Campionatul European al fetelor reprezenta ultimul efort cu adevărat voluminos în bătălia pentru performanțe bune și impresii pe măsură. Turneul final care a primit finalmente doar organizare daneză și-a sortat treptat favoritele reale pentru bătăliile finale, de restul competitorilor. Partidele din startul fazelor considerate superioare nu au înregistrat deloc o lipsă de suspans în niciuna dintre seriile principale. Selecționatele deja afirmate s-au confruntat atât între ele, cât și cu reale revelații în încercarea de a prelua controlul autoritar al propriilor destine. Rezultatele nu puteau oferi decât un spectacol general deosebit de agreabil între și pe semicercurile daneze.   

Grupa principală I a fost de la început dominată de către două mari favorite. Franța, pe de o parte și Rusia pe de alta, și-au respectat într-adevăr blazonul, luptând începând de la prima și până la ultima acțiune pentru dreptul de a deveni prima grupare ce accede oficial în semifinale. Ambele rivale, ghidate de pe bănci de tehnicieni, care au atins o cotă impresionantă a consacrării (Olivier Krumbholz și Ambros Martin), au evoluat la capacitatea maximă pe care o aveau la dispoziție. Chiar și în absențele unor piese teoretic indispensabile, amândouă formațiile au beneficiat de șanse la victorie. Franțuzoaicele au irosit-o pe cea din urmă, iar scorul a rămas egal. Prin urmare, asigurarea primului loc în careul de ași a putut fi îndeplinită de Norvegia. Handbalistele Țării Fiordurilor au stopat aventura perfectă a Croației, rămânând singurele atlete care au intrat în posesia tuturor punctelor după cinci partide.

După cum vedem, tabloul semifinalelor prindea un contur tot mai evident. Din nefericire, aspectul respectiv rezona cel mai vizibil cu partea inferioară din seria principală secundă. Acolo, țara noastră se regăsea în compania unei națiuni vecine aflate la rândul ei într-o poziție neonorantă.

Startul călătoriei scandinave a fost privit, cel mult, cu un optimism moderat în interiorul naționalei României. Argumentele solide contra unei asemenea abordări veneau din diferite direcții. Una dintre ele era pur și simplu legată de relațiile de joc virtual inexistente între componentele lotului. Lipsa partidelor, indiferent de natura lor (oficială sau amicală), a căpătat o proporție uriașă. Multe competitoare de mare calitate nu mai evoluaseră de aproximativ un an, până să poată fi rechemate în rândul naționalei senioarelor. Ulterior, pe lângă imposibilitatea finalizării procesului omogenizării, o altă remarcă pare actualmente imposibil de evitat. Așa cum avertiza obiectiv la începutul lunii decembrie, liderul tricolor se afla departe de forma sa maximă. Cristina Neagu nu a reușit să se recupereze integral în urma unui interval foarte sensibil pe fond medical. Consecințele sunt, până la urmă, foarte vizibile. În ciuda faptului că abilitatea sa de a crea oportunități pentru colege a fost mai vizibilă ca oricând, jocul său de la finalizare a avut mult de suferit. Dovezile nu au fost puține încă de la primele minute petrecute pe parchet. Și, din cauza respectivă, prestația generală a româncelor nu a putut atinge nivelul sperat. La finalul grupei preliminare, latura estetică se îmbunătățise de la meci la meci, însă rezultatele nu au adus beneficii în seria principală. Mai mult, un început foarte bun contra Croației a fost neutralizat complet în ultimele 40 de minute ale unei după-amiezi amare. Cu trei înfrângeri din patru posibile, elevele lui Bogdan Burcea erau înlăturate din calculele medaliilor încă de vineri.

Două confruntări în zile consecutive mai rămâneau de completat în speranța unei clasări finale demne. Cumva surprinzător, Ungaria a ajuns într-un context asemănător cu cel al tricolorelor. Intrate, de asemenea, fără punct în etapa ultimelor 12 formații, maghiarele au cedat contra  Germaniei. Miza pentru multiplele laureate la nivel continental era de evitarea ultimei poziții pentru care urma să se lupte la Sydbank Arena cu un oponent binecunoscut.

Cea mai recentă confruntare formală dintre România și Ungaria a reprezentat probabil ultimul motiv major de entuziasm autohton în handbalul inter-țări. Cu prospectul eliminării iminente, în faza preliminară a grupelor Campionatului Mondial din 2019, națiunile vecine au avut parte de 60 de minute memorabile. Conduse inclusiv cu 5 – 0 și 16 – 9, jucătoarele antrenate pe tărâm nipon de către Tomas Ryde, au avut parte de o revenire excepțională în repriza a doua. În minutul 60, a noua transformare de la 7 metri din tot atâtea încercări ale Cristinei Neagu aducea un succes fabulos, care avea să rămână și ultimul din Japonia: 28 – 27.

