Judd Trump s-a aflat agonizant de aproape să părăsească Mastersul Londonez din 2013 încă din prima rundă.

Depășind cumva încercările și jocurile decisive în care a ajuns alături de Ryan Day și Barry Hawkins, talentatul combatant englez a mers în cele din urmă până la capăt. Al doilea său triumf înregistrat la Alexandra Palace a venit după o finală desfășurată pe coordonate la fel de echilibrate.

Mark Williams s-a poziționat la doar doi pași distanță de a recuceri trofeul din capitala britanică, după exact 20 de ani de așteptare. Remarcabila sa călătorie a fost oprită cu 10 – 8 de englezul care de acum i se alătură pe lista celor care s-au impus la Masters în minimum două rânduri, Trump devenind al unsprezecelea multiplu laureat.

De-a lungul timpului, am identificat cum anumite misiuni din sport se pot desprinde de altele indubitabil, ca importanță și impact. Dincolo de aspectele ce țin de simpla noțiune a plăcerii, pe care încă o vizualizăm în prim-plan, conturul devine diferit în câteva exemple. Deși vom fi tentați să trecem des cu vederea însemnătatea probelor desfășurate la celebra masă verde, ea va reveni constant la suprafață. Într-o perioadă calendaristică plină, există moduri în care magia tacului încă poate să cuprindă aspecte de-a dreptul formidabile, de atâtea ori, aproape imposibil de imitat.

Deja, sezonul snookeristic își apropie punctul median cu nenumărate evoluții și impresii de ținut minte cu siguranță, deși întreaga lume a pasionaților disciplinei este conștientă și de anumite urmări ce s-au transformat într-un foarte mare deserviciu. Sportul la care fair-play-ul nu este în mod obișnuit o virtute, ci o obligativitate chiar, experimentează în prezent poate cea mai mare procedură de suspendare în masă. Fără impactul competitorilor chinezi, plasați în mijlocul gravei controverse, întreg peisajul arată acum ușor diferit.

Dar, după o parte secundă a lui 2022 în care am enumerat deja foarte multe nume diferite ce și-a trecut în cont un turneu câștigat (de la Ronnie O`Sullivan și Mark Selby până la Garry Wilson sau Ryan Day drept cei mai surprinzători), ne puteam aștepta la aproape orice în cadrul celei mai bine cunoscute excursii londoneze. Tot mai multe opinii atrag atenția asupra Mastersului ca fiind turneul cu a doua principală însemnătate, la concurență Campionatului Regatului Unit. Un argument ce va putea fi adus aproape întotdeauna prestigiosului eveniment invitațional, va viza publicul.

După trecerea de la vechea Wembley Arena la Alexandra Palace, ceva scepticism a existat în privința atmosferei. Însă, prezentul ne arată cum exclusivista scenă din capitala engleză, care poate să primească la jocuri un maxim de 2000 de oameni, a devenit un important simbol al calendarului. Desigur, ideea celor mai buni 16 jucători este centrală pentru conceptul respectiv, asociat numai pentru The Masters.

Doar că absența forțată a lui Zhao Xintong a însemnat șansa participării pentru David Gilbert, care avea să fie eliminat în runda inaugurală de eventualul finalist. Istoria avea să se rescrie chiar mai puternic în dreptul lui Hossein Vafaei, cel dintâi exponent al Iranului și al lumii Arabe pe tabloul de concurs. Alături Prințului Persiei, am avut de-a face cu foarte multe alte narațiuni interesante în actul de deschidere a snookerului în 2023.

Precum am indicat deja, de la începutul sezonului am notat opt câștigători diferiți de turneu, iar Judd Trump nu se regăsea printre ei. Pare incredibil să ne gândim că jucătorul care a împlinit un rarisim deziderat în actuala campanie, reușita a două break-uri maxime în competiții consecutive, nu a atins un titlu înainte de revenirea în Palatul Alexandra. Nici primele din actuala ediție semne nu au fost tocmai încurajatoare pentru actualul vicecampion mondial.

