În fapt, parcursul început de Mark Allen printr-un break maxim memorabil, în runda finală de calificare, a continuat similar. Stopându-i de o manieră fabuloasă lui Judd Trump ascensiunea către a patra izbândă consecutivă la Openul Irlandei de Nord, cel mai bine clasat exponent al țării gazdă avea să completeze o altă revenire improbabilă în finala contra lui John Higgins.

Învingător cu 9 – 8, așadar, în joc decisiv, deținătorul Mastersului din 2018 a scris un episod glorios al națiunii sale în snookerul contemporan, ridicând trofeul Alex Higgins, al șaselea de puncte din carieră, sub entuziasmul publicului din Belfast.

Relația dintre actul spectacolului și artizanii săi a cuprins tot mai multe nuanțe sportive. Lângă suprafața de joc ori din tribune, schimbările au fost remarcate fără echivoc în intervalul ultimelor luni. Urmările, vizibile și în actualul moment, au conturat, la rândul lor, care ar trebui să reprezinte reala importanță a activităților competitive. Măsurarea ambițiilor nu este niciodată străină pentru ramurile care nu impun neapărat un consum fizic deosebit. La fiecare ocazie, elementul imprevizibilului va ieși la iveală pentru maeștrii unghiurilor. Categoric, sursa nu va rămâne singulară, istoria contopindu-se cu legenda, în foarte multe contexte. Drept consecință, firul succeselor se întinde constant în timp, noii pretendenți încercând să preia inițiativa de la exponenții clasici.

Dacă ultima frază reprezintă o modalitate a descrierii snookerului, o alta s-ar reduce la următoarele. Remarcând întreg sezonul anterior, dar și startul celui în care ne regăsim, un lucru rămâne indubitabil în privința aspectului general. Oricât de mult spectacol poate fi produs pe masa de joc – iar cei mai galonați sportivi țin să ne-o reamintească des – adevărata esență este dăruită publicului. Prezența fizică în tribune este una dintre scânteile care aprind pasiunea marilor performeri de a continua călătoriile către împlinire. Chiar dacă secvențele de excepție s-au produs cu siguranță chiar și în absența spectatorilor, situația opusă scenariului respectiv va oferi o dinamică diferită întregului tablou. Secvențele susținerii își mențin importanța uriașă pentru care cele mai inspirate dintre prestații să își găsească finalitatea dorită. Niciun exemplu nu poate fi mai grăitor decât cel transpus în partea nordică a insulei britanice.

Până să ajungem la apogeul lor, putem realiza că în ciuda unor distincții vizibile, marca șahului bilelor își transpune multe similitudini cu alte discipline profund individuale. Privind, totodată, către uluitoarele finalizări ale turneului de la Indian Wells – transpuse la fete cu, probabil, câștigat de Paula Badosa, în tie-break-ul setului decisiv, după 3 ore și 4 minute ale dramatismului și dorinței maxime – remarcăm cum absolut orice se poate rezuma la limita absolută. Dar, în același timp, tenisul dezvoltă o intensitate fizică mai importantă, aspect imposibil de negat, mai ales când suntem martorii unor dovezi precum cea anterioară. 

Și totuși, în majoritatea situațiilor, duratele fizice ale unui duel de snooker cu miză uriașă vor fi chiar și mai mari, drept care, ponderea menținerii concentrării trebuie luată mereu în calcul la cote similare. Consumul este marcat diferit, însă va exista cu propriile urmări.

În vreme ce sportul alb a făcut deja trecerea dinspre deșertul californian către Moscova și Tenerife, acolo unde Irina Begu și Jaqueline Cristian – cu succesul de top al carierei, în fața Tamarei Zidanšek – au obținut prezențe în runda a doua, maeștrii preciziei mai au nevoie să aștepte până când vor desfășura un turneu propriu-zis în afara Regatului Unit. Chiar și astfel, entuziasmul întâlnit la cote grozave este explicat tocmai prin realitatea conform căreia sprijinul vocal se regăsește spre nivelul maxim posibil, cu toate că Albionul în general nu se regăsește într-o situație sanitară complet liniștită.

Acțiunea reluată chiar la Openul Britanic a consfințit că întreg contextul organizatoric va acoperi tot ceea ce în sezonul anterior nu avea cum să o facă. Triumful răsunător al lui Mark Williams a fost urmat de o pauză consistentă, menită să ia sfârșit în momentul sosirii caravanei circuitului profesionist în Belfast.

