Turnirul care se confundă pe bună dreptate cu întreg universul săriturilor cu schiurile și-a consumat un nou capitol, care a arătat în multe privințe distinct față de toate celelalte.

Începând din 1953, fenomenul Turneului celor Patru Trambuline a avut parte mereu de impactul direct al publicului, element totalmente nefezabil în prezent, ținând cont de complexitatea intervențiilor pentru menținerea siguranței sanitare la nivel internațional. Chiar și fără sprijinul din tribune, ediția care a început în 2020 și a luat sfârșit în 2021 s-a arătat demnă de ținut minte pentru o lungă perioadă de timp. Semnele de întrebare și momentele nemaiîntâlnite au creat noua poveste fantastică din care iubitorii icarilor moderni să se poată bucura și inspira.

Întorcându-ne în urmă cu 10 zile, spectacolul din cadrul inconfundabilului Vierschanzentournee promitea să nu lipsească în niciun moment. Totuși, la finalul lunii decembrie, inconveniente dure stăteau în cale unor sportivi care puteau avea un rol foarte însemnat asupra istoriei campaniei cu numărul total 69. Iată că, peste mai puțin de o săptămână și jumătate, prezumția amintită nu putea fi mai bine transpusă în realitate, din perspectiva unui anumit Kamil Stoch, aflat în căutarea unui țel măreț.

Startul turneului putea determina o turnură iremediabilă în ceea ce privește pe multiplii favoriți la o victorie finală. Reprezentativa Poloniei oferea câștigătorul a trei dintre precedentele patru ediții desfășurate. Neconcludența prin care lotul alb-roșu a fost nevoit să treacă părea să coste un preț enorm. Înaintea întrunirilor oficiale de la Oberstdorf, se stabilea că echipa condusă în prezent de Michal Dolezal nu putea să ia parte la desfășurarea propriu-zisă a etapei inaugurale. Ulterior, dincolo de ședința de calificare desfășurată pe Schattenbergschanze, a fost lămurită favorabil situația lui Klemens Murańka. Atletul depistat inițial pozitiv pentru virusul Sars-CoV-2 a avut parte de un test ce s-a arătat a fi fals pozitiv. Astfel, el și colegii să-i puteau să reintre în regim normal. Evident dacă absența în prima rundă germană s-ar fi materializat, orice șansă a unui triumf polonez era anulată, chiar dacă perioada izolării nu s-ar mai fi prelungit pentru alte competiții.

Așadar, competitori precum Kamil Stoch și Dawid Kubacki și-au văzut oportunitățile redeschizându-se în fața lor. A fost nevoie de anularea sistemului duelurilor directe și de o manșă întâi cu o prezență record a săritorilor pentru a se restabili echitatea. Un alt protagonist afectat recent de coronavirus marca o victorie remarcabilă la Oberstdorf. Karl Geiger se impunea chiar în fața lui Kamil Stoch, care își anunța rapid o dispoziție excelentă, el fiind aproape de un succes remarcabil. Reperul secund al turneului avea să ilustreze că celălalt mare favorit al tărâmului polon putea pretinde la mai mult decât un singur trofeu. Deținătorul său, Dawid Kubacki, a realizat la propriu săritura noului an, atunci când a îmbunătățit recordul legendarei trambuline olimpice din Garmisch-Partenkirchen, pentru a-și asigura victoria. El a fost urmat de Halvor Egner Granerud, Piotr Żyla și Kamil Stoch, într-un careu de ași dominat de națiunea de la vest de Vistula. 

Atenția generală se îndrepta spre Innsbruck cu un tandem norvegiano-german în fruntea ierarhiei. Bergiselschanze avea să ofere o mare turnură, din care Kamil Stoch s-a poziționat perfect. Dublul câștigător al Cupei Mondiale a stăpânit ideal condițiile care le-au jucat feste atât lui Karl Geiger, cât și lui Halvor Egner Granerud. Contextul respectiv avea să fie exploatat la maximum, în cele ce au urmat. Evoluția excepțională din manșa a doua i-a garantat un succes clar. El avea să transforme un deficit de 4,7 puncte, într-un avantaj de 15,2, față de primul său urmăritor, devenit Dawid Kubacki. Cu alte cuvinte, pentru ca maiestuosul vultur aurit să nu rămână în Polonia, Halvor Egner Granerud avea de câștigat 20,7 unități față de Stoch.

