Primele zile ale stagiunii din liga profesionistă de baschet a Americii de Nord au adus în atenția publicului multiple ocazii excepționale. Chiar dacă cele cinci partide ale zilei de Crăciun au fost în integralitate martorele lipsei de suspans, evenimentele notabile nu au fost stopate. 

Dintre ele, putem remarca finalul săptămânii precedente, în care s-a consemnat un reper uluitor de greu imaginabil. Dallas Mavericks stabileau împotriva lui L.A. Clippers o marjă a recordurilor: 50 de puncte la pauza întâlnirii (gazdele fiind conduse cu 27-77). Formația din California nu a putut evita cea mai dură înfrângere a istoriei sale, nereușind să ajungă în final nici măcar la totalul texanilor din prima repriză. O astfel de desfășurare incredibilă nu a fost singura care merita amintită. Alte borne, care nu reprezentau dovezile unei singure după-amiezi de joc, așteptau să fie atinse. Există câteva performanțe cărora impactul imediat devine dificil de apreciat, iar unul dintre cei mai cunoscuți sportivi ai planetei are în control o asemenea situație. Excelența sa, coroborată cu propria durabilitate, l-a ajutat pentru a marca un moment rarisim al sportului în general.

LeBron James s-a dezvoltat într-o figură marcantă a disciplinei pe care o aprecia de la o vârstă fragedă. La fel de rapid, universul baschetbalistic îi urmărea fiecare progres, încă de când el nu împlinea vârsta maturității. Prezentul îl descrie ca fiind principalul exponent al NBA, la nivel național, dar și global. 

Fiind selectat de Cleveland Cavaliers cu prima opțiune a excepționalului Draft din 2003, așteptările rămâneau uriașe. Gradual, împlinirea lor a devenit o călătorie plină de clipe neașteptate, încadrând întreaga asociație în acest context. Totuși, evidențele ilustrau că un jucător deosebit va putea influența grozav liga. Abilitatea de marcator este deseori considerată a fi darul secundar al lui LeBron James pe parchet, prin asociere cu talentul său de a pasa. Însă, trimiterea balonului în coș a dezvoltat un record impresionant pentru sportivul de 2,03 metri (ajuns, în timp, de 16 ori într-un All-Star Game).

În 5 ianuarie 2007, atunci când se afla în al patrulea său sezon, el își întrerupea o serie oricum remarcabilă de jocuri încheiate cu minimum 10 puncte. Cele opt marcate într-o înfruntare dintre Cleveland Cavaliers și Milwaukee Bucks din urmă cu 14 ani fără o săptămână succedau 161 de ocazii punctate în două cifre (double digit scoring, cum este ilustrată expresia în limbaj american). După acea seară, un nou parțial debuta și nu avea să fie oprit până în prezent. La momentul respectiv, peste 95% dintre jucătorii activi ai prezentului nu își începuseră carierele profesioniste. Evident, procentul remarcat și de espn.com nu putea decât să se mărească.

Important de menționat este că LeBron avea 22 de ani, fiind liderul unei formații aflate în căutarea succesului. Un element vital în scopul respectiv era subliniat de prestațiile sale, de la o înfruntare la cealaltă. Sezonul respectiv (2006-2007) avea să se încheie pentru Cavs cu prima finală din istorie, cedată la 0 cu San Antonio Spurs. Consistența lui James se afirma tot mai clar pe teren după un ultim act mai puțin reușit. El a devenit dublu MVP al ligii în 2009 și 2010, sperând să-și ducă franciza orașului natal către titlul mult dorit. Însă, insuccesele repetate din postsezon au determinat multiple decizii care aveau să schimbe complexitatea NBA. 

Plecarea lui către Miami Heat, din 2010 nu a fost privită cu ochi buni de către majoritatea suporterilor și analiștilor baschetului nord-american. Argumentul evident era transpus de încercarea creării unei echipe mult superioare oricărei opoziții. Alături de Dwayne Wade și Chris Bosh, James avea ochii ațintiți doar asupra laurilor din playoff. Cu toate acestea, performanțele din sezoanele regulate nu și-au pierdut din densitate. Pentru toți cei patru ani petrecuți în sudul Floridei, LeBron și-a condus formația atât la puncte marcate, cât și la pase decisive. Desigur, interesul principal rămânea asupra cuceririi trofeului Larry O`Brien. Finala din 2011 a fost un alt moment trist al carierei, dar unul care avea să-l transforme apoi, cu adevărat, în cel mai complet jucător al planetei. Eșecul contra lui Mavericks a fost urmat de alte două distincții de MVP al stagiunii (în 2012 și 2013). Însă, dublarea lor prin câștigarea titlurilor de campion din postura celui mai valoros jucător al finalelor însemnau adevăratele izbânzi.

După o înfrângere în 2014, la a patra finală consecutiv jucată, James a decis să încheie parcursul din Miami și să revină la clubul pe care îl lăsase în spate, promițând să aducă titlul în nord-estul statului Ohio. 

Cleveland a redevenit pretendentă serioasă la trofeu, printr-o formație care arăta deja promițător. Indiferent de aportul celorlalți protagoniști, productivitatea purtătorului numărul 23 trebuia să rămână la standardele înalte. Chiar dacă nu a mai obținut alte onoruri individuale de sezon regulat regele persevera în a se poziționa drept cel mai consistent atlet al asociației. Reușind să evite accidentările serioase în fiecare campanie, el a accesat un nivel foarte ridicat în postsezon. Seria personală de apariții în finală s-a extins, drept consecință. Din 2015 și până în 2018, Cavaliers și Golden State Warriors și-au disputat supremația la vârf. 