La mai bine de un an distanță, România putea încă spera, în cel mai fericit caz, la o victorie în fața Ungariei care să îi mențină șansele la un eventual joc pentru locul al cincilea. Ultima prestație completă, contra marii performere surpriză a turneului, Croația, nu oferea semnele ideale pentru o astfel de îmbunătățire. Căpitanul naționalei încerca să-și intre cu adevărat în ritm, deși recunoștea că forma fizică a momentului nu îi permitea o traiectorie ascendentă mai bruscă. Din nefericire, lipsa eficienței sale din zona celor 9 metri echivala de prea multe ori cu o nereușită colectivă.

Țintind un start asemănător jocului precedent, pe care să-l și poată mențină ulterior, tricolorele păreau să revină hotărâte la Sydbank Arena. Codașele grupei secunde promiteau, în ciuda problemelor recente, o luptă realmente intensă, deși miza nu se compara nicidecum cu situația întâlnită în Țara Soarelui Răsare.

După ce Olanda a triumfat la o marjă insuficientă în fața Germaniei, în pofida a două intervenții excepționale ale portarului Tess Wester, ultimul meci al zilei putea fi la fel de echilibrat. Atletele care și-au schimbat din nou culoarea echipamentului de joc (în cea roșie) și-au etalat dorința de victorie foarte rapid. Româncele au revenit și au remontat succint un deficit timpuriu de două lungimi, utilizând eficient arma contraatacului. Ulterior, oponentele lor și-au activat excelent jocul extremelor. Prima inferioritate numerică a partidei a adus o nouă desprindere pentru Ungaria, la 10 – 7.

Defensiva autohtonă a mai provocat alte mingi pierdute, însă faza de atac pozițional își arăta fisurile. Denisa Dedu a intrat din postura de rezervă și și-a a adus un impact imediat enorm, cu numai puțin de șase intervenții până la revenirea în vestiare. Finalmente, un plus de inspirație pe construcțiile ofensive a contribuit la apropierea României pe tabelă. După ce a ratat două șanse de restabilire a egalității reprezentativa noastră s-a descătușat inclusiv datorită goalkeeperului său brașovean. Intervenția inspirată a selecționerului a propulsat elevele sale în avantaj. O eliminare maghiară pe final de prim act a oferit o oportunitate de extindere a ecartului, în cele din urmă, pauza a venit la scorul de 14 – 13, în favoarea României. 

După alte minute inspirate, naționala a arătat din nou că poate evolua pe aceeași unitate de măsură cu adversarii de calibru. Consistența în atac rămânea totuși cheia unei victorii valoroase, ținând cont că prestația dintre buturi arătase din nou minunat, cu trei goluri primite în ultimele 13 minute. Un alt atuu îl reprezenta faptul că repriza secundă începea în regim de superioritate pentru jucătoarele ghidate de Cristina Neagu. Interul stânga a urmărit o selecție mai bună a aruncărilor, fapt împlinit cu succes până în minutul 30.

Câteva ocazii uriașe de contraatac au fost irosite, iar Ungaria s-a putut menține în apropiere. Efortul defensiv condus de către Denisa Dedu a rămas extrem de precis. Totuși, în inferioritate, elevele lui Gábor Elek și Gábor Danyi au restabilit egalitatea. Apoi, inexactitățile autohtone au favorizat o altă răsturnare de situație nedorită. Mingile pierdute succesiv au fost plătite foarte scump. Laura Ostase, care a trecut peste un contact dur în zona genunchiului își relua un turneu final grozav păstrându-și colegele în meci. Reușitele pivotului au contat enorm în momentele în care atacurile lucide se răreau cu repeziciune. Ultimele opt minute de joc au adus mai multă precipitare pentru românce, care au înscris doar o singură dată din acțiune. 

Ungaria a gestionat superior intervalul respectiv, având parte și de multiple execuții deviate. Denisa Dedu și-a pierdut pe final inspirația, cedând în ultimele clipe tensionate. Scorul final a fost de 24 – 26, iar naționala feminină de handbal rămânea ultima formație din Grupa II, cu 0 puncte. Cele mai bune marcatoare ale întâlnirii au fost Lorena Ostase (cu 8 reușite) și Nadine Schatzl (cu 7).

România a pierdut un duel al suferinței, care putea să meargă în ambele direcții. Inexactitățile din parțialele cruciale s-au dovedit din nou costisitoare. În scopul de a evita o contraperformanță istorică pe plan continental, reprezentativa de senioare trebuia să învingă campioana mondială în exercițiu. Jocul final împotriva Olandei va deschide ziua a douăsprezecea a Campionatului European danez. În meciul reper de joi, Germania și Croația vor avea calificarea în semifinale pe masă.

Surse:

https://www.gsp.ro/sporturi/handbal/se-repeta-istoria-la-europeanul-de-handba-ce-a-facut-romania-la-ultimul-meci-cu-ungaria-618494.html

https://www.digisport.ro/handbal/cristina-neagu-rupe-tacerea-sincer-mi-e-greu-la-fiecare-meci-am-dureri-de-tot-felul-967034

https://www.digisport.ro/handbal/live-video-romania-ungaria-se-joaca-diseara-de-la-2130-pe-digi-sport-1-pentru-mandrie-968222