Turneul celor Patru Trambuline este un capitol fundamental pentru prestațiile protagoniștilor aerului și tehnicii în zbor, iar marca respectivă depășește autoritar majoritatea mărcilor legendare ale altor sporturi de iarnă.

În fapt, pentru a fi chiar mai specifici, vom adăuga că Vierschanzentournee își are originile cu mult mai mult timp în urmă față de Cupa Mondială a săriturilor cu schiurile, care a fost inaugurată abia în 1979. Emblema ce și-a dezvoltat existența în patru locații devenite legendare în Germania și Austria și-a deschis călătoria cu peste un sfert de secol mai devreme. În 1953, Sepp Bradl câștiga competiția care a rămas singura desfășurată în istorie pe un singur ciclu calendaristic. De atunci și până la momentul actual, programul a fost alcătuit drept o punte de legătură între finalul luni decembrie și începutul lui ianuarie. 

Schiori de legendă ne fac legătura mai complex sau nu între trecutul îndepărtat, prezentul imprevizibil și viitorul la fel de complex. Așa cum a fost cazul obișnuit în perioada modernă, o nouă filă a celebrului turneu (a 69-a în total) începea să fie scrisă în partea de sud a regiunii bavareze, acolo unde două națiuni de proveniență germanică își împart rolul împământenit de gazde ale etapelor lui.

La Oberstdorf era așteptat semnalul unei noi ediții ce se anunța a fi extrem de interesantă. Desfășurarea primei secțiuni a sezonului săritorilor indica diferite nume care să poată spera la acapararea vulturului de aur, înmânat cel mai recent lui Dawid Kubacki. Bineînțeles, dintre favoriți nu îl puteam exclude pe Halvor Egner Granerud, autorul a cinci succese consecutive de etapă. Markus Eisenbichler spera și el întemeiat să fie primul după adunarea punctelor exacte obținute de sportivi, după cele opt manșe totale de acoperit pe cele patru temple ale icarilor moderni.

Etapa inaugurală avea să se prezintă într-o manieră absolut unică pe Schattenbergschanze. Motivele au făcut referire la delegația poloneză, care a oferit ultimii doi câștigători ai Turneului celor Patru Trambuline: Kamil Stoch și Dawid Kubacki. Cei doi, alături de toți conaționalii se aflau în postura ingrată de a nu putea concura din cauza infectării cu coronavirus al lui Klemens Murańka. Deși lista de start a ședinței de calificare includea întregul lot al Poloniei, sportivii nu au putut evolua luni la Oberstdorf. Situația a căpătat o turnură radicală a doua zi, atunci când testul săritorului afectat direct a fost declarat unul fals-pozitiv. Federația Internațională de Schi a luat în consecință decizia de a permite tuturor celor 62 de sportivi înscriși inițial să participe automat în prima manșă propriu-zisă. Astfel, sistemul celor 25 perechi, care semnifică esența Turneului celor Patru Trambuline a fost eliminat în ocazia inaugurală din 2020-2021.

Deși duelurile directe au fost neutralizate, spectacolul sportiv a rămas la nivel foarte înalt. Condițiile de vânt și-au pus amprenta serios asupra rezultatelor primelor evoluții. Karl Geiger s-a dovedit principalul performer al manșei întâi. Recentul campion mondial la zbor cu schiurile a trecut printr-o perioadă agitată, care a culminat prin absența din cauze sanitare de la Engelberg. Fiind recuperat la limită pentru startul turneului, el a beneficiat de condiții bune, fapt care nu a fost tocmai echivalent pentru conaționalul său Markus Eisenbichler sau pentru Halvor Egner Granerud. Primul dintre ei s-a aflat la câteva puncte de ratarea calificării în manșa a doua, în vreme ce norvegianul a reușit să încheie tentativa primă pe locul al nouălea. 

În schimb, cei doi au avut parte de revirimente serioase într-o rundă finală excepțională. Totuși, Eisenbichler nu a putut remonta decât pentru obținerea unui loc cinci, prin intermediul celui mai lung zbor al etapei (de 142 metri). El avea să fie depășit de Granerud, Marius Lindvik, Kamil Stoch și Karl Geiger. Dublul laureat polonez al turneului a demonstrat o formă uimitoare ținând cont de circumstanțele lipsei de antrenament pe fondul repausului forțat. Stoch s-a aflat la locul de onoare înaintea zborului final al lui Geiger. Localnicul trambulinei Schattenberg și-a păstrat calmul, asigurându-și un succes remarcabil, acontat cu un ecart de 2,8 puncte față de locul secund, înaintea vizitei aparte de la Garmisch-Partenkirchen. 

Etapa cu numărul doi prevedea o nouă ocazie de a gusta cu adevărat din farmecul oferit în cadrul Turneului celor Patru Trambuline. Expresia cumpenei dintre ani nu poate fi reprezentată mai bine în întreaga lume a sportului față de periplul pe Marea Trambulină Olimpică construită încă din 1921.

