După ultima cursă în canoe a lui Victor Mihalachi, Larisa Iordache a fost obligată să renunțe la proba finală de pe bârnă, ca urmare a disconfortului situat dincolo de limita accpetabilă.

În schimb, dezamăgirea enormă a gimnastei a putut fi într-o mică măsură compensată pentru privitori de excepționala după-amiază realizată de Bianca Ghelber, care a încheiat finala de aruncare a ciocanului pe poziția a șasea.

Căile spre împlinire ar putea să se remarce tot mai greu pentru ultimii protagoniști ai periplului olimpic. În anumite cazuri, încercări și provocări ale sinelui conduc spre un deznodământ brusc.

Alte situații abordează o fațetă conservatoare. Rapiditatea procesul competitiv diferă mult dinspre o disciplină către alta, șansele fiind multiple în cadrul anumitor specializări, vizate și de sportivii veniți din țara noastră. Pe lângă ideea respectivă, alte încercări survin unor dificultăți imense, unicul scop rămânând același pentru competitorii de top. Obținerea medaliilor depășește orice alte obiective pentru competitorii aflați în prim-planul general, timpul începând să nu arate clemență în Orientul Îndepărtat. 

După o perioadă de relativă acalmie, activitatea sportivilor din România s-a regrupat în cadrul Jocurilor Olimpice nipone. La capătul săptămânii inaugurale, care a văzut obținerea a patru seturi de medalii, așteptările au rămas rezervate, în ceea ce privește câteva discipline. Însă, din totalul probelor și ai concurenților rămași în calcule, existau posibilități realiste pentru accederea unor noi poziții pe podium, care ar aduce delegația autohtonă peste borna atinsă în Brazilia, la capătul experienței din 2021. Dezvoltând perspectiva subliniată, startul de săptămână a devenit crucial. Toate cele patru discipline rămase cu reprezentare din țara noastră (la 3 august) urmau să exercite o parte dintre ultimele oportunități favorabile. Din păcate, lucrurile nu aveau să stea în totalitate astfel pentru fiecare dintre pretendenți.

Atletism: Prima finală olimpică se desfășoară excelent pentru Bianca Ghelber, printr-un nou record personal

 Asemenea înotului în bazin, atletismul compune o atmosferă absolut uluitoare. Cu fiecare sesiune, recorduri sunt amenințate de către bravi performeri. Precum am fost martori în zilele anterioare, chiar și egalitățile își pot face loc în ecuațiile de aur ale pistei și spațiilor adiacente ale concursurilor desfășurate pe Arena Olimpică din Tokyo. O seară ce a consemnat o cursă masculină de 400 metri garduri (adjudecată de norvegianul Karsten Warholm), în care toți finaliștii au coborât sub vechiul record mondial, a adus noi provocări pentru atleții români.

Pentru început. direcționarea greutății reprezintă specialitatea șlefuită cu multă abnegație de către un tânăr pretendent, Andrei Rareș Toader. Prima lui prezență în competiția olimpică de seniori a fost marcată de multe emoții, resimțite în cercul regulamentar. Cea dintâi încercare (pentru ultimul membru al seriei A) s-a dovedit în final și principalul reper al românului, greutatea călătorind 19,81 metri, deznodământ echivalent cu ocuparea locului 14. Pretențiile unei calificări în finale erau virtual inexistente, însă odată cu ratarea tentativei secunde, presiunea s-a mai eliberat pentru ultimul efort, dus la 19 metri și 41 de centimetri.

Dacă Andreea Miklós a anunțat prima retragere română a zilei în calificările probei de 400 de metri, atenția se putea coordona în jurul sportivei care a reușit să își ducă finalmente aspirațiile către o nouă treaptă. Bianca Ghelber a acces către prima finală olimpică din carieră, însă anunța că poate evolua chiar mai solid față de cum a făcut-o în manșe.

Regăsindu-se printre principalele 12 aruncătoare ale planetei, ea a trimis regulamentar obiectul care s-a oprit după peste 70 de metri în zbor. Simțind nevoia unei intensități chiar mai mare, fosta cvadruplă campioană mondială de juniori a forțat prea mult apoi, ciocanul ajungând în afara perimetrului regulamentar.

