direcție. Particularitățile jocului de dublu au amplificat afirmația respectivă și la ediția 2021 a Openului Qatarului. O echipă considerată în afara tiparelor, formată sub auspiciile limitei timpului s-a poziționat la doar trei raliuri de succesul absolut. În schimb, deși nu a adus și distincția dublistă cu numărul 10, a 29-a finală a carierei pentru Monica Niculescu a încununat un start de primăvară promițător.