Încă de la începutul primăverii, afirmația precedentă s-a adeverit în totalitate, iar continuarea unei călătorii lungi nu avea să se lase mai prejos. Pentru membrii categoriei supreme, ea nu a început decât la jumătatea lunii iulie, atunci când Spania a putut aduce la realitate completarea cursei de debut. Fie că se putea anticipa sau nu, evenimentul inaugural din stagiune avea să declanșeze o bătălie ce urma să se dovedească foarte aspră. Pe parcursul ei, tinerii și-au putut etala potențialul real în cadrul unor intervale mai scurte ori mai lungi. Dintre ei, unul s-a evidențiat fantastic, profitând de aproape fiecare ocazie distinctă, ajungând aproape de gloria fără seamăn.

Marele Premiu al Spaniei a consemnat două căzături din partea celui ce a dominat uluitor clasa Moto GP în pe parcursul ultimului deceniu. Marc Márquez, câștigătorul a șase dintre ultimele șapte sezoane, s-a accidentat serios la umărul stâng. În cele din urmă, pauza la care catalanul a fost nevoit să recurgă se va extinde până dincolo de finalul anului. Astfel, cu un campion mondial incapabil în a-și mai apăra trofeul, necompletând niciun week-end stagional, oportunitatea excepțională de afirmare a pretendenților era iminentă. Inițial, Fabio Quartararo părea să se poziționeze perfect pentru atingerea succesului. Francezul, reprezentant al structurii de client Yamaha Petronas (și viitor membru al echipei de uzină), s-a impus în primele două întreceri consumate la Jerez. Dispoziția sa de concurs s-a prezentat fantastic pe tărâm andaluz, însă ulterior, lucrurile nu aveau să meargă în direcția dorită de pilotul din Hexagon. Din acel moment, sezonul a căpătat cu adevărat, o traiectorie unică.

Nu mai puțin de 14 alți concurenți au avut parte măcar de o clasare pe podium, opt trecându-și în cont minimum o victorie. Dintre ei, ultimul a făcut-o Joan Mir. Însă, constanța remarcabilă a mallorquinului i-a permis treptat să avanseze către vârful ierarhiei generale, până când a părut să preia controlul solid al acesteia. Mir a acontat șase prezențe înaintea triumfului mult așteptat din Marele Premiu al Europei. Beneficiind și de forma mai modestă a principalilor, săi rivali coroborate cu alte circumstanțe nefericite, spaniolul de 22 de ani se afla la un alt podium distanță de a deveni matematic noul campion mondial de la clasa regină.

Deși probabilitatea era exponențială în fața unui deznodământ la capătul ultimei etape, de la Portimão, victoria lui Mir în prima întrecere din regiunea Cheste i-a simplificat mult calculele fostului câștigător de la categoria mezină. Grand Prix-ul Valenciei putea, așadar, să aducă un moment nemaiîntâlnit în ultimii 20 de ani pentru Suzuki.

Kenny Roberts Jr. cucerea titlul mondial în cadrul unei clase ce nu avea încă denumirea de Moto GP. În prezent, prototipul nipon GSX-RR din 2020 se dovedește uluitor de manevrabil și de versatil. Motocicletele Suzuki nu au arătat vreo carență, drept pentru care constructorul din Hamamatsu conduce acum toate clasamentele sezonului: al piloților, al echipelor, dar și al manufacturierilor. Potrivit motorsport.ro, Valentino Rossi a indicat contribuția fostului său partener, Davide Brivio, ca fiind indispensabile pentru dezvoltarea substanțială a unor adevărate rachete albastre.

În ceea ce privește bătălia individuală, ambii piloți ai managerului italian aveau propriile șanse la titlul mondial. Álex Rins mai putea spera matematic la remontarea unui ecart de 37 de unități, însă prioritățile Suzuki puteau fi altele înaintea penultimei etape din sezon.

Marele Premiu al Comunității Valenciene ar fi încheiat o stagiune 2020 obișnuită. Realitatea nu a concis cu ideea respectivă, iar circuitul Ricardo Tormo nu va reprezenta locația epilogului în motociclismul viteză. Totuși, deosebitul traseu iberic a primit dreptul de a organiza două runde, iar evenimentul secund promitea a fi cel puțin la fel de interesant precum primul.