A doua rundă germană din fenomenala excursie este programată pentru a încheia vechiul an (prin ședința de calificare de pe 31 decembrie) și a-l începe pe următorul. După-amiaza incipientă disputată pe Große Olympiaschanze urmărea extragerea obișnuită a celor mai buni 50 de sportivi, care să indice componența manșei în sistemul knock-out. Absența notabilă era reprezentată de ocupantul poziției a treia de la Oberstdorf. Marius Lindvik nu își putea apăra șansele din pricina unor dificultăți de natură stomatologică. Infecția măselei de minte l-a incapacitat pe norvegianul care a câștigat la Garmisch în trecutul apropiat din a lupta pentru o nouă ispravă asemănătoare. Prin contrast, Anže Lanišek a triumfat în ședința de calificare, urmând să evolueze în ultimul duel din prima zi a noului an.

Pe 1 ianuarie 2021, aspectele arătau foarte diferit față de atmosfera specifică debutului unui alt ciclu, mai ales prin prisma lipsei spectatorilor. Însă, așa-numita Săritură a Noului An nu își putea pierde vreodată din farmecul ei unic. Literalmente, prima evoluție i-a aparținut chiar sportivului declarat pozitiv eronat pentru infecția cu virusul COVID-19. Klemens Murańka îl depășea pe Naoki Nakamura în perechea formată din ocupanții locurilor 26 și 25 din calificări. Un alt polonez avea să impresioneze mai mult, pe măsură ce avansam în cadrul primei manșe. Deținătorul vulturului de aur a arătat că era pregătit să-și apere distincția. Faptul respectiv ar fi fost imposibil dacă neclaritățile nu erau lămurite la timp. Săritorii polonezi ar fi avut șanse minime să evolueze în Germania în cazul în care criteriile sanitare nu erau 100% împlinite pentru fiecare membru în parte. Kubacki a ajuns până la 139 de metri pe trambulina care își avea dimensiunea la 140, de la ultima renovare, din 2007.

El a fost devansat în prima manșă doar de către liderul Cupei Mondiale. Halvor Egner Granerud a zburat, în condiții de vânt din spate, cu două unități mai puțin decât sportivul din Wisla, însă a punctat superior la capitolul notelor pentru stil, pe lângă corecțiile atribuite de direcția curenților. Anže Lanišek ar fi avut asigurat mai mult ca sigur locul nordicului, dacă nu își pierdea echilibrul la capătul evoluției sale de 138,5 metri. Câștigătorul sloven al ședinței de calificare a atins zăpada cu mâinile, aspect care îl priva de orice șansă reală pentru un succes memorabil. Prin urmare, podiumul primei jumătăți era completat de către Kamil Stoch, Markus Eisenbichler afându-se pe poziția a patra.

Manșa a două a rundei noului an a adus chiar mai multă calitate decât prima. Multiple zboruri s-au îndreptat către dimensiunea legendarei trambuline olimpice. Karl Geiger și Peter Prevc se apropiau de 140 de metri, reprezentantul gazdelor recuperând major după o încercare întâi mai puțin încântătoare. El avea să piardă șefia în turneu, dar efectele în clasament puteau fi mult agravate.

Polonia pare a fi națiunea protagonistă a primei părți din cadrul 4 Hills Tournament. Plasați într-o postură mai mult decât neplăcută, sportivii ce reprezintă drapelul alb-roșu s-au recalibrat din nou exemplar. Piotr Żyła a reușit să câștige poziții importante în partea finală, luându-i fața chiar și lui Kamil Stoch. Ulterior, Dawid Kubacki stabilea un trio intermediar completamente polon, punându-și amprenta definitiv asupra zilei de 1 ianuarie 2021. El a ajuns la 144 de metri, realizând și un telemark perfect odată cu stabilirea noului record de pe Große Olympiaschanze. Simon Ammann împărțea vechiul reper alături de Marius Lindvik. Ambii se opriseră cu jumătate de metru mai devreme, la distanță de un deceniu (2010 și 2021).

Performanța lui Kubacki a fost imposibil de surclasat chiar pentru Halvor Egner Granerud, care a făcut destul pentru a securiza locul secund. Așteptarea prelungită dinaintea ultimei sărituri a etapei nu l-a împiedicat pe acesta să preia conducerea în generală a ierarhia turneului. Înaintea deplasărilor de la Innsbruck și Bischofshofen, Granerud își crea un avans de exact patru puncte în fața lui Kamil Stoch (555,0 și respectiv 551,0). Primii patru clasați, încheind cu protagonistul din 1 ianuarie, se regăsesc la jumătatea drumului, fiind separați de doar 6,8 lungimi.

Așadar, precum este cazul întotdeauna, tranziția Turneului celor Patru Trambuline din Germania către Austria s-a realizat cu multă nostalgie. Marea scenă olimpică din stațiunea bavareză Garmisch-Partenkirchen a unit și despărțit încă o dată doi ani, care vor rămâne remarcați inclusiv în sportul internațional. Experiența unică a cumpenei dintre ei ne-a lăsat în urmă și un nou record al trambulinei. Îndreptarea privirilor icarilor moderni către o altă locație legendară, Bergiselschanze din Innsbruck se va realiza în mai puțin de o zi. Vulturul de aur este disputat acerb, miza sa rămânând una imensă.

* Până în 2007, Große Olympiaschanze a menținut punctul de construcție la 115 metri, iar dimensiunea la 125, în ceea ce puteam numi coordonate deosebit de reduse pentru categoria trambulinelor mari.