Finalmente, în fața pretendentului așteptat într-un fel de întreaga suflare a tenisului, imensul performer de pe iarba britanică a triumfat din nou.

Victoria din finală contra lui Nick Kyrgios, înregistrată în patru manșe, a pus capăt unei competiții londoneze deloc ușoare pentru Novak Djokovici. Dar, fiecare debut mai modest a fost lăsat în urmă pentru sârbul care rămâne neînvins la All England Club din 2017.

Al șaptelea succes absolut îl așează la doar un triumf distanță de recordul lui Roger Federer. Elvețianul rămâne acum singur pe poziția a treia a ierarhiei supreme de Mare Șlem, Nole mergând spre numărul 21 la Londra; încheindu-i cel mai bun parțial din carieră unui mereu tumultuos, dar enorm de talentat tenismen australian.

Ceea ce va fi apreciat întotdeauna la o provocare devine aspectul pe care l-am vedea mai puțin probabil. În destule ramuri cu legătură sportivă, există întrebări cu privire la momentul când neobișnuitul va păși în sens pozitiv pe scenă. Pentru lungi perioade, dinspre trecut către prezent, ipostazele au dat senzația să apară greu, inclusiv datorită faptului că excelența este învățată să provină din atenta pregătire. Lecția funcționează constant unde excepțiile sunt mai rare.

Într-un asemenea mod am putea descrie, poate într-un ușor ambalaj superficial, lucrurile petrecute la fileu sau în majoritatea disciplinelor individuale. Plusul se împarte între contribuția figurilor iconice și a celor care doresc și reușesc să implementeze altfel de unghiuri. Inițial, pare că jocul rachetelor ar putea să ajungă în punctul respectiv foarte greu, cu anumite contribuții deosebite. Totodată însă, nimic nu mai pare atât de improbabil, în condițiile în care evoluția jocului aduce aproape mereu în atenția colectivă tocmai posibilitățile speciale.

Prezentul sugerează așadar, că avem șanse mai mari să întâlnim poziții pe care nu le putem anticipa în totalitate pe teren. Până și într-un circuit masculin ce își continuă căile legendare, avem în față circumstanțe pentru care probabil că pasionații s-au pregătit de foarte mult timp. Dacă putem asocia o asemenea presupunere cu cele mai importante locații ale disciplinei, rămâne încă un semn de întrebare. Dar, spre jumătatea anului în curs, am remarcat că dinamica are ceva șanse să se schimbe.

Obiectivele pentru principalii combatanți care au putut aborda Wimbledon cu entuziasm au vizat ascensiunea înaltă a marilor momente. Pentru atât de mult timp, am fi știut unde să ne plasăm așteptările pentru că scena supremă a ierbii nu ar favoriza surprizele, ci dimpotrivă, efortul susținut. Bineînțeles, au existat ipostaze în trecut pentru care destinul a avut o influență înaltă, dar excepționalul pe gazon sugerează de obicei repetiția. Iar, raportându-ne cel puțin spre ultimii ani, nimeni nu s-a putut compara cu o anume excepționalitate a Serbiei.

În ciuda tuturor celor întâmplate în actualul sezon competițional, aspecte deloc puține, nu mulți pretendenți îi pot contesta locul lui Novak Djokovici drept cel mai valoros sportiv din întreaga istorie balcanică. Datorită sau din cauza recentelor acțiuni, locul său în analele tenisistice absolute va rămâne în continuare un subiect al dezbaterii. Dar, o imensă importanță pozitivă asupra poveștii sale încă aflate în derulare a fost legată de covorul britanic verde.

Alături, ar trebui să amintim că prima sa coroană cucerită în 2011, reprezintă încă, din perspectiva personală, momentul care i-a deblocat cariera în raport cu adversarii deja legendari. Revenind în prezent, știm că în alte circumstanțe, nu foarte îndepărtate, multiplul învingător nu și-ar fi putut exercita dreptul de apărare a unui trofeu, pe care nu îl mai cedase din 2018. Inclusiv atunci, după sezonul cel mai afectat fizic al carierei, triumful englez l-a replasat pe traiectoria cunoscută în prezent.