Intervenția scurtă a ploii s-a dovedit importantă sâmbătă. După cum s-a întâmplat în week-endul precedent. calificările nu au dus lipsă de spectacol. Liderul clasamentului general și-a văzut principalii rivali fiind nevoiți să traverseze secvența Q1. Fabio Quartararo s-a aflat pentru prima oară în afara primilor zece clasați în urma ședințelor de antrenamente cronometrate. El avea să depășească faza incipientă, împreună cu Brad Binder, în timp ce Álex Rins nu a găsit aderență pe o pistă udă. Catalanul a fost nevoit să privească momentele decisive din garajul Suzuki, plecând doar din linia a cincea a grilei.

Secvența finală, Q2, a fost, de asemenea, presărată cu schimbări constante de inițiativă. Franco Morbidelli a obținut un timp de 1.30.191 și a acontat un al doilea pole-position stagional. Italianul cu rădăcini braziliene a fost urmat de Jack Miller și Takaaki Nakagami. Joan Mir nu a profitat de oportunitatea ivită de a se plasa în fața urmăritorilor săi. Din fericire pentru el, nici Fabio Quartararo nu a găsit resurse în pneuri pentru a urca mai sus decât poziția a unsprezecea. Mir l-a succedat pe francez în linia a patra. Așadar, misiunea protagoniștilor era aceea de a realiza o altă remontare masivă. Pentru membrii Yamaha victoria reprezenta condiția obligatorie.

Grand Prix-ul Valenciei părea să hotărască la nivelul piloților întreaga configurație a anului competițional. Liderul clasamentului general a avut parte de un start decent. Pe de altă parte, rivalul său francez a ajuns din nou la capătul plutonului, fiind nevoit să declanșeze instantaneu revenirea. Acest aspect s-a soldat cu a doua căzătură succesivă pe Ricardo Tormo. În schimb, Franco Morbidelli și-a conservat cu succes postura de lider.

Spre jumătatea cursei, prototipurile Suzuki au început să avanseze în clasament. Totuși, Joan Mir nu a fost capabil să avanseze mai sus de locul al șaptelea, care, însă, i se dovedea suficient în condițiile date. El păstra un ecart de peste 25 de puncte față de cel ce conducea întrecerea. Mai mult, colegul lui Mir a izbutit să găsească ritmul ideal abia la intrarea în ultimele șapte tururi. În consecință, Álex Rins nu s-a putut implica în bătălia pentru podium. Takaaki Nakagami a ratat o nouă șansă mare de a accede în top 3, pentru întâia oară. Niponul l-a pândit pe Pol Espargaró, însă nu a rezistat pe roți până la final. Catalanul de la KTM a putut obține al doilea loc trei consecutiv pe traseul valencian.  

Primii doi clasați s-au duelat deosebit. Jack Miller a rămas permanent în apropierea liderului. Pilotul australian viza a doua victorie a carierei. Intrarea în ultimul tur a consemnat o șarjă importantă a cangurului aflat la penultima cursă pentru echipa Ducati Pramac. Franco Morbidelli a oferit o replică la fel de dârză. Succesiunea depășirilor dintre cei doi s-a încheiat cu bine. Riderul peninsular Yamaha Petronas a rezistat și a triumfat pentru a doua oară în ultimele trei Mari Premii. Eforturile sale nu mai puteau influența deznodământul ierarhiei generale, acolo unde el urcase pe locul secund. Joan Mir a ținut de poziția a șaptea până la ultima trecere a liniei de sosire și a reușit să-și asigure primul titlu mondial înainte de Grand Prix-ul Portugaliei, programat (teoretic) duminica viitoare.

Spaniolul și-a însușit pentru moment binemeritatul număr 1, care nu a mai apărut oficial pe o motocicletă de Moto GP din 2012 (de la Casey Stoner). Fiind pur și simplu copleșit de performanța reușită, Joan Mir devine primul pilot care triumfă în premieră la clasa regină de la un anume Marc Márquez.                                     

Motomondialul de viteză a descoperit primul laureat al stagiunii 2020. Cumva surprinzător, categoria supremă a fost prima ce și-a decis câștigătorul. Un tânăr care debuta alături de Suzuki în 2019 (autorul unui prim podium în urmă cu mai puțin de trei luni) preia coroana lui Marc Márquez cu un total ce riscă să nu atingă 200 de puncte (pentru întâia oară în actualul mileniu). Însă, aspectul de față este totalmente irelevant pentru Joan Mir, noul campion mondial la Moto GP, după Marele Premiu al Valenciei.

Surse:

https://www.motorsport.com/motogp/news/valentino-rossi-suzuki-strong-yamaha/4907543/ 

https://www.crash.net/motogp/news/948715/1/joan-mir-suzuki-clinch-2020-motogp-world-championship-title