Pandemia declanșată de extinderea coronavirusului a afectat într-un mod major principalele discipline sportive ale prezentului. Chiar dacă la prima vedere ar fi mai greu de anticipat, snookerul nu a reprezentat un fenomen care să scape neatins din acest punct de vedere.

Dovada evidentă a ultimei afirmații este faptul că startul celei mai de seamă competiții a fost amânat pentru mai bine de trei luni. De asemenea, ediția actuală a Campionatului Mondial, programată inițial în luna aprilie, este nevoită să meargă înainte fără ca spectatorii să aibă acces la partide. Astfel, o parte din aura competiției este realmente pusă în umbră. Însă, chiar și în absența spectatorilor, jocul de calitate nu trece niciodată neobservat.

În prima săptămână de concurs la Sheffield am avut parte de multă acțiune memorabilă la nivelul meselor. Tom Ford putea să rescrie istoria snookerului, dacă ar fi izbutit să realizeze break-ul maxim, încă din primul joc al meciului de deschidere. Deținătorul titlului, Judd Trump a asistat la o încercare a compatriotului său englez, care, din nefericire, nu a avut sorți de izbândă. Ulterior, alte câteva tentative serioase de a atinge break-ul de 147 puncte au eșuat, inclusiv din partea unui fost campion mondial, Stuart Bingham.

Cea de-a șaptea zi de concurs a adus râvnita performanță la îndeplinire, mai ales pe cea mai înaltă scenă a meaștrilor tacului. Unul dintre ei este, cu siguranță, John Higgins. Scoțianul a fost pus în dificutate de către Kurt Maflin. Norvegianul, ajuns pentru prima oară în optimi la Campionatul Mondial, și-a creat un avantaj de două jocuri după prima sesiune, în fața mult mai titratului său adversar: 3 – 5.

Debutul intervalului secund de joc i-a surâs tot vikingului, însă, la scorul de 4 – 7, Higgins a izbutit să adauge un nou moment de ținut minte pentru întreaga suflare sookeristică. Vrăjitorul din Wishaw a profitat de oportunitatea ivită și a dus la capăt prima construcție de 147 de puncte a sa la Sheffield. În aceeași măsură, break-ul maxim de astăzi a fost primul pentru orice jucător la Teatrul Crucible, după 8 ani de pauză. O altă emblemă scoțiană a sportului, Stephen Hendry, a fost autorul ultimei astfel de performanțe, într-o partidă disputată contra lui Stuart Bingham, anterior menționat.

Din acel moment, publicul spectator și telespectator a fost nevoit să îndure o lungă așteptare. Higgins a jucat toate cele 15 bile roșii la buzunare, împreună cu bila neargă, izbutind să-și stăpânească emoțiile. Bila albă a rămas, la rândul ei sub controlul său, loviturile dificile fiind în număr relativ mic. În ciuda acestui fapt, ultima bilă neargă, cea de șaisprezecea, nu a fost jucată dintr-o poziție tocmai ideală. Ocupantul poziției a cincea în ierahia mondială curentă și-a demonstrat clasa și calmul care l-au ajutat să obțină patru coroane supreme, prima în 1998, iar ultima în 2011 (John Higgins a pierdut ultimele trei finale de la Campionatul Mondial în compania lui Mark Selby (2017), Mark Williams (2018) și Judd Trump (2019). 

Scoțianul și-a trecut în cont break-ul maxim oficial cu numărul 10 din carieră. La capitolul de față, el este depășit doar Ronnie O`Sullivan și Stephen Hendry, care au în palmares 15 și respectiv, 11 (de) 147 realizați.

Potrivit informațiilor oferite de snookerinfo.webs.com, aceasta a fost cea de-a unsprezecea închidere perfectă de masă la Sheffield. Începutul erei moderne a disciplinei este adesea asociat cu sosirea Campionatului Mondial la Teatrul Crucible, petrecută în 1977.

Snookerul rămâne, pentru împătimiții săi, un sport deosebit, care își extinde vizibilitatea pe întreg mapamondul. Jucătorii precum John Higgins reușesc să găsească motivația necesară pentru a oferi pasionaților prestații de mare calitate. Un simbol al acestora este și realizarea break-ului maxim, pentru care casa spirituală din Sheffield tânjea de opt ani încoace.