Conceptul legăturii dintre națiunile băștinașe ale sportului, cele componente, totodată, ale Regatului Unit, începe să cunoască rădăcinile tradiției. Home Nations Series a ajuns la a șasea stagiune a existenței sale, misiunea supremă a unui jucător de a se impune în toate cele patru competiții părând la fel de greu probabilă. Spre deosebire de celelalte campanii anterioare, s-a luat decizia ca în 2021 drumul să nu mai înceapă cu Openul Englez.

În schimb, similarul turneu al Irlandei de Nord a avut ocazia să se întoarcă în capitala respectivei țări, după pauza pandemică din 2020. Povestea recentă a trofeului ce poartă marca legendară a numelui Alex Higgins s-a rezumat la câteva aspecte uimitoare. Cel mai grăitor dintre ele este reprezentat de soarta ultimelor trei finale, de până duminica precedentă, în care Judd Trump a creat istoria irepetabilă, alături de Ronnie O`Sullivan.

Trei confruntări pentru lauri în locații diferite s-au încheiat cu același scor, de 9 – 7, în favoarea campionului mondial din 2019. Desigur, pasionații nu au exclus deloc ca un scenariu similar al componenței finale să se repete, însă într-un turneu care se bazează în continuare pe formatul minimalist al lungimii partidelor, nimic nu a putut fi asumat.

În sprijinul respectivei afirmații, adăugarea unui tur de calificare pe tabloul principal a reprezentat un alt raționament pentru multe rezultate surprinzătoare. Însă, unul dintre competitorii care și-au anunțat intențiile parcurs de mare impact foarte rapid a fost principalul exponent al momentului din țara gazdă. Talentul lui Mark Allen a fost și rămâne indiscutabil pentru o lungă perioadă de timp, presărată evident și cu ceva succese notabile.

Un constant reper al topului mondial, jucătorul poreclit sugestiv, Pistolul, deținea deja o coroană a Mastersului, înainte de startul unei săptămâni de-a dreptul aparte. Semnalul în direcția potrivită, atât pentru el, cât și în ochii unui public vulcanic, s-a transpus în cadrul jumătății finale a partidei contra lui Si Jiahui.

Găsindu-și o cadență excepțională pentru loviturile de atac ale jocului secund, văzându-și oportunitatea de a pătrunde în istoria definitivă a noului său turneu natal. Cu destulă răbdare conferită prin scorul favorabil, nord-irlandezul a putut începe o vizită la masă fabuloasă.

Ea a consemnat fiecare bilă neagră venind în completarea alteia roșii, rezultatul final neputând să fie decât unul. Dar, până la realizarea celui de-al doilea break maxim din carieră, alte execuții uluitoare au avut nevoie să își facă loc în secvența bilelor colorate, niciuna nefiind ușor de finalizat în fața propriilor simpatizanți.

Reușita sa de 147 a reprezentat catalizatorul pătrunderii cu maxim de încredere pe tabloul principal, în ciuda faptului că aceasta nu s-a contabilizat pentru statistica oficială a competiției. Emoțiile s-au sporit pentru stângaciul de 35 de ani abia după primele patru confruntări. Într-una dintre cele mai echilibrate optimi de finală, Stephen Maguire s-a aventurat până în jocul decisiv, însă nu a reușit să treacă linia de sosire în fața capului de serie cu numărul 8.

Ulterior, misiunea sa avea să se complice enorm, circumstanțele fiind amplificat de evoluția foarte sigură a lui Judd Trump. Parcursul deținătorului trofeului pentru o a patra ispravă consecutivă nu părea să se împiedice deloc în sferturi, englezul fiind în poziția ideală de a se desprinde la 4 – 0. Într-o rarisimă poveste, o singură ratare uriașă i-a permis lui Allen să își capete ritmul înaintea pauzei, el nemaiputând fi stăvilit din a câștiga și următoarele cinci jocuri, furnizând una dintre cele mai spectaculoase reveniri posibile în snookerul prezentului.

Evoluția grozavă furnizată de Ricky Walden, aflat la primul penultim act din 2016 încoace a fost neutralizată. Doar John Higgins îi mai stătea în calea izbânzii explozivului nord-irlandez. Și drumul cvadruplului campion mondial a avut parte de o mare cumpănă împotriva colegului său de generație. Mark Williams a fost învins în runda a patra, adversarul său scoțian completând o revenire uluitoare, începută la 0 – 3. Mica revanșă din semifinale pentru Mastersul cedat în fața lui Yan Bingtao, i-a garantat lui Higgins șansa de a juca pentru al 32-lea turneu de puncte al carierei.

