Momente excepționale pentru Eduard Novak și Alex Bologa la Jocurile Paralimpice
A patra zi de activitate intensă din cadrul Jocurilor Paralimpice de la Tokyo a parcurs clipe de mare interes pentru atleții veniți din țara noastră.
În fapt, într-un interval de o oră și jumătate, reperul general înregistrat în campania precedentă, a fost depășit.
Chiar dacă a fost învins fără drept de apel în finala probei de urmărire pe velodrom, 4000 de metri, Eduard Novak și-a trecut în cont medalia de argint. De asemenea, efortul asiduu la propulsat și pe mult mai tânărul său conațional Alex Bologa către egalarea performanței sale braziliene. La capătul unui duel epuizant, multiplul laureat continental de Judo a izbutit să își câștige dramatic distincția de bronz la categoria 60 de kilograme.
Chiar dacă evenimentul considerat principalul punct de interes al întregului univers sportiv a trecut deja în istorie, strădania pentru misiunea supremă a atleților, obținerea medaliilor continuă. Aspectul propriu-zis al proaspetei ediții încheiate, a arătat diferit față de toate celelalte. Din perspectivă organizatorică, aspectele care au suportat modificări au ajuns să transforme periplul nipon, într-unul imposibil de uitat. Însă, la fel de important în a fi remarcat devine următorul fapt. Indiferent de provocările înfruntate, clipele triumfurilor vor rămâne întotdeauna deosebite. Ca urmare, în condițiile în care toți competitorii fără deficiențe fizice și-au putut completa aspirațiile în arhipelagul insulelor Japoniei, șansa a sosit apoi în dreptul celor ce reușesc să ofere noi semnificații limitelor. Desigur, afirmația respectivă nu deține note hiperbolice, atât timp cât talentul și voința de a performa sunt prezente la cele mai înalte cote. În ideea respectivă, unul dintre segmentele cu adevărat deosebite ale simbolului celor cinci inele și-a deschis noul capitol.
Cu aceeași întârziere provocată de condițiile pandemice precum în cazul Olimpiadei clasice, ediția a paisprezecea a Jocurilor Paralimpice a pătruns sub atenția generală. Istoria evenimentului general dedicat performerilor cu deficiențe fizice a început cu peste o jumătate de secol. Anul 1960 a introdus conceptul paralel sub egida olimpică, la Roma. Ulterior, spectacolul a fost dirijat și la Tokyo, mergând cu alți patru ani spre prezent. Aceea a fost ultima desfășurare a concursurilor în același oraș precum al competițiilor originale, pentru mai bine de două decenii.
Înaintând spre zilele noastre, este de notat că prezența paralimpică a țării noastre a fost una constantă. România a delegat atleți fără hiatus începând din 1996. Prezența a crescut permanent, iar, de-a lungul ultimelor experiențe, distincțiile au fost obținute constant. Însă, un alt aspect de luat în calcul este acela că înaintea debutului din Japonia, palmaresul tricolor a fost susținut majoritar de către doi competitori care continuă să rescrie istoria și în prezent, iar dovezile sunt incontestabile. Probele de mare succes au zâmbit din nou, iar așteptările au depășit într-o singură dimineață, întreaga zestre obținută la Rio de Janeiro.
CICLISMUL ȘI PRIMA MEDALIE DE ARGINT:
Lunga așteptare se încheie meritoriu pe velodrom pentru Eduard Novak
Ținând cont inclusiv de cele mai recente întâmplări petrecute ca urmare a spectacolului produs la Tokyo, o poveste deja fascinantă a căpătat nuanțe mai aprinse. Fără îndoială, cel mai galonat atlet paralimpic încă activ al istoriei țării noastre este actualul ocupant al postului de ministru al sportului. Oricât de inedită ar fi părut o asemenea situație, chiar și în urmă cu 12 luni, destinul l-a purtat pe Eduard Novak în multiple direcții intense.