A treia tentativă a purtat-o, în schimb, către extaz, ea realizând imediat cât de reușită a fost lansarea. Eclipsându-și cu peste un metru performanța carierei, stabilită în 2010 la București, Bianca a avansat cumva nesperat în ultima fază a reuniunii, cu 74.18 unități. Având al patrulea reper provizoriu, ea nu a mai reușit să se apropie de el și implicit de o fabuloasă medalie, la următoarele trei încercări. Sclipirea lansării cu numărul 3 i-a oferit unei atlete perseverente cel mai important moment pe scena olimpică, la ultima ei tentativă declarată, încheiată pe o poziție a șasea absolut remarcabilă.     

Canoe: Un parcurs desfășurat subit ia sfârșit în ultimul act al unui tandem meritoriu

În condițiile în care am remarcat cât de importantă este răbdarea și în competițiile desfășurate deasupra apei, la fel de valoroasă se dovedește și valorificarea momentelor prielnice. Astfel, cealaltă probă de interes a oferit o direcție interesantă. De-a lungul a doar două zile de competiție – ipostază automat imposibilă pentru orice canotor – Victor Mihalachi și Cătălin Chirilă s-au îmbarcat într-o nouă incursiune îndrăzneață. Depășind primele două manșe fără a forța neapărat limitele, românii s-au regăsit într-o nouă semifinală desfășurată la specialitatea pe care au perfecționat-o în lungi ani ai experienței, dublu canoe pe distanța de 1000 de metri.

Penultima evoluție avea să se dovedească (într-o manieră cumva tristă) și cea mai reușită a sudatului echipaj român. Demarând cu o dinamică deosebită pe culoarul secund, ei au oferit toate resursele unei curse semifinale I extrem de echilibrate, pe care au și condus-o. Într-un duel în care cele opt perechi au fost despărțite de aproximativ 1,7 secunde, canoiștii tricolori au încheiat cu al doilea timp: de 3.27.399. Evoluția a fost categoric suficientă pentru accederea în finala concursului, în care un ultim efort devenea necesar.

În cazul în care am transpune rezultatele penultimelor manșe spre actul final, Chirilă și Mihalachi ar fi fost creditați cu al cincilea reper cumulat. Din păcate, un act final care a indicat aceeași clasare s-a dovedit a fi în fapt mult mai dezechilibrată decât precedenta cursă a dimineții.

Neavând în mod realist șanse la podium încă de la primul punct intermediar, românii au încheiat la peste cinci secunde în spatele unui tandem care a realizat istorie de aur pentru Cuba. La scurt timp, un cvadruplu campion mondial (printre multe altele) Victor Mihalachi a anunțat că încercarea de pe Sea Forest Waterway va fi ultima a unei remarcabile cariere, începută în 2004.

Gimnastică: Clipa amărăciunii absolute încheie efortul excepțional al Larisei Iordache înainte ca finala pe bârnă să înceapă 

S-ar putea spune că unul dintre cele mai apreciate sporturi pentru impactul adus de România traversează o lungă perioadă a căutărilor. Cauzele ei reale provoacă dezbateri care cu greu își pot găsi finalitatea consensuală. Dar, deși prezența gimnasticii autohtone a scăzut la o pondere greu de digerat, o exponentă, care a acumulat deja o experiență deosebită, a ținut la propriu drapelul la înălțime.

În aceeași măsură, o altă constantă mai puțin dorită pentru orice sportiv, în drumul Larisei Iordache, este constituită de inconvenientele fizice. Experiența olimpică britanică, în care tânăra se ilustra întregii lumi, a fost parcursă cu sacrificii absolut imense. La nouă ani distanță de atunci, Larisa a reușit să se opună durerilor asupra gleznei în cadrul calificărilor punții suspinelor.

