Într-un week-end motorizat care a oferit dramatism maxim și pe două roți, alături unui nou învingător al Motomondialului de Viteză, Formula 1 nu s-a lăsat mai prejos.

Prezența anuală la Monza nu a dezamăgit absolut deloc, ea aducând trei zile de enorm suspans, pe cel mai rapid traseu disponibil. 

Pentru început, Valtteri Bottas a transformat calificările de vineri într-o cursă de sprint gestionată minunat. Ulterior, scena Grand Prix-ului propriu-zis le-a aparținut piloților McLaren Mercedes, în principal datorită unui incident între Max Verstappen și Lewis Hamilton. 

După respectivul episod, un Daniel Ricciardo scăpat de probleme a bifat întâia sa victorie pentru noua echipă, ce a echivalat cu prima clasare pe podium din sezonul actual. Lando Norris a completat primul tandem învingător McLaren după aproape un deceniu, cel mai recent succes venind pentru grupul insular la finalul lui 2012.

Mai mult decât oricând în ultimii ani, desfășurările din Formula 1 oferă multe surprize. Tocmai de aceea, reușita de a atrage simpatia și mai multor viitori pasionați, constă în trecerea acestora din urmă prin multiple senzații. Observând că în recentele săptămâni, așteptarea s-a îmbinat interesant cu entuziasmul și senzației impredictibilului, misiunea respectivă se regăsește în graficul așteptat.

Prin urmare, episoadele memorabile atribuite Marelui Circ în ultimele 18 luni reușesc, în mare măsură, să ofere noi povești ori motive de entuziasm. Alături numeroaselor concepte încercate pentru gestionarea unui univers al inovării, implicarea la maximum a unei bătălii excepționale spre vârful clasamentului, el promite să mențină atenția ridicată în dreptul maeștrilor volanului. calendarul stagional, ar fi trebui extins. Conducerea competiției se regăsește într-o permanentă căutare pentru ca sezonul curent să rămână cel mai lung din istorie. În același timp, vechile obiceiuri ale marilor locații nu vor fi niciodată lăsate într-un plan secund, indiferent care ar fi condițiile.

Referindu-ne, așadar, la Campionatul Mondial de Formula 1, peste șapte decenii traversate cu nenumărate evoluții s-au scurs fără ca un anumit număr de locații să piardă vreodată contactul cu el. Bineînțeles, dacă lucrurile s-ar fi îndreptat spre un scenariu perfect, nici măcar Monte Carlo nu ar fi trebuit să părăsească pentru 12 luni caravana supremă a monoposturilor. 

Însă, chiar și cu absența bifată în Principat, un anumit aspect nu s-ar fi schimbat, doar două națiuni regăsindu-se permanent pe harta competițională. Dacă Marea Britanie este cu siguranță una, Italia devine cea de-a doua. De asemenea, în ce privește excepționalele tablouri de concurs, cele două țări continuă să ofere principalele repere ale tradiției. În condițiile în care la Silverstone am călătorit deja, atenția se va îndrepta acum proximității orașului Milano, înainte de a detalia importanța din prezent a legăturii celor două orașe.

Peninsula este responsabilă pentru o moștenire a motorsportului greu egalabilă pe întreg continentul european, nu doar în întreaga lume. În ciuda tuturor aspectelor mai puțin pozitive întâmpinate în urmă cu un sezon, o influență pozitivă a avut redescoperirea valorilor de pistă cu cea mai importantă notorietate pe două și patru roți. Însă, alături de Imola sau Mugello, tradiția aproape că pălește, prin comparația directă pe care suntem nevoiți să o încercăm, prin perspectiva F1 cu Monza.

Orice împătimit al adrenalinei, dar și al istoriei provenienței va construi o legătură implacabilă cu sintagma Autodromo Nazionale. Ceea ce multă lume va recunoaște fără probleme este asocierea sa absolută cu denumirea de Templu al Vitezei. Un fapt mai puțin adus în discuție constituie, asemănător contextului relevat la Spa, contextul apropierii sărbătorii centenarului, în adevăratul sens al cuvântului. Întoarcerea în timp în faimosul orășel nordic ne trimite către anul 1922, atunci când, potrivit unei narațiuni reale, a fost nevoie de numai 111 zile pentru ca pista originală să fie ridicată și finalizată. 

De atunci, istoria s-a creat treptat, chiar dacă nu întotdeauna ea s-a dovedit pozitivă. Încă din vremurile foarte vechi, care preced Marele Circ, episoadele de tristă amintire s-au înșirat pe o pistă, care în forma ei inițială, s-a poziționat cât de aproape este posibil de aspectul unui oval spectaculos, în care ocaziile de frânare se arătau virtual inexistente. 

