Fabio Quartararo a marcat primul abandon stagional cu o dublă căzătură, fapt ce a permis istoriei să își facă loc în așa-numita Catedrală olandeză.

Dacă Aleix Espargaró a fost obligat la o revenire rarisimă (ca urmare a primului incident al francezului) pentru un finish pe locul 4, colegul său Maverick Viñales s-a ales cu poziția a treia, prima după venirea la Aprilia. În fața ambilor iberici, a încheiat însă un remarcabil Marco Bezzecchi, care a adus echipa lui Valentino Rossi spre cel dintâi podium în Moto GP, chiar pe legendara pistă unde Doctorul însuși gustase ultima oară gloria, în 2017. 

*******************

În sezonul din 2022 al Motomondialului de Viteză încă este loc de surprize, deși am intrat deja în secțiunea secundă. Strict din perspectiva individuală a concurenților, putem selecta pentru început ascensiunea piloților italieni, pentru care efortul lui Valentino Rossi se concentrează direct de atât de mult timp. În luna precedentă, tocmai pe terenul de casă, formația debutantă, care poartă inițialele VR 46 mai departe, inclusiv la clasa regină a evidențiat un prim pole-position. Deși nici Marco Bezzecchi și nici Luca Marini nu s-au putut implica realmente în lupta pentru victorie de la Mugello, primul semnal clar a fost deja trimis. 

La vremea întrecerii peninsulare, senzația era una binecunoscută recent, cum că nimeni nu se putea desprinde în ierarhia generală. După numeroase dezamăgiri anterioare, Pecco Bagnaia a părut să își intre treptat în ritm. Însă, precum des ne-a fost dat să remarcăm, constanța nu-i va reveni foarte clar torinezului, respectiva remarcă revenindu-i primordial lui Fabio Quartararo. Treptat, francezul a reușit să recapete încrederea în propriul material de concurs Yamaha de uzină.

Consecința s-a transpus într-o abordare calmă a tuturor momentelor ce s-au succedat  evenimentului din fieful Ducati. Bineînțeles, de aici nu vom putea exclude cele petrecute la Barcelona: ipostaze pe care, fără exagerare, cuvintele le pot descrie greu. Explicația s-a datorat poziției în care Aleix Espargaró a reușit să se plaseze înaintea ultimului tur de pe circuitul regiunii Montmeló.

Însă, drumul către mai multă istorie Aprilia s-a oprit pentru că motocicleta cu numărul 41 a celebrat prea devreme, cu un tur înaintea afișării steagului în pătrățele. Uluitoarea eroare de judecată l-a costat trei poziții și continuarea seriei de patru podiumuri consecutive pentru unul dintre favoriții gazdelor. Trebuie menționat însă că episodul descris nu a avut nici cea mai mică influență asupra învingătorului, care a rămas Fabio Quartararo. Mai departe, pentru francez a urmat o interesantă și de excepție sarcină. De când Marc Márquez a ajuns la clasa mare, în 2013, el nu a permis literalmente vreunui alt pilot să obțină succesul la Sachsenring.

Acum, însă, multiplul campion mondial – care cel mai probabil îl va avea ca nou partener la Honda din sezonul viitor pe Joan Mir – a decis să nu aștepte repausul din calendar pentru efectuarea noii intervenții chirurgicale. Ca urmare, măcar temporar, îngusta pistă germană trebuia să își găsească un nou stăpân în Moto GP. Odată în plus, atunci când a venit rândul stabilirii unui nou record absolut, chiar și pe tărâm saxon, Francesco Bagnaia s-a ridicat la înălțime. În schimb, momentul cursei nu a fost parcurs atât de lin pentru un pilot torinez ce i-a lăsat laureatului en-titre șansa unei desprinderii serioase.

Acesta din urmă nu a comis vreo greșeală apoi, înregistrând prima sa ispravă pe o pistă în sensul opus al acelor de ceasornic, deși nu s-a simțit deloc într-o condiție fizică ideală. Victoria germană a lui Quartararo a avut și un alt preț, întrucât conaționalul său, Johann Zarco, a fost nevoit să accepte, fără drept de apel, un alt loc secund. Zestrea totală a dublului campion de categorie Moto 2 a contabilizat un al cincisprezecelea podium la clasa superioară. Ca urmare, recordul așteptării pentru treapta cea mai înaltă nu a făcut decât să se mărească, în timp ce caravana a realizat deplasarea batavo-germană.