Disconfortul evident s-a simțit încă de la finalul exercițiului său la bârnă, meritoriu pentru cel de-al patrulea reper în clasamentul cumulat. Începând din seara de 25 iulie, speranțele ameliorării s-au întins până spre dimineața marii finale. Din nefericire, dubiile au existat constant în ce privește șansele competitoarei din Capitală, în condițiile resurselor fizice limitate.

Deși lucrurile au părut să conducă măcar spre o prezență pentru ea pe cel mai apreciat aparat, încălzirea ultimă din 3 august a indicat dureri chiar mai mari decât la momentul aterizării din calificări.

Astfel, Cristi Moldovan, alături restului delegației de specialitate, a concluzionat că septupla campioană europeană și medaliata cu bronz (pe echipe) la Londra nu își poate apăra șansele în finală. O oportunitate a gloriei individuale și, totodată, unul dintre ultimele repere majore pentru zestrea tricoloră de la Tokyo a trebuit abandonată. Tristețea pasionaților nu o va egala vreodată însă pe cea a Larisei, care a forțat încă o dată limitele, într-o primă evoluție minunată. Deznodământul nu a fost cel dorit.

Lupte: O nouă ocazie memorabilă trimite prima competitoare română pe ruta alternativă 

Complexitatea disciplinelor de contact se dovedește în continuare extraordinara pentru publicul mai puțin familiarizat. Efortul propus pe carpetă și în ring diferă serios la capitolul nuanțelor, însă traiectoria spre triumfuri rămâne foarte dificilă. Precum am remarcat și în cadrul primei competiții cu implicare românească din tabloul luptelor, sorții au mai puține variante confortabile de oferit inițial, prin comparație cu alte sporturi. Conectând ideea anterioară cu rezultatul obținut de Alin Alexiuc Ciurariu, parcursurile pot contura numeroase turnuri, în interiorul tablourilor principale de competiție.

Orientându-ne spre fațeta feminină a concursurilor pe stilul liber, observăm că prezența războinicelor tricolore egalează, spre exemplu, din perspectiva densității, întregul contingent asociat gimnasticii, rămase, după cum am văzut, fără prezență propriu-zisă în vreun ultim act.

Drumul până acolo, s-ar dovedi foarte greu și pentru cele trei luptătoare, spre care am făcut referire, începând în ordine cronologică, prin Kriszta Incze. Pentru dubla medaliată în regim continental născută în Transilvania, misiunea turului inaugural a fost una ceva mai simplă, raportându-ne la sfertul ulterior.

Dar, evoluția maghiarei Marianna Sastin nu i-a făcut deloc misiunea ușoară sportivei noastre. La capătul unei prime reprize cu ritm mai lent, ea se regăsea în dezavantaj, însă în jumătatea secundă a confruntării, Incze a putut găsi soluțiile pentru a-și asigura un succes cu adevărat muncit, cu 3 – 1. Apoi, premiul pentru succes a constat în întâlnirea cu o atletă regăsită în mare formă, Aisuluu Tynybekova.

Principala favorită a categoriei de 62 kilograme a avut parte de un debut construit cu multă atenție, avansul reprezentantei Kîrgîzstanului fiind de doar două lungimi. Aflată în căutarea unei mari izbânzi, Kriszta a preferat să riște în tentativa unei egalări, oponenta sa a profitat sublim pentru a închide disputa printr-un procedeu tuș înaintea limitei. Singura variantă pentru continuarea drumului spre medaliile de bronz va surveni recalificărilor, împotriva Anastasijei Grigorjeva.

Povestea unei noi zile declanșată cu speranțe s-a schimbat brusc la momentul în care Larisa Iordache a fost nevoită să își renunțe la una dintre cele mai importante aspirații individuale din cadrul Jocurilor Olimpice. Cu spectacolul japonez ajuns treptat în ultima lui treime, șansele României de a cuceri alte distincții s-au redus încă o dată. În ciuda conturului respectiv, oportunitățile se vor mai arăta în cadrul unei porțiuni finale dense la Tokyo. Până atunci, performanța remarcabilă a Biancăi Ghelber a demonstrat că orice competitor rămâne de urmărit.