În așteptarea ultimelor ocazii pentru ocuparea locurilor pe podium în cadrul Jocurilor Olimpice, alte două noi competitoare din România nu au avut succes în tentativele de a avansa. Daniela Stanciu a încheiat calificările efectuate la săritura în înălțime nereușind să își asigure unul dintre cele 14 locuri calificative în finală.

În același timp, experiența Andreei Ana s-a dovedit scurtă, în cadrul luptei sale din runda inaugurală a categoriei de 53 de kilograme (stil liber) cedată contra Vanesei Kaladzinskaya, care nu a reușit să îi asigure ulterior tinerei drumul spre recalificări, într-o semifinală excepțional de echilibrată.

Ne regăsim într-una dintre perioadele de tranziție remarcate întotdeauna pe parcursul unui festival olimpic. Desigur, în fiecare competiție generală de calibru, regăsim momente asemănătoare. Doar că, Jocurile de Vară le depășesc evident din perspectiva duratei și a densității pe cele de Iarnă. În cadrul epocii moderne, se întâmplă constant ca prima parte să fie asociată unei imense bucurii, a revenirii către momentul de vârf al gratitudinii sportive. Anul curent constituie clar o dovadă suplimentară, gândindu-ne că startul ediției a fost așteptat mai mult decât în orice interval asociat păcii.

În aceeași măsură, referindu-ne asupra țării noastre, debutul activităților a fost întâmpinat cu o doză rezonabilă a optimismului în ciuda prezenței generale relativ scăzute. Prima treime a parcursului trăit în Japonia a fost ilustrată sentimentelor pozitive, întâmpinate și de succese importante. Cea mediană a fost dedicată atenției spre obiectivele mai greu de împlinit. Actualmente, când porțiunea finală debutează, sentimentele și senzația par să se schimbe către nostalgia unor momente unice, în care doar câțiva pretendenți își mai reprezintă națiunea.

Într-o asemenea manieră, a unui modul descrescător, dar proporțional și logic, luând în calcul prezența completă, de 101 atleți, privim către concluzii. Multe probe și-au traversat cursul obișnuit pentru reprezentanții veniți din țara noastră. Alte încercări, în schimb, au abordat direcții mai greu de anticipat fie ele mai mult sau mai puțin pozitive. Oricum ar sta lucrurile dintr-un unghi panoramic, structura ne indică faptul că doar două probe rămân activ active, după 12 zile completate. Ambele au traversat noi clipe de vădit interes, în tentativele sportivilor de a-și apropia potențialul maxim, care să ducă spre eventuale noi clasări pe podiumul celor cinci sacre inele.

Atletism: O tentativă muncită pe pistă se încheie fără calificare în finală pentru Daniela Stanciu 

Alături altor discipline de înaltă tradiție, care nu au neapărat structura unui turneu – asemenea spectacolului produs prin ascensiunea către fazele finale din competițiile de baschet, handbal sau chiar de fotbal – atletismul ne propune o acțiune constantă și în cadrul săptămânii secunde. Astfel se poate explica modalitatea în care, deși delegațiile mai puțin extinse dețin șanse mici spre medalii, atenția poate fi dedicată permanent evenimentelor desfășurate în templul simbolic al Jocurilor. Stadionul Olimpic din Tokyo nu găzduiește nicio altă mare provocare în afară de cea a atleților de top. Revenind spre densitatea lotului cu reprezentare autohtonă, România nu obișnuia să fie una dintre țările cu puține șanse la podium, inclusiv dintr-o perspectivă cantitativă. Remarcăm însă cum lucrurile se schimbă foarte serios, iar, precum în multe alte situații, direcția nu este chiar încurajatoare.

Dovada principală este ilustrată întrucât prezența în cadrul finalelor se prezintă reperul fezabil, însă aproape maxim posibil. Ultima concurentă din cele șase atlete (în absolut propriu) și-a primit șansa de a concura, în ceea ce ar putea fi cea din urmă experiență a carierei. Daniela Stanciu, ajunsă la 33 de ani, a izbutit să obțină unul dintre cele mai valoroase bilete olimpice, acela al săriturii în înălțime. Una dintre acele multe probe ce caută să definească limitele flexibilității a început pentru experimentata sportivă tricoloră în mod gradual. Cu ștacheta fixată la 1,82 metri, ea nu întâmpina dificultăți, bariera topului 14 fiind așteptată să se poziționeze mult mai sus. Pe măsură ce reperul urca, a doua țintă propusă a fost depășită curat, la 1.86. Ultima campioană balcanică (în 2020) avea nevoie de mai mulți centimetri pentru intrarea în calculele calificării.