Inițial practicant al patinajului viteză, el a fost nevoit să opteze spre șaua bicicletei, în speranța că își va putea continua drumul. Din fericire, noile posibilități de concurs i-au adus deosebit de multe satisfacții, pe unele dintre cele mai importante scene ale planetei, atât pe șosea, cât și în sală. Actual proprietar al unei echipe cu licență continentală, concomitent principal responsabil pentru prezentul și viitorul gestiunii domeniului sportiv, românul născut la Miercurea Ciuc nu a fost nevoit să își abandoneze aspirațiile personale. Palmaresul său a indicat, după cum am remarcat mai devreme, până unde poate ținti performanța grozavă, atunci când efortul este complementar abilității. Participant la alte patru ediții diferite de Jocuri Paralimpice, Novak a bifat o traiectorie ascendentă. După experiența inaugurală de la Atena, prima distincție a veni pe tărâm chinez, urmând ca respectiva medalie de bronz, obținută pe șosea, să fie dublată de triumful suprem de la Londra. Proba urmăririi i-a adus cel mai important succes reprezentativ, dar, în total, zestrea sa era echivalentă, înainte de starturile din Tokyo, cu trei cincimi din palmaresul paralimpic complet al României.
Următoarea oportunitate a avut nevoie să fie pregătită pe velodromurile care bineînțeles nu sunt încă prezente pe hotarele autohtone, dar încălzirile de la Plovdiv au părut încrezătoare pentru reluarea seriei de medalii, întreruptă la Rio. Întrecerea inaugurală de contra-timp a prezentat un context excelent suplimentar în pregătirea specialității de importanță primordială: urmărirea pe distanța a 4000 de metri, încadrată în categoria dizabilităților C4. În a fi mai conciși, respectivul reper îi încadrează pe cicliștii ce pot mânui o bicicletă concepută fără ajustări suplimentare.
Interesant s-a arătat de la început faptul că doar șapte sportivi s-au aflat la startul probei de calificări, care, în fapt, avea să desemneze membrii celor două finale.
Prin urmare, doar printr-un singur efort de calibru, declanșat încă de pe prima turnantă, Eduard Novak și-a asigurat obținerea unei poziții secunde, în cel mai rezervat scenariu. Este drept că, față de rezultatul foarte solid al românului, 4.31.212, performanța preliminară reușită de Jozef Metelka a părut desprinsă dintr-un nivel diferit. Slovenul și-a devansat orice rival cu aproape nouă secunde, care au dus la stabilirea unui nou record mondial, doborârea concomitentă a fostelor sale repere olimpice.
Ca atare, deși toate speranțele au fost maxime în așa-numita cursă pentru aur, rezultatul s-a arătat previzibil. În ciuda unui debut excelent al reprezentantului țării noastre, ritmul oponentului a fost de necontrat. Cu fiecare tur de pistă avansul s-a mărit, până când depășirea unei lungimi de către Jozef Metelka a semnalat finalul întrecerii. Chiar și astfel, un Eduard Novak pozitiv și-a îmbrățișat adversarul mult superior, el acceptându-și medalia de argint, a cincea din carieră în total, ca pe un imens triumf. La vârsta de 45 de ani, competitivitatea și succesul etalat de un reprezentant în funcție al propriei națiuni este cu atât mai impresionată. Demonstrația că orice provocare este tangibilă reprezintă exemplul suprem pentru cei ce pun în dubiu voința unei figuri deosebite.
JUDOUL ȘI MEDALIA DE BRONZ A ZILEI:
O nouă bătălie titanică îl aduce cu bine la final pe temerarul Alex Bologa
Așadar, distincția descrisă mai devreme pe velodromul capitolin al Japoniei nu a făcut altceva decât să egaleze performanțele maxime obținute sub stindardul paralimpic, la ediția braziliană a jocurilor. Totodată, nu trebuia uitat că însuși singurul artizan al respectivului succes era foarte aproape să își repete performanța chiar din ziua a patra de concurs.
Deși poate nu la fel de mediatizată precum alte povești, cea dezvoltată în jurul lui Alex Bologa este la fel de importantă în ceea ce privește emoțiile, efortul și bucuria practicării disciplinei alese.