Evident, deși între timp doar alte două ediții se mai consumaseră, parțialul lui Nole a rămas de-a dreptul remarcabil. La nivelul general, campania din 2022 a avut mai multe mize grozave, începând din cadrul tuturor timpurilor și încheind cu cel personal stagional. În primul, altă cucerire a titlului urma să îl trimită către zone excepționale, atinse în cel de-al treilea turneu de Mare Șlem al anului doar de Roger Federer și Björn Borg.

Pentru unghiul secund evocat, ținând cont de circumstanțele tulburi întâlnite la Flushing Meadows, ultimul sezon traversat sănătos de Djokovici, dar încheiat fără vreo distincție majoră, a fost înregistrat în 2009. Ca urmare, miza a fost chiar mai mare decât ne-am fi gândit că ar fi posibil inițial pentru fostul lider mondial. Iar, încă de când sârbul a pășit pentru a șasea oară din postura deținătorului trofeului, emoțiile au început imediat să apară pe terenul central. Într-adevăr, prestația curajoasă a lui Soon-woo Kwon s-a dovedit suficientă doar pentru adjudecarea unui singur act, însă continuarea s-a arătat intrigantă.

Controlul asupra tabelei a continuat să rămână un foarte interesant laitmotiv pe măsura avansării rundelor, cu destule ipostaze interesante venite în calea balcanicului. Dar, probabil că marea încercare care să ne semnaleze direcția turneului a venit în confruntarea din sferturi, contra lui Jannik Sinner. După ce italianul și-a impus ritmul în primele două manșe, aproape că nu a existat un dubiu ulterior spre adjudecarea partidei de către Novak. Maniera în care un deficit de 0-2 a fost întors i-a reconfirmat statutul imensului favorit, în pofida unui start mai modest și în semifinala contra lui Cameron Norrie.

Ca urmare, ultimul act a fost atins din nou, însă adversarul a fost precum niciun altul precedent. Pentru o bună parte a universului tenisistic, așteptarea a fost lungă Nick Kyrgios să-și găsească o motivație echivalentă talentului său cu puține limite. Des, când îl avem în atenție pe mereu spectaculosul australian, totul poate să ia sfârșit foarte rapid. Iar debutantul britanic Paul Jubb nu a fost deloc departe să ne conducă spre acea concluzie, încă din prima rundă. După ce a avut nevoie de cinci seturi acolo, jocul campionului de dublu de la Melbourne s-a mai stabilizat.

Ulterior, depășirea meciului care poate să fi semănat cel mai aproape unui adevărat război (psihologic mai ales), contra lui Stefanos Tsitsipas, a însemnat că Nick va trebui serios luat în calcul la vârf. Remarcabil pentru el a fost că după victoria din runda a treia, coordonarea următoarelor jocuri în care a fost clar favorit, s-a materializat în succese, indiferent modalității în care au venit. În general, Kyrgios a rămas calm, iar avansarea în semifinale punea o mare întrebare. Într-adevăr, Rafael Nadal a arătat că poate câștiga un meci în orice condiții, contra lui Taylor Fritz. Însă spaniolul a decis că nu poate forța în plus, pe fondul unei accidentări abdominale deja foarte grave.

Retragerea toreadorului nu a însemnat deloc o surpriză, deși nu trebuie să uităm că Rafa era în postura campionului în celelalte competiții majore ale anului. În schimb, capul de serie secund a dorit să adopte ruta sigură, știind că două partide ar fi însemnat prea mult. Nu vom ști vreodată dacă Nick l-ar fi putut domina pe iberic în acele condiții, dar important pentru cangur era că un mare țel a fost atins.

La 27 de ani, când în tenis nu e niciodată prea târziu, precum am văzut și la Ons Jabeur, poate cel mai talentat și controversat în același timp membru al circuitului a obținut dreptul să joace cu titlul suprem de simplu pe masă. Dar, o statistică uluitoare îl caracteriza pe formidabilul său adversar din ultimul act. Triplul campion en-titre fusese învins doar o sigură dată în carieră pe Center Court, în finala din 2013 cu Andy Murray. Cele trei zile de pauză ale rivalului păreau de asemenea irelevante pentru Nole, care însă a văzut imediat și dezavantajele.

