Sextuplul campion mondial, aflat la al 60-lea ultim act al carierei. s-a regăsit permanent în dezavantaj cu excepția primului parțial și nu a reușit să împiedice una dintre surprizele monumentale ale mileniului, în Marshall Arena. Favoritul indubitabil al confruntării a cedat împotriva tânărului chinez de 21 de ani, într-un deznodământ similar cu cel de la ediția inaugurală a European Masters, disputată la București, în 2016. 

***************

Sportivii din China își pun tot mai mult amprenta asupra competițiilor de snooker. Treptat, l-am remarcat pe Xiao Xintong devenind o reală confirmare pentru noile speranțe ale Chinei, trecându-și în cont o altă finală istorică de o manieră similară. Deznodământul primului ultim act într-o competiție profesionistă desfășurată între competitori chinezi, la Mastersul German, va intra în istorie, alături de un neverosimil scor de 9-0. Cel care l-a încasat a fost Yan Bingtao, celălalt exponent care și-a trecut în cont o competiție a Triplei Coroane, Mastersul din 2021.

Făcând abstracție de episodul amintit, celelalte competiții ale startului de nou an l-a avut în prim-plan și pe Neil Robertson. Australianul a ajuns până la capăt în cea mai recentă ediție a Players Championship, demonstrându-și suplimentar intențiile de revenire în vârful ierarhiei profesioniste.

Snookerul obișnuiește să ofere asemenea momente tot mai des în ultima perioadă. Unul dintre argumentele importante, alături echilibrului ierarhic, este că evoluțiile generale ale lui Judd Trump și Mark Selby oscilează surprinzător de evident, ambii englezi situându-se departe de nivelul maxim posibil. Un alt aspect este însă important de adus în discuție, care vizează cel mai titrat compatriot al lor. Oricum am privi stagiunea prezentă, Ronnie O`Sullivan și-a menținut nivelul consistenței la cote grozave, lucru ce coroborat cu nivelul unic al talentului etalat pentru trei decenii, îl va include în calcule pentru fazele decisive ale oricărei competiții, incluzând aici relativ noul Masters European.

Pentru cei ce sunt mai puțin familiarizați cu istoria recentă a tacului în general, vom menționa, înainte de alte prezentări, că respectivul reper, obișnuit acum să își schimbe constant orașul gazdă, a început parcursul în București. Primul și din păcate singurul turnir profesionist organizat în România a atras o uriașă atenție în interiorul Circului Globus, întorcându-ne acum în timp 6 ani.

Explicația a stat în prezența multora dintre idolii prezentului pe postavul tricolor, inclusiv a celui mai popular jucător al epocii contemporane. Mai mult, împotriva lui Judd Trump, Ronnie O`Sullivan s-a aflat la un pas distanță de obținerea trofeului, cu trei jocuri rămase obligatoriu de câștigat pentru mai tânărul său conațional. Asul din pachet a reușit de la 6-8 să evite erorile, propulsându-și un succes de gală întâmpinat primordial de Ion Țiriac. 

După ce capitala țării noastre s-a văzut în imposibilitatea susținerii găzduirii European Masters, evenimentul a traversat Europa. După oprirea sa în Belgia, Marea Britanie și-a asumat organizarea în condiții pandemice deosebite, Milton Keynes fiind în trei rânduri succesive gazda sa. Aceleași circumstanțe sanitare au indicat încă din toamna precedentă ca Marshall Arena să își adauge un al treilea capitol, speranțele vizând inițial citadela din Fürth.

Doar că finalul lunii februarie a rămas cu povestea în jurul Albionului, foarte multe nume mari părăsind rapid tabloul de concurs. Inclusiv Neil Robertson, care a ratat pentru câteva lovituri oportunitatea nemaivăzută anterior, a cinci break-uri succesive de peste 100 de puncte (în primul tur) nu a reușit să depășească a doua rundă. Încercarea cu cea mai mare greutate, în ce l-a privit pe învingătorul ultimei competiții a anului precedent, s-a produs de asemenea la începutul drumului. Zhang Anda a părut să se regăsească sub controlul disputei din turul I, O`Sullivan fiind ajutat din a înfrunta un deficit mai larg de o ratare a oponentului asiatic la ultima bilă neagră. Un joc decisiv disputat a făcut diferența ulterior, drumul lui Ronnie nemaiîntâmpinând obstacole de calibru. Învins pentru mult timp doar de adversari din Top 16, sextuplul campion mondial l-a depășit cu o evoluție pe alocuri briliantă în semifinale pe Liang Wengbo, oricare alt duel precedent fiind lipsit de orice complicații.

Importanța respectivei performanțe a fost mare deoarece un nou joc pentru trofeu între combatanți chinezi a fost împiedicat. Cel dintâi loc în finală a fost obținut datorită unui parcurs absolut remarcabil din partea lui Fan Zhengyi, un tânăr ce abia și-a atins cea mai bună clasare a carierei sale, în poziția a 80-a. Succesul turului al doilea, reportat împotriva lui Kyren Wilson în joc decisiv, a indicat potențialul deosebit din partea unui alt talent vizibil în sud-estul Asiei. Doar că, restul parcursului, în care identificăm alte patru victorii succesiv înregistrate contra oponenților clasați mult superior s-a dovedit minunat, de asemenea. 