Încă tânărul competitor născut în Transilvania a fost privat de simțul vederii de la vârsta fragedă a celor șapte ani. Schimbarea radicală a modului în care putem valoriza viața va fi ilustrată imediat, iar, pe lângă dorința de a-și dezvolta serios studiile, el a îmbrățișat disciplina în care controlul devine sinonim cu succesul. După cum știm, judo este disciplina care a adus numeroase momente frumoase României, indiferent de cadrul competiției. Practic, cea mai recentă clipă de glorie maximă a fost împărtășită tot datorită lui Alex care și-a dus debutul paralimpic bifat în Brazilia, până la momentul obținerii unui loc pe podium.
Peste alți cinci ani, speranțele au fost aceleași în ce privește un parcurs consistent în interiorul Nippon Budokan. Reprezentantul nostru și-a început parcursul cu șanse foarte mari de a accede rapid în duelurile pentru medalii. Trecând în runda sferturilor de japonezul Takaaki Hirai, el s-a angajat într-o confruntare de excepție cu Vugar Shirinli. Azerul ce avea să își asigure ulterior titlul suprem l-a învins pe român mulțumită unui singur procedeu punctat pe tabelă. Puțini dintre noi s-au gândit că partida pentru distincția de bronz va putea arăta chiar mai dramatic, însă realitatea a ilustrat alt scenariu. Adversarul lui Bologa s-a dovedit chiar sportivul ce avea să își piardă coroana, la finalul zilei. Exponentul Uzbekistanului, Sherzod Namozov, se impusese în urmă cu cinci ani în cadrul categoriei dedicate atleților cu dizabilități de vedere, în limita a 60 de kilograme. Actualmente, campionul en-titre a avut nevoie de multiple runde ale recalificărilor pentru a-și obține locul în duelul ultim pentru un loc în ierarhia medaliaților. Drept consecință, duelul a început într-o modalitate aprigă, dar și conservatoare.
Cele patru minute regulamentare s-au consumat greu pe tatami, încercările de punctare a procedeelor fiind blocate foarte bine reciproc. Ulterior însă, fragmentarea disputei a dus la numeroase avertismente, care au împins ambii combatanți la limita unei posibile descalificări. Cumva logic, în așteptarea expirării timpului, riscurile s-au mai redus, până când intrarea în așa-numita secvență de Golden Score a fost inevitabilă. Cu alte cuvinte, orice nou avertisment acordat ar fi modificat scorul de pe tabelă în dreptul adversarului și. implicit, ar fi consfințit victoria.
Primind indicații constante din partea tehnicianului său, Tamas Gergely, luptătorul român a căutat aproape în permanență soluțiile de a rămâne agresiv. Numeroasele încercări au părut să îl forțeze spre cartonașul roșu pe experimentatul uzbec, însă analiza judecătorilor a concluzionat că bătălia, extinsă deja anormal de mult în judo fără vreun punct, poate continua.
Netulburat după peste șase minute ale efortului constant, Alex Bologa a perseverat în atitudinea dominatoare, care, în cele din urmă, a oferit roadele dorite. Permanenta abordare defensivă i-a atribuit lui Sherzod Namozov avertismentul terț, care nu a mai putut fi contestat de la masa oficială. Succesul românesc de bronz i-a adus promițătorului atlet din Derșida un al doilea moment de vârf al carierei, construite în jurul altor numeroși ani de efort.
Privind dintr-un unghi general aventura paralimpică reprogramată pentru anul 2021 a adus speranțe și exemple spre viitor, pentru un număr record al delegațiilor, 163. Printre ele, România încă avea numele capabile prin care să acceseze înălțimi mai mari decât majoritatea națiunilor. Ca urmare, într-o singură după-amiază din Tokyo, drapelul tricolor a fluturat mai des decât o făcuse pe întreaga perioadă a periplului brazilian. Mulțumită continuării poveștii lui Eduard Novak și Alex Bologa, speranța a fost din nou transformată în împlinire, cu multiple șanse ale îmbunătățirii.
Comentarii