Previziunile unei asemenea desfășurări se prefigurau complicate mai ales pentru că ultima trambulină a legendarului periplu cvadruplu rămânea un loc pozitiv din perspectiva noului lider. Paul-Ausserleitner-Schanze, din Bischofshofen, încheie în mod tradițional aventura turneului de la cumpăna anilor. Caracteristicile ei aduc multe evoluții de excepție în momente cruciale. Începând din 2003, reperul ultimei extinderi, punctul de construcție este situat la 125 de metri, iar a doua linie roșie în direcția zborului (dimensiunea trambulinei) a fost marcată la 142. După cum afirmam anterior, prestațiile memorabile au loc foarte des pe suprafața dedicată unui fost săritor austriac, care și-a legat etern, dar trist, în același timp, de ea în 1952.

Kamil Stoch s-a impus pentru a-și asigura cele două succese consecutive în Turneul celor Patru Trambuline. În 2018, circumstanțele au fost mai puțin dramatice decât în 2017, însă semnificația era mult mai mare. Polonezul triumfa cu trei ani în urmă în completarea izbânzilor tuturor celor patru etape, dezideratul atins, până la acea vreme, doar de către Sven Hannawald. Ulterior, Ryōyū Kobayashi li s-a alăturat celor doi pe lista respectivă după alte 365 de zile. Prezentul părea să le surâdă, într-adevăr, celor doi săritori care continuă cu succes tradiția poloneză la nivel înalt, inițiată de către Adam Malysz. De altfel, Dawid Kubacki a sărbătorit și el un titlu absolut la Bischofshofen, având și postura de recordman al trambulinei. Vechea performanță a lui Daiki Ito a fost îmbunătățită și dusă până la 144 de metri. El și-a câștigat pe deplin dreptul de a-și apăra statutul de campion dobândit în 2020, însă misiunea nu era deloc una simplă, ținând cont de ceea ce conaționalul său arătase în zilele precedente.

Ultima ședință de calificare a turneului (dedicat intervalului 2020-2021) a fost în general plăcută. În cadrul primelor sale două treimi, reprezentanții națiunii gazdă s-au evidențiat pozitiv într-o manieră repetată. Gregor Schlierenzauer a fost printre combatanții care au beneficiat de o direcție din față a vântului și s-a instalat pentru destulă vreme la locul de onoare. Stefan Kraft a arătat și el apoi că se îndreptă către o formă tot mai apropiată de cea prin care a ajuns să câștige în cele din urmă Cupa Mondială, după finalul sacadat din martie 2020. Austriacul de 27 ani și-a depășit compatriotul, urmând să încheie seara relativ rapidă de marți, pe locul al patrulea. Către finalul ședinței, dominația Țării Valsului a luat și forma unui cvartet fruntaș. Evoluțiile finale au adus ceva turbulențe cauzate de condițiile vântului. Principalul perdant a fost slovenul Anže Lanišek. Ocupantul poziției secunde de la Innsbruck a ratat calificarea în competiția propriu-zisă, în condițiile în care doar cinci schiori clasați puteau pierde clasarea în top 50.

Ordinea finală a fost una extrem de strânsă, primii trei combatanți fiind despărțit de doar șase zecimi de punct. În ciuda celui mai lung zbor al serii, de 140 de metri și jumătate, Halvor Egner Granerud nu i-a putut devansa pe Kamil Stoch și Robert Johansson. Stilul evoluției a făcut diferența în defavoarea celui mai tânăr dintre vikingi. Comandorul vântului a ajuns, în schimb, cu 3,5 metri mai în spate, dar l-a devansat pe Granerud cu diferența minimă posibilă. Niciunul dintre norvegieni nu l-a împiedicat însă pe liderul competiției din a demonstra că este sub controlul situației înainte de seara finală.

Kamil Stoch putea atinge o bornă pe care doar alți patru icari moderni o mai bifaseră: câștigarea competiției de cel puțin trei ori. Prima manșă din etapa cu numărul patru a Turneului celor Patru Trambuline aducea în mod evident și ultimele dueluri bazate pe binecunoscutul sistem knock-out. Atenția se îndrepta la vârf către evoluțiile protagoniștilor. Până atunci, competiția a debutat excelent, în special pentru Karl Geiger.