Amiaza duminicală care a marcat deja celebrul duel din competiția feminină de sub 14 ani a Wimbledon (câștigat de Alexia Tatu în minimum de seturi împotriva Andreei Soare), a început mai bine pentru jucătorul necotat ca favorit. Cele două succese pe care australianul i le-a administrat lui Djokovici, deși cu peste cinci ani în urmă, i-au permis să atace cu încredere. Odată ce ritmul la serviciu a fost găsit, sârbul a putut face puțin, după ce Kyrgios a obținut primul și singurul său break din partidă. Așa cum am relatat și mai devreme, pentru favoritul principal cedarea primului act nu a mai reprezentat o problemă de multă vreme, indiferent de numărul așilor primiți. De notat în acea privință a fost chiar și finala precedentă, împotriva lui Matteo Berrettini, începută nepotrivit.  

Prin intermediul calmului care avea nevoie să îl caracterizeze, belgrădeanul a reușit să găsească rapid breșa pe retur în manșa secundă. Însă, în ciuda faptului că exponentul de la Antipozi nu mai poseda aceeași răbdare de care el însuși a avut nevoie, replica a venit puternic. Prima secvență crucială a întâlnirii a semnalat cele patru mingi pe care outsiderul nu le-a putut converti pentru a egala la 5. Senzația a fost apoi evidentă, că paritatea la seturi a readus controlul în dreptul balcanicului. Cu alte cuvinte, orice secvență a neatenției sau frustrării excesive avea să fie taxată serios în dreptul virtualului număr 45 ATP.

În cea mai puțin așteptată șarjă a confruntării, Novak a reușit să întoarcă game-ul al nouălea din actul terț de la 0-40 (la primire), aspect atât de greu în a fi obținut contra lui Nick. Foarte iritat, aproape ca de obicei, cu privire la oficiali și propria lojă, atletul din Cambera a încercat să replice la retur. Însă, câteva dintre baloanele expediate la limită nu au prins linia pentru mai tânărul tenismen, favoritul principal din competiția masculină trecând în avantaj. Categoric, ne-am aștepta ca într-o asemenea dinamică de joc, indiferent numărului momentelor dramatice, să ne așteptăm și la o manșă cu tie-break.

Concomitent, în pofida faptului că a continuat să plaseze cu mult succes prima execuție în teren, șansele australianului aveau să scadă, cu cât avansam în confruntare. Cheia în secvențele hotărâtoare a părut să fie, pe lângă experiența mult superioară, capacitatea elevului lui Goran Ivaniševici de a-și deplasa cu succes oponentul, când a avut mai mare nevoie. Aici ne referim la jocul decisiv din actul al patrulea, care însă ar fi putut să se desfășoare diferit dacă australianul nu l-ar fi început cu o dublă greșeală comisă la mare limită. Un duel devenit al marjelor l-a văzut pe capul de serie 1 mult mai inspirat și mai limpede, știind că este nevoie să reziste suficient în fiecare raliu.  

Nick Kyrgios a arătat care i-ar fi piedicile pentru a deveni și la simplu un campion de Mare Șlem. Dar după o finală care a trecut cu puține minute de granița celor trei ore, el i-a câștigat respectul pe teren ilustrului său adversar. În cazul lui Novak Djokovici, putem folosi pe deplin termenul respectiv, întrucât a devenit al patrulea atlet din secolul XXI – evident, după Roger Federer și Rafael Nadal – care se impune același turneu de Mare Șlem în patru ocazii succesive. Devenit septuplu campion la All England Club, după succesul ultim obținut cu 4 – 6 ; 6 – 3 ; 6 – 4 ; 7 – 6 (3), Nole a ținut să-i înmâneze celebrul trofeu suprem și tânărului prinț George.

Interesant este că există ceva șanse ca, pe măsură ce tenisul se va îndrepta spre America de Nord, ca respectiva distincție aurie a Wimbledon 2022, să fie prima și singura pentru legenda Serbiei în actuala stagiune. Dar, probabil că ultimul aspect ar trebui să conteze prea puțin acum pentru tenismenul care a atins în sfârșit cota majoră cu numărul 21, probabil mai târziu decât și-ar fi dorit. O treime din drumul respectiv spre gloria supremă a fost parcurs exclusiv pe iarba londoneză, pe același teren central; unde tenisul absolut s-a jucat pentru 100 de ani în 2022.

Surse:

https://www.digisport.ro/tenis/novak-djokovic-savuros-la-adresa-lui-nick-kyrgios-nu-credem-ca-voi-spune-lucruri-frumoase-despre-tine-1792399