Chiar Yan Bingtao, David Gilbert și, nu în ultimul rând, campionul mondial din 2006, Graeme Dott, s-au recunoscut învinși, până la o performanță deja prezentată, pe bună dreptate, aparte. Scoțianul s-a aflat aproape de a reveni într-un ultim act în circuit, însă nu a reușit să egaleze tipul agresivității sugerate datorită asiaticului. Premiul intermediar a însemnat pentru Zhengyi prezența pe o scenă de gală, inclusiv pentru că adversarul său, se pregătea să bifeze finala cu numărul 60 din carieră. La peste 28 de ani după cea dintâi (câștigată la UK Championship 1993 împotriva lui Stephen Hendry), întreaga presiune a stat logic doar asupra lui Ronnie. În fața unui adversar aparte, cu propriul public pregătit pentru spectacol, așteptând să vadă dacă legendarul englez va reuși să replice evoluția serii precedente în prima sesiune duminicală.

Căutarea celor zece jocuri a început mai bine pentru favoritul al treilea, însă replica venită din partea lui Fan s-a arătat grozavă. Triumfând într-un joc al doilea ce putea scăpa de sub control o nouă vizită consistentă l-a adus în avantaj, unul pe care, uluitor sau nu l-a conservat permanent. Înaintea primei pauze dintre reprize, rândul a mers la O`Sullivan pentru o replică imediată, venită la timp, prin intermediul a două vizite la masă necesare. Destule erori au caracterizat snookerul primei reprize, aspirantul spre glorie continuând să fie cel ce reușește să profite superior de ele. 

Finalmente, erorile adversarului, aproape inexistente în rundele anterioare i-au permis sportivului născut în anul 2001 să se distanțeze o dată în plus la două lungimi. Înainte ca momentul să degenereze efectiv pe tabelă, controlul bilei albe nu l-a ajutat pe finalistul din 2016. În plus, cu atenție în jocul de siguranță, adversarul său a profitat pentru a-și asigura fabulos avantajul la capătul sesiunii de după-amiază. O ratare la bila neagră de pe punct a întors efectiv soarta jocului al șaptelea și poate a întregii întâlniri. Racheta a profitat deopotrivă de o încercare nereușită de la distanță a tânărului chinez pentru încercarea egalării la 4. În particular cu ajutorul bilei albastre, respectivul deziderat a coincis celei mai prolifice vizite a partidei, închisă la 82 de puncte. 

La certă depărtare de potențialul maxim, O'Sullivan a reintrat astfel într-un relativ control, sesiunea decisivă părând să se concentreze enorm asupra atuurilor acestuia din urmă. De partea cealaltă, Fan a avut nevoie să fie pregătit oricum pentru cea mai importantă seară a carierei, la Marshall Arena. Cu două lovituri excepționale de distanță, el și-a creat imediat drum către posibila cea mai bună secvență a carierei și un record personal, 135 de puncte marcate într-un joc.

Nu una, ci două închideri de masă succesive fără răspuns, au schimbat din nou balanța întâlnirii, față de ultimele secvențe ale după-amiezii. Un jucător ce în întreg sezonul precedent nu reușise să treacă deloc de granița centenară își apropia practic apogeul carierei. Încă o dată, o execuție nereușită la bila roz aflată pe punct i-a anulat oportunitatea de a se desprinde cu adevărat serios. O`Sullivan, ușor nesigur și pe undeva impresionat pozitiv de adversar, rămânea totuși în apropiere. 

Discrepanța la capitolul preciziei de distanță a fost anulată de lipsa controlului pe bila albă a chinezului. Ca urmare, cel mai încâlcit joc al disputei l-a văzut pe insular triumfând, spre o nouă restabilire a egalității. Cu ultima pauză în față, a devenit interesant dacă britanicul își va găsi finalmente sau nu zona pozitivă sub o imensă presiune. Răspunsul a fost negativ, iar o gestiune neinspirată în zona bilelor colorate i-a permis lui Fan să revină dramatic în avantaj în pofida unei uriașe ratări anterioare. Ulterior, precizia galonatului său oponent a început să se disipeze vizibil, iar jocul său a părut setat în jurul aceluiași nivel.

Fiind nevoit să ofere o altă replică promptă, 107 puncte i-au fost cruciale favoritului, însă nu neapărat suficiente. Multe inexactități și ratări simple au stabilit soarta următoarelor jocuri. Prima șansă spre isprava carierei nu a putut fi materializată, englezul găsind cumva resursele de calm și precizie pentru a mai egala în alte două rânduri. Consecința a reprezentat pătrunderea într-un act final dominat de execuții precaute. 

Spirala a continuat până când o execuție grea a fost ratată de artizanul cu infinit mai multă experiență la buzunarul superior drept. Asemenea lui Jordan Brown un jucător aflat în afara primelor 80 de poziții la Openul Galez de anul trecut, Fan Zhengyi nu a avut nicio ezitare în a construi vizita carierei, necesară pentru succesul în fața lui Ronnie O`Sullivan și titlul Mastersului European. Cel care a fost campionul mondial de amatori în 2017 și-a putut stăpâni cu greu emoțiile, la capătul unui parcurs magic, încheiat pe scena supremă a tensiunii unei dispute la Marshall Arena.

Pentru spectatorii care au preferat să își concentreze atenția asupra lumii snookeristice, nu au existat motive de regretat din perspectiva dramatismului pur. Scorul final în Milton Keynes a fost de 10-9, până la urmă. La masa de joc, una dintre imensele surprize ale tuturor timpurilor s-a materializat pentru un exponent cu imens potențial, al cincilea câștigător de turneu profesionist venit din China, la doar 21 de ani, într-o manieră rarisimă.