Prima rundă s-ar fi putut foarte ușor încheia cu un eșec pentru explozivul jucător de mână stângă, Ryan Day fiind în postură favorabilă pentru a închide conturile, mult înaintea jocului decisiv ce avea să vină. Galezul a condus cu 5 – 3, iar în disputa a noua, repoziționarea bilei negre la scor egal i-a oferit veteranului prima șansă. După ratarea sa, englezul a supraviețuit efectiv în partidă, nici jocul 10 nefiind mai puțin dramatic.

Aflat în spate atunci, Trump a beneficiat de alte ratări pentru a reveni la egalitate apoi, însă tensiunea a urcat și mai sus în bătălia decisivă. Day a avut nevoie minim de un snooker pe care nu doar că l-a obținut, dar mulțumită procedeului de free ball ulterior, el ar fi avut ocazia pentru a treia oară să treacă linia de sosire. Ratarea de la bila maro a campionului Openului britanic a dus la final un meci cum rar se poate vedea, chiar și la cel mai înalt nivel.

Precum outsiderul rundei inaugurale, Barry Hawkins urma să experimenteze aceeași poziție în sferturile de finală. Dar, mulțumită a două vizite câștigătoare excepționale de la 4 – 5, Judd a mers greu spre careul de ași. Acolo, deși tabela a arătat un deznodământ limpede, absolut niciun joc din confruntarea cu Stuart Bingham nu a fost decis cu rapiditate. Atuul victoriilor la un nivel departe de cel maxim le revine des marilor performeri.

Dacă englezul din Bristol se întorcea în finala Mastersului după patru ani, Mark Williams avea să scrie o altfel de poveste, pe care parcă doar în snooker o putem trăi. În 2003, maestrul Țării Galilor se impunea ultima dată pe scena invitațională supremă, contra lui Stephen Hendry. De atunci, dublul învingător nu a mai atins o altă finală londoneză, lucrurile părând să urmeze și acum aceeași direcție. Trecând de David Gilbert în primul tur, Ronnie O`Sullivan l-a condus evident în sferturi, după ce s-a impus în primele trei jocuri.

The Welsh Potting Machine a reușit regruparea așa cum foarte puțini oponenți ai octuplului câștigător ai competiției o pot face. Incluzând un break de 143 de puncte – ce avea să rămână cel mai mare în întreg turneul, la egalitate cu Trump și Hossein Vafaei – Williams a întors dinamica în a sa favoare. Deși deținătorul titlului mondial a împins întâlnirea spre jocul decisiv, o altă vizită fabuloasă, de peste 100 de puncte i-a adus succesul galezului.

Prima victorie în fața lui Ronnie într-un duel din celebra Triplă Coroană din 2000 încoace l-a propulsat pe  într-un penultim act în care Jack Lisowski nu a reușit să opună o mare rezistență. Fără pas greșit acolo, recentul cel mai vârstnic realizator al unui break maxim, la Openul Englez (turnirul ultim din 2022) a atins o stație negăsită pentru exact două decenii. Cu un pas în plus, Willo ar fi bifat de departe aceeași bornă de longevitate și în istoria Mastersului, iar debutul finalei era fulminant.

Închiderea de masă care a valorat 138 de puncte confirma parcă ideea că galezul a atins un nivel mult mai mare decât adversarul său, în actuala săptămână. Doar că, aproape în contradicția ultimului argument, Trump a izbutit să pătrundă aparent în controlul disputei clasice, pe sistemul Primul la 10. Mulțumită unei vizite de 108 puncte, jucătorul de 33 de ani își adjudeca următoarele patru jocuri, de manieră convingătoare.

Crucial, galezul nu a renunțat în a rămâne agresiv, iar execuțiile sale cu multă siguranță i-au susținut posibilitatea revirimentului. O a doua închidere de masă notabilă, bifată exact la granița celor 100 de puncte, urma să reducă diferența la o singură lungime. Ultimul duel al primei sesiuni rămânea astfel important, dar nu crucial, Williams ratând o lovitură combinată. Mai tânărul său adversar, care l-a învins într-o semifinală memorabilă la Crucible în primăvara precedentă, a profitat pentru a-și conserva avantajul.