Bineînțeles, precum este cazul cu aproape orice configurație ce a dorit să își perpetueze legenda, ajustările au devenit realmente necesare și pentru pista națională. Totuși, chiar dacă inițiativele de modificare s-au succedat în planul celor aproximativ 5,8 kilometri în opt variante distincte oficiale, adaptarea șicanelor și ele devenite clasice, între timp, nu au afectat dispunerea absolut unică a traseului central al principalului eveniment la care Tifosi obișnuiau să ia cu asalt pista în vremurile plăcute. 

Din 1950 și până în prezent, o sigură excepție a fost notată în dreptul Marelui Premiu al Italiei, referindu-ne la locația sa. 1980 a fost anul ultimei serii de modificări, iar în consecință Imola s-a achitat de sarcinile organizării respectivei ediții cu tentă jubiliară. Excluzând pentru moment succesul acelui sezon, palmaresul general, oricare ar fi modalitatea de abordare a lui favorizează Ferrari la toate capitolele colective. 

În schimb, balansând către palmaresurile individuale, câteva nume ies în evidență fără a avea o permanentă legătură cu celebra nuanță roșie. Desigur, Michael Schumacher nu pătrund într-o astfel de mențiune, toate cele cinci succese ale sale venind la bordul monoposturilor Scuderiei. 

Între timp, statistica i l-a alăturat germanului pe cel care a ajuns pe aceeași treaptă cu el inclusiv la capitolul titlurilor mondiale. Lewis Hamilton și afinitatea sa deosebită i-au adus același număr de triumfuri, ultimul venind în 2018. Ulterior, ultima victorie Ferrari a purta semnătura lui Charles Leclerc, după care, în sezonul trecut, Pierre Gasly a fost autorul celui mai intrigant episod al anului pandemic. 

Revenirea la Monza a survenit, desigur, unui moment absolut excepțional al lui Max Verstappen week-endul trecut, în prima cursă de casă a carierei sale. Dar, aspecte cel puțin la fel de interesante au început să fie dezvăluite după întrecerea olandeză. Legendarul autor al ultimei coroane obținute la bordul monopostului roșu, Kimi Räikkönen – înlocuit în săptămâni succesive de Robert Kubica din rațiuni sanitare – a declanșat practic un domino al perspectivei transferurilor. Locul rămas vacant la Alfa Romeo pentru aventura din 2022 i-a oferit oportunitatea compatriotului său, Valtteri Bottas, să își asigure un angajament viitor pe termen lung. 

Drept (cea mai importantă) consecință, calea confirmării lui George Russell ca viitor component al echipei Mercedes a fost deschisă. Lewis Hamilton va avea nou un tânăr coechipier conațional, care a părut să-și folosească fiecare ocazie pentru a demonstra că poziția îi va fi meritorie. 

Până să analizeze impactul respectivei decizii a lui Toto Wolff, actualul campion mondial a avut nevoie să se concentreze unui nou capitol în duelul cu Max Verstappen, care a conținut la Monza perspectiva unei a doua curse de calificare a stagiunii. 

Rețeta inovativă de concurs a fost completată la Silverstone cu destul succes, templul vitezei fiind la rându-i pregătit pentru cea dintâi ședință a plasării pe grilă organizată vineri. Superioritatea Mercedes a fost etalată cu destulă claritate de-a lungul primei zile, iar în secvența Q3, singurul finlandez apt de concurs în Italia și-a arătat brusc liniștea. 

Valtteri Bottas a oferit primul semnal pentru care confirmarea despărțirii de campioana mondială a fost primită pozitiv. El a izbutit să își devanseze echipierul, tandemul șvab ținându-i la distanță pe Max Verstappen și Lando Norris, în așteptarea startului întrecerii de sprint. Luminile s-au aprins întâia oară spre deliciul unei capacități înjumătățite a publicului, iar urmările s-au dovedit spectaculoase. Lewis Hamilton a fost autorul unei plecări foarte modeste, care îl puteau costa chiar cinci poziții, dacă Pierre Gasly nu ar fi avut parte de o dezintegrare completă a aripii față. Impactul foarte dur al învingătorului din 2020 a provocat intervenția promptă a Safety Carului. Ulterior, Valtteri Bottas alături lui Max Verstappen s-au detașat hotărâtor față de tandemul McLaren. 

Aflat în spatele lui Daniel Ricciardo și Lando Norris, campionul mondial în exercițiu a încercat fără succes să le ia fața adversarilor portocalii, rămânând pe poziția a cincea, implicit fără punct la final de sprint. Astfel, chiar dacă Max Verstappen nu a forțat obținerea succesului, el a obținut, pentru început, două unități suplimentare de clasament general față de principalul rival. 