Ajustarea la borna de 1,90 m a necesitat multiple încercări pentru alte membre ale seriei A, însă piteșteanca o izbutea cu succes după prima tentativă. Din păcate, primele emoții și-au făcut apariția la tentative de salt către 1.93, înălțime ce nu s-a ilustrat de la start suficientă niciunei sportive pentru accederea în finală.

Sub presiune, trei sărituri nereușite consecutiv au semnalat finalul concursului Danielei Stanciu, în cadrul celei de-a doua ediții a Jocurilor Olimpice. Poziția ei provizorie a noua, urma să fie înrăutățită pe măsura avansării în cadrul Grupei B. Deznodământul a văzut-o pe româncă cu a 18-a performanță, țara noastră rămânând cu doar două prezențe în ultimele acte de atletism. După cum am remarcat în zilele precedente, una dintre ele s-a și finalizat pentru Bianca Ghelber, Alex Novac așteptându-și cel din urmă act la aruncarea suliței.

Lupte:Andreea Ana își încheie prima aventură într-un mod subit, devenit ulterior dramatic

Unul dintre aspectele interesante, referindu-ne inclusiv la probele descrise anterior, se conturează în sensul că nu toți sportivii pleacă având șanse realiste către un loc pe podium. În alte contexte însă, acolo unde tabloul de concurs arată compact, cu doar 16 sportivi, întreaga situație se poate schimba rapid, chiar și pentru concurenții care înfruntă foarte rapid prospectul eliminării. Argumentul ideal al prezumției respective se dovedește validat, orientându-ne spre celebra locație a luptelor, Makuhari Messe.

Încă din prima probă, raportându-ne la toate cinci specializări cu reprezentare a țării noastre, oportunitatea oferită de recalificări ar fi putut conduce spre șanse secunde pentru apropierea unei medalii. Chiar dacă acest lucru nu s-a materializat în situațiile în care Alin Alexiuc și Krista Incze au fost implicați, suspansul luptelor acoperă dimensiuni deosebite, indiferent de stil.

În mod evident, toate concurentele, printre care și cea mai tânără din întreaga delegație, Andreea Ana, s-au angrenat în confruntările libere. Pentru tânăra în vârstă de doar 20 de ani, categoria de 53 de kilograme a conturat cel mai important moment al carierei. Postura unei debutante pe scena olimpică nu este niciodată ușor de gestionat, însă contraexemplele copleșitoare există chiar la Tokyo. Totuși, într-o provocare a contactului dur, emoțiile se pot remarca și mai mult, iar experiența rămâne elementul central. Faza optimilor ori prima dintre rundele de calificare, în accepțiune oficială, a poziționat-o pe româncă împotriva unei redutabile Vanesa Kaladzinskaya. Sportiva din Belarus nu se afla la prima aventură de cel mai înalt nivel.

Dimpotrivă, o dublă campioană mondială a realizat imediat că tactica intimidantă de care ar avea nevoie s-a dovedit, într-adevăr, cea mai potrivită. Replica venită la startul luptei a fost aproape inexistentă, iar atleta medaliată inclusiv la campionatele continentale din București domina în continuare duelul, atât tactic, cât mai ales fizic și emoțional, în ceea ce privește controlul pe mochetă. Înainte de jumătatea primei reprize, deznodământul devenea incontestabil, Kaladzinskaya adunând procedee reușite în manieră consecutivă, românca văzându-se în imposibilitatea de a răspunde.

Prin urmare, gongul nu a fost obligat să răsune pentru prima și ultima dată, inferioritatea fiind declarată automat la scorul de 0 – 10. O înfruntare dificilă, încă din calculele hârtiei, a devenit imposibil de gestionat pentru Andreea Ana.

Și mai frustrant pentru ea, într-un scenariu diferit față de cel întâmpinat de ceilalți conaționali, culoarul recalificărilor i s-a închis dramatic. Învingătoarea bielorusă din optimi a fost egalată și implicit eliminată de către combatanta chineză Qianyu Peng, cu doar trei secunde înaintea deznodământului semifinalei. În aceste condiții, parcursul compatrioatei noastre nu va continua competiția nici pe culoarul alternativ.

Astfel, stagiile finale ale oricărui important eveniment se dovedesc extrem de dificile. O nouă zi cu o reprezentare scăzută, însă maxim posibilă în momentul de față – la doi membri – a consemnat momente profund defavorabile pentru sportivii români.

Ocaziile se împuținează, desigur, odată cu certitudinea că cele mai interesante probe, individuale ori de echipă se apropie treptat de punctele culminante din Tokyo. În schimb, zilele rămase conturează și ultimele reprezentări tricolore, într-o ediție de Jocuri Olimpice care încă o poate depăși pe cea mai recentă, din perspectiva medaliilor obținute.