Accidentările au jucat propriul rol în primul capitol, adjudecat în șase meciuri de californieni. Cleveland a reușit improbabilul la capătul sezonului următor, întorcând în premieră o ediție a finalei NBA de la 1-3, pentru a se impune în meci decisiv. Ulterior, venirea lui Kevin Durant într-o echipă din Oakland menținută intactă înclina virtual ireversibil balanța în favoarea lui Warriors.

Sezonul final petrecut în Ohio a fost unul deosebit de intens pentru cel mai de succes jucător din istoria francizei. Multe permutări în lotul cavalerilor nu l-au împiedicat pe LeBron James să evolueze la nivel înalt. Deși a avut parte de câteva momente în care cele 10 puncte s-au aflat puțin în dubiu, el a bifat în continuare acel reper cu fiece ocazie, depășind recordul lui Michael Jordan. Pe 30 martie 2018, la Quicken Loans Arena, contra lui New Orleans Pelicans a fost înregistrată partida consecutivă cu numărul 867 în care borna punctelor într-o singură cifră era devansată. LeBron urma să evolueze în restul meciurilor din aprilie, bifând primul sezon regulat din carieră cu maximul posibil de înfruntări completate (82), în stagiunea personală cu numărul 15.

Un playoff excepțional cu opt ocazii în care a marcat 40 de puncte s-au mai mult s-a încheiat printr-o nouă finală pierdută cu Golden State, chiar la 0. Următoarea provocare s-a dovedit, în urma celei de-a doua plecări din Cleveland, venirea în Los Angeles. Autor a opt prezențe la rând ca reprezentant al Conferinței de Est în finală, James și-a încercat șansa la Staples Center. Lakers se aflau în căutarea revenirii în postsezon, însă campania din 2018-2019 a fost una nereușită. Regele a fost nevoit să suporte prima accidentare notabilă a parcursului său. După cele 17 partide ratate din cauza problemelor la inghinal, forma cvadruplului MVP nu s-a mai ridicat la nivelul anticipat. În iunie 2019, transferul lui Anthony Davis prevestea o îmbunătățire semnificativă pentru L.A. Lakers. 

O stagiune fără seamăn a văzut un LeBron James revenit la capacitate maximă, care a condus în premieră capitolul paselor decisive din NBA (cu 10,2 pe meci). Pauza necesitată pe fond pandemic venea într-un moment al vârfului de formă. Bula din Orlando a fost traversată de trupa Purple & Gold prin obținerea titlului, iar cel mai important argument era reprezentat de cel care a obținut al patrulea său premiu Bill Russell NBA Finals Most Valuable Player, fiind primul ce a făcut-o pentru trei cluburi distincte.

Dacă ne concentrăm asupra prezentului sezon regulat, vom constata că același baschetbalist care a trecut de Kobe Bryant și Michael Jordan (fiind al treilea) pe lista marcatorilor tuturor timpurilor mai avea de realizat doar câțiva pași până la un moment unic, înaintea trecerii în noul an calendaristic.

În tot ceea ce a fost descris până acum, LeBron James a depășit cota de 10 puncte în fiecare joc începând din 5 ianuarie 2007. Împotriva lui San Antonio Spurs, chiar în seara împlinirii a 36 de ani, el a ajuns la 1.000 de meciuri similare (marcând 26 în Texas). 

Influența destinului a decis o asemenea dată în condițiile în care sezoanele 2011-2012 și 2019-2020 au prezentat un număr mai mic de partide, precum va fi cazul de altfel și în campania actuală. Așadar, seara de miercuri avea semnificații deosebite, în condiții normale, dar putea fi împlinită chiar mult mai devreme. 

Baschetbaliști de legendă care nu au evoluat în 1000 de înfruntări pe parcursul întregilor cariere sunt, pentru a numi doar câțiva: Isiah Thomas, James Worthy sau Bill Russell (deținătorul recordului de unsprezece inele de campion cu Boston Celtics). De asemenea, Kevin Durant și Steph Curry, spre exemplu, nu erau aproape de a debuta în NBA atunci când seria milenară a fost lansată. 

O înfăptuire ce ia în calcul mai multe calități importante care îl descriu potrivit pe LeBron James și-a atins o nouă simbolistică. În pofida faptului că a înscrie 10 puncte se dovedește simplu pentru unul dintre cei mai talentați jucători din istoria baschetului, realizarea continuă timp de cel puțin 13 ani și 11 luni capătă proporții aparte. Longevitatea, productibilitatea și mai ales disponibilitatea de a fi pe parchet pentru atât de mult timp (în al optsprezecelea sezon în Cleveland, Miami și respectiv, la Los Angeles Lakers) oferă o imagine impresionantă a recordului care se află încă în extindere. Comparația cu performanțele din alte sporturi poate fi forțată, însă anumite realizări par să își aibă propriile standarde.

* La AT&T Center, partida dintre San Antonio și L.A. Lakers a mai notat un episod mult așteptat. Becky Hammon a devenit oficial prima femeie care să conducă o formație într-o confruntare din NBA. Eliminarea legendarului Gregg Popovich, din sfertul al doilea i-a permis fostei jucătoare de 43 de ani să preia controlul băncii lui Spurs, care au fost învinși cu 107-121 de către campionii în exercițiu.