Apoi, decizia devenită neinspirată a echipei Mercedes de a înlocui întreg pachetul propulsor pe monopostul învingătorului scurtei alegări, i-a garantat batavului plecarea de facto din pole-position. Fără Valtteri Bottas pe poziția din fruntea grilei, performerii primei după-amiezi de cursă, exponenții lui McLaren au obținut o poziție mai bună pentru a-l amenința pe Verstappen într-un debut crucial în Marele Premiu al Italiei. 

Drept urmare, Daniel Ricciardo și-a văzut oportunitatea, depășindu-l pe olandez în primul viraj, Lando Norris și Lewis Hamilton vizând un duel la fel de acerb în același Rettifilo. Englezul lui Mercedes a avut câștig de cauză, însă ulterior, Max Verstappen nu s-a lăsat intimidat. Contactele dintre cei doi au consumat doar primul moment de uriașă tensiune. 

Deținătorul ultimelor patru coroane mondiale și-a propus un prim parcurs mai lung față de oponenți. El nu a forțat îndelung un atac împotriva lui Lando Norris, deși perechea de monoposturi din fruntea cursei, condusă de colegul acestuia din urmă a început detașarea serioasă. Pentru o nouă ocazie, elementul strategic a reprezentat cheia obținerii unui rezultat de talia succesului paralel bifat în Aragon pe două roți. Primul pilot care a hotărât să preia calea boxelor a fost chiar liderul australian. 

Ulterior, practic intervențiile foarte lente în standurile ale lui Max Verstappen și Lewis Hamilton i-au adus pe cei doi în poziția semnării celui mai spectaculos accident al sezonului, exact la jumătatea întrecerii. Monopostul Red Bull Racing s-a cățărat efectiv pe sistemul halo al britanicului, un dublu abandon legendar sub ochii publicului italian. 

Safety Carul a însoțit mașinile rămase în cursă vreme de cinci tururi, interval în care absolut orice concurent din top cinci, în care s-a regăsit și un formidabil Valtteri Bottas. La reluarea ritmului obișnuit, Lando Norris a izbutit să completeze un tandem McLaren Mercedes în fruntea plutonului. Pus sub presiune de echipierul său, Daniel Ricciardo a oferit răspunsul necesar pentru ca un rezultat de marcă să nu fie pus în pericol. 

Privind în trecutul deja îndepărtat, legendara echipă britanică obținuse ultimul triumf abia în ultima întrecere a sezonului 2012. Jenson Button s-a impus atunci la Interlagos, când pilotul de la Antipozi se afla abia la începutul carierei. 

Pentru simpaticul australian, circumstanțele aparte i-au surâs de-a lungul timpului încă din perioada petrecută de el la Red Bull Racing. Șapte victorii au venit pentru el până în 2018, la Monte Carlo, iar într-o după-amiază realmente excepțională, Dan the Man avea din nou motive de extaz, trecând linia de sosire învingător în Templul Vitezei, adjudecându-și cel mai rapid tur concomitent și, implicit 28 de unități, nemaiîntâlnite în istoria competiției.

Lando Norris completa o primă dublă a monoposturilor engleze deghizate în portocaliu, o nuanță ce părea imposibil de asociat cu McLaren atunci când Jenson Button și Lewis Hamilton au format cel mai recent 1-2, la capătul vizitei canadiene din 2010. Actualmente, campionul mondial și-a privit doar echipierul ocupând o ultimă treaptă a podiumului total meritorie, Valtteri Bottas împlinind misiunea maxim posibilă pentru Mercedes.

Cu gândul la o nouă pauză competițională după o lungă serie de întreceri ale Marelui Circ, Autodromo Nazionale a dat naștere unui nou capitol destinat absolutului imprevizibil, iar bucuria, extrasă din agonia bătăliei acerbe pentru titlu, i-a revenit în primul rând unui al patrulea învingător diferit succesiv de la Monza: Daniel Ricciardo, respectiv McLaren.

* În schimb, o victorie roșie Ducati a fost obținută entuziasmant în Moto GP, de către Pecco Bagnaia. Italianul a fost autorul unui week-end perfect în Marele Premiu al Aragonului. Plecat din fruntea grilei după un nou record al pistei iberice, el a reușit să îi reziste asalturilor uluitoare ale lui Marc Márquez pentru a-și asigura un prim succes formidabil al carierei clasei regină a Motomondialului de Viteză.  

Surse:
https://www.autosport.com/f1/news/ricciardo-mclaren-can-shake-things-up-to-target-italian-gp-glory/6666033/