Germanul mai avea șanse teoretice în a se impune la general și a zburat 138 metri în disputa inaugurală excepțională cu Andrzej Stękała, o distanță care avea să fie depășită de un singur alt sportiv. Învinsul său urma să încheie pe poziția a patra, din postura unui norocos învins meritoriu. Săriturile au rămas apoi la un nivel decent, care era așteptat să se îmbunătățească. Primul moment crucial l-a văzut pe David Kubacki neevoluând suficient de bine pentru a rămâne realist în calculele triumfului absolut. Halvor Egner Granerud căuta o performanță impulsionată și de bonusul coborârii poziției barei de start, care nu a putut fi aplicat. Totalul nordicului a fost suficient doar pentru poziția a noua la jumătatea întrecerii. În schimb, Kamil Stoch a închis manșa întâi cu o evoluție încheiată cu un metru peste ceea ce reușise Geiger în a doua săritură a secvenței. Având parte de un vânt puternic din spate, polonezul se apropia la un pas de obiectivul final. Avansul său în clasamentul intermediar, față de german era exponențial. Campionul mondial de la Planica îl urma nu doar în cadrul etapei, dar și în ierarhia provizorie a turneului, în fața lui Granerud și Kubacki.

Prin urmare, manșa secundă rămânea o simplă misiune teoretică de îndeplinit pentru polonezul de 33 de ani. Ultimul act al turneului a început liniștit, însă părea să poată da naștere unei bătălii acerbe pentru treapta a doua a podiumului. Finalmente, lungimea zborurilor a crescut în treimea finală. Robert Johansson ateriza la 139 de metri, fiind devansat de Stefan Kraft. Cei doi aveau să câștige poziții importante, care să îi ducă foarte sus la Bischofshofen. Însă, Marius Lindvik și Karl Geiger urmau să-i deposedeze de un virtual loc pe podium. În cazul învingătorului de la Oberstdorf, încercarea a fost suficientă pentru a obține acea poziție a vicecampionului Vierschanzentournee. Pe de altă parte, un norvegian, care marca o revenire minunată după absențele de la Garmisch și Innsbruck, se apropia la un metru și jumătate de dimensiunea trambulinei, la 140,5. Totuși, nordicul cu victorii în ediția precedentă s-a recunoscut învins de cel mai puternic concurent al momentului.

Neavând nevoie să forțeze neapărat, Kamil Stoch atingea exact 140 de metri și punea capăt absolut impecabil aventurii de pe Paul-Ausserleitner-Schanze. Cele 300,7 puncte acumulate creau un ecart final de peste 20 de lungimi contra lui Lindvik. Cât privește aspectul cumulat al celor patru etape, el a acumulat 1110,6 puncte, cu mai bine de 48 în fața lui Karl Geiger. Halvor Egner Granerud nu a putut completa nici trioul fruntaș, pierzând pentru doar patru zecimi de punct bătălia de la distanță cu Dawid Kubacki (1057,8 față de 1057,4). Constanța a fost cea care nu le-a rămas alături în permanență, inclusiv celor doi. Marja învingătorului ne dovedește o dominare categorică, după cum a arătat-o Kamil Stoch, mai ales pe tărâm austriac.     

Dacă lucrurile s-ar fi desfășurat sub prevederi de strictețe maximă, el nu ar fi avut șansa de a intra cu adevărat în lupta pentru Turneul celor Patru Trambuline. După ce Federația Internațională a lămurit problema reală a participării la Oberstdorf, unul dintre cei mai valoroși sportivi ai istoriei Poloniei îndeplinea treptat și uluitor de stabil din punct de vedere mental, un noul capitol al săriturilor cu schiurile. Printr-o a treia distincție absolută a vulturului de aur, marele campion născut la Zakopane se reafirma pe strălucitoarea scenă întâmpinată de icarii moderni la cumpăna anilor 2020 și 2021.

Surse:

https://www.fis-ski.com/DB/general/results.html?sectorcode=JP&raceid=5854

https://www.eurosport.com/ski-jumping/bischofshofen/2020-2021/four-hills-2021-imperious-kamil-stoch-triumphs-at-bischofshofen-to-take-third-four-hills-title_sto8055784/story.shtml