Însă, nimic nu era decis înaintea unei sesiuni decisive ce promitea un grad ridicat de suspans, elementul crucial la începutul serii fiind discrepanța loviturilor de distanță. Brusc, execuțiile sugerate au balansat mult în favoarea exponentului națiunii dragonului, iar ca urmare, Mark a reușit să intre cu o mai mare lejeritate în confortul propriilor construcții. Prin contrast, lipsa de încredere în dreptul englezului, de obicei un țintaș de elită, a făcut ca mai întâi, la ultima pauză dintre reprize, scorul să redevină egal.

Apoi, veteranul de la 47 de ani a reușit să preia conducerea pentru întâia oară după jocul de debut, moment într-adevăr de cotitură. Favoritul hârtiei avea nevoie de o reacție, una care urma să vină contrar naturii sale de la startul carierei. În cel mai lung duel al serii, ce s-a apropiat serios de granița unei ore, al patrulea favorit a izbutit să se poziționeze în control în secvența bilelor colorate.

Plasându-și cu precizie rivalul în poziții de snooker cu adevărat dificile, Judd aproape că și-a asigurat egalarea la 7 de pe urma punctelor de penalizare. Și drept rezultat a unei destule neșanse, multiplul campion mondial nu s-a putut desprinde poate decisiv. Totuși, el și-a păstrat șansele mari datorită unui ultim break formidabil, dus la capătul de 107 puncte, printr-o lovitură cu manta la bila neagră.

Ulterior însă, maestrul din sud-estul regiunii galeze a început să nu mai găsească loviturile dificile. Iar, când a fost mai mare nevoie, jocul de siguranță a ieșit din nou la suprafață din partea englezului. Poate și pe fondul uzurii mentale, un adevărat atu s-a transformat astfel într-un ușor dezavantaj pentru jucătorul originar din Gwent County. Facilitându-i din nou celuilalt combatant de mână stângă un început facil de break, acesta a profitat pentru a închide duelul al 17-lea fără emoții.

Galezul era din nou condus, dar a mai beneficiat de o șansă pentru a trimite finala într-un joc decisiv, nemaiîntâlnit la Londra din 2010, așadar înainte ca turneul să poposească la spectaculosul Alexandra Palace. După o execuție formidabilă de distanță, Mark Williams a întâmpinat o dată în plus ghinionul la momentul spargerii pachetului bilelor roșii. Laureatul din 2000 și 2003 și-a văzut orice șansă realistă anulată, după ce a riscat o lovitură foarte grea la buzunarul verde.

Asul din pachet a avut apoi la dispoziție întreaga masă, iar poziția favorabilă era convertită într-o vizită de 126 de puncte. Doar al doilea său break de + 100 în întreaga duminică a fost suficient pentru asigurarea succesului cu 10 – 8 și ridicarea pentru a doua oară, a unicului trofeu de cristal, pe care snookerul i l-a dedicat unui alt multiplu câștigător, Paul Hunter. De altfel, înaintea anului curent, el rămânea singurul care îl învinsese pe Williams într-o finală a celui mai vestit turneu invitațional.

De altfel, ediția londoneză cu numărul 49 aproape că a interconectat snookerul cu startul, pe alocuri promițător al Openului Australian, pentru Emma Răducanu și Bianca Andreescu. Dar, revenind la masa de joc, lungimea ultimului act și a întregului parcurs în mod categoric, a conturat pentru Judd Trump poate cea mai importantă izbândă a carierei, conform expunerii sale. Într-un început de an cu volum maxim pe postavul verde, startul a adus o competiție cu nuanțe de excepție, până la ultima lovitură.

Surse:

https://www.eurosport.com/snooker/the-masters/2022-2023/judd-trump-hails-masters-success-as-best-ever-win-in-glittering-career-following-battling-win-over-m_sto9322049/story.shtml