Însă, în fața unui adversar motivat pentru o ocazie aproape unică, sarcina în ultimul act al Openului Irlandei de Nord s-a arătat enorm de dificilă. Intrând din nou cu aplomb în Waterfront Hall, Mark Allen a fost cel care a demarat superior în căutarea celor 9 jocuri necesare victoriei.

Încrederea sa fabuloasă în loviturile de distanță l-a ajutat să neutralizeze chiar și renumitul joc de siguranță al maestrului din Wishaw. Vizite consistente la masă i-au conferit imediat avantajul, Higgins având nevoie să revină constant. Chiar și în absența break-urilor de peste 100 de puncte, nivelul s-a arătat foarte ridicat.

Avantajul de două lungimi a fost neutralizat pe finalul primei sesiuni, într-un joc al optulea dramatic, răsturnat în favoarea-i de scoțian la capătul unei închideri de masă absolut memorabile. Egalând practic situația la jumătatea întâlnirii, chiar după ultima bilă neagră, Higgins ar fi avut întreg elanul de partea sa în teorie. Pauza dintre sesiuni a fost însă sfetnicul care l-a ajutat pe favoritul local să nu își piardă din elan. Preluarea inițiativei s-a produs din nou în favoarea sa, scenariul scorului păstrându-se aproape identic.

Allen nu a reușit să orchestreze desprinderea majoră, iar primele momente mai puțin inspirate de joc puteau fi extrem de costisitoare. Profitând de oportunitatea ivită pentru a trece prima oară la cârma tabelei, John a dublat respectivul moment printr-o altă construcție fantastică, prima care a depășit (cu 39 de unități) valoarea celor 100 de puncte.

Modul în care jocul al paisprezecelea a evoluat ar fi putut demoraliza practic orice jucător aflat cu spatele la zid, în fața unui oponent recunoscut pentru întregi decenii, în ceea ce privește calitatea sa de a nu oferi scurtcircuite.

Dar, precum i s-a demonstrat împotriva lui Judd Trump, mai ales în momentele complicate, sprijinul compatrioților nord-irlandezi a devenit tot mai sonor, practic fiecare eroare oponentă fiind taxată imediat cu urale din tribune. Atmosfera a urcat mult și gradul dramatismului în finală, însă întreg publicul avea nevoie să se agațe de un anume moment pentru a spera la primul învingător nord-irlandez într-un turneu de casă notat la nivel oficial în actualul secol.

Cu siguranță, cel mai încâlcit joc al serii, a reușit, în cele din urmă, nu numai să îi înlăture ritmul lui Higgins, care a ratat prima sa șansă, dar și pentru a conferi elan adversarului său. Multiple vizite la masă i-au fost suficiente Pistolului pentru a se reîncărca. Primul pas de la 6 – 8 a fost realizat, așteptarea fiind în continuare ca scoțianul să lanseze replica finală.

Capitolul loviturilor de siguranță, la care Allen și-a ameliorat vizibil jocul de la un an la altul a părut să îi trădeze într-un moment crucial. Cvadruplul campion de la Crucible și-a primit șansa la îndemână, însă o ratare nescontată la bila neagră i-a lăsat întreaga masă accesibilă rivalului său. Deși un singur break nu a fost suficient, controlul jocului 16 a trecut indubitabil în contul localnicului din Belfast, care își asigura, spre extazul publicului, intrarea în actul decisiv.

Încrederea sportivului mai galonat a fost serios afectată, mai ales în cadrul jocului de distanță. Deși a avut din nou prima oportunitate de a se impune, controlul asupra bilei albe a scăzut la rându-i. O ultimă eroare comisă foarte rar, în privința exploatării unei poziții de snooker a adus ratarea ce a pecetluit soarta întâlnirii. Inexactitățile l-au trimis pe John Higgins în fotoliu, iar Mark Allen nu s-a mai precipitat.

Practic cel mai valoros succes al carierei era confirmat, circumstanțele emoționale ale legăturii cu tribunele din Waterfront Hall, au transformat ultima noapte de concurs într-una de neuitat.

Finalmente, o săptămână snookeristică începută absolut remarcabil, continuată fabulos, a fost dusă la capăt de Mark Allen, în cea mai bună modalitate posibilă. Cea din urmă remarcabilă revenire a păstrat la Belfast trofeul Openului Irlandei de Nord, la capătul finalei disputată în spiritul unicului Alex Higgins.

Surse:

https://www.eurosport.com/snooker/northern-ireland-open/2021-2022/john-higgins-v-mark-allen-northern-ireland-open-2021-snooker-final-live-updates-score-how-to-watch-o_sto8588537/story.shtml