Punctul secund al ei nu va fi altul decât istorica pistă a simbolului TT, echivalentă celei mai cunoscute destinații din istoria de Grand Prix. Poate cu atât mai mult a părut surprinzător că nu au fost depuse eforturi mai mari ca Assen să nu își întrerupă seria pe fond pandemic, în 2020. Dar, toate amintirile neplăcute au fost lăsate în urmă, marele spectacol din Țările de Jos fiind din nou previzualizat cu asistență maximă. Precum se întâmplă aproape întotdeauna, elementul care ar putea completa un tablou deosebit este ploaia. Așadar, pentru întreaga zi de vineri, prognoza dură s-a adeverit în totalitate și pe asfaltul neerlandez. 

În continuare însă, vremea a fost anticipată (măcar) drept uscată, iar piloții ce se temeau de un pilotaj în condiții opuse, nu ar mai fi avut motive de îngrijorare. Chiar și cu soarele continuând să domine peisajul, ședințele de calificare nu puteau dezamăgi ca interes, deși am remarcat cum întâietatea pe grilă nu a fost recent nici pe departe obligatorie pentru victorie. Printre cei remarcați s-au numărat din nou exponenți ai barajului Ducati, echipe de uzină încercând să țină ritmul, mai întâi. Pecco Bagnaia a arătat că încă poate dicta lucrurile cu mai multă siguranță, pe ritmul unui singur tur, păstrat în forma actuală la 4,3 kilometri.

Așteptările au vizat o ultimă ieșire pe circuit mai dramatică în Q2, dar liderul formației roșii s-a asigurat rapid de lipsa oricăror emoții. Încercând să nu fie încurcat de alți rivali, italianul s-a aventurat solitar către ceea ce avea să fie al doilea record absolut pe un circuit clasic, în doar șapte zile. Noul reper stabilit în Țările de Jos a fost de 1.31.504, performanță de care nici coechipierul său, Jack Miller, nici Jorge Martín și nici Fabio Quartararo nu s-au putut apropia. Diferența înregistrată sâmbătă s-a dovedit încă o dată enormă, însă autorul ei încă spera să își treacă numele pe lista învingătorilor, în locația unde istoria a făcut ca Valentino Rossi să se impună ultima oară.

Cărțile au fost din nou în mâna fostului student al academiei legendei din Tavuria, dar, dincolo de orice avanpremieră, semnele de întrebare au fost la fel de mari pentru el, înainte de al 73-lea start neerlandez din istoria Motomondialului de Viteză. Presiune a părut să existe pe doar doi membri ai primei linii, drept care atenția unei noi asistențe de peste 100.000 de spectatori (după cea germană) s-a concentrat în spatele lui Pecco Bagnaia. 

Aleix Espargaró a părut imediat determinat să îndrepte foarte rapid locul al cincilea obținut în ziua precedentă. Catalanul s-a năpustit asupra liderului campionatului, până să își poată remodela strategia pentru a căuta întâietatea. Din păcate pentru el, îmbunătățirile repetate ale recordului absolut în cursă nu aveau să-l ajute pentru multă vreme. 

Evident lipsit de răbdare, pentru prima oară după o lungă perioadă, Fabio Quartararo a încercat un atac riscant asupra spaniolului. Manevra puțin întârziată din celebrul viraj 5, Strubben, părea să îl coste oricum scump pe galic. În vreme ce el a căzut pe schimbarea de direcție, Espargaró a fost scos în decor, posibilitatea remontării rămânând încă deschisă. La vârf, principalii beneficiari s-au arătat, pe lângă lideri, un debutant Marco Bezzecchi ce a moștenit a doua poziție, fără a încerca să forțeze inutil. Debutantul lui Valentino Rossi și-a văzut de propriul ritm, inclusiv după primele cinci parcurgeri.

Atunci când Fabio Quartararo a suferit o a doua căzătură mult mai dură, principalii săi urmăritori stagionali și-au redescoperit șansa de a reveni în calculele generale. De aceea, al doilea cel mai experimentat concurent din caravană a dezlănțuit potențialul Aprilia, în speranța recâștigării terenului cedat. Cât a privit gradul dramatismului, scurta intervenție a stropilor de ploaie nu îl puteau crește mai mult. Deși la prima vedere, pozițiile 1 și 2 au părut permanent sub control, absolut nimic nu era decis.

În spatele lui Bagnaia și Bezzecchi, Jorge Martín a arătat un ritm suferind, explicația vizând asaltul grozav al lui Maverick Viñales. Brusc, Topgun a devenit prima opțiune pentru ca Aprilia să obțină podiumul batav, cu toate că presiunea a crescut constant. Penalizat din nou cu un tur lung la început de întrecere, Jack Miller a simțit o altă șansă pentru a cuceri o poziție în top 3 pe o pistă alunecoasă, favorabilă pentru australian.

Însă, cel care a părut să nu fie influențat de nicio schimbare a condițiilor neerlandeze s-a dovedit singurul frate Espargaró care a concurat la Assen (după ce Pol s-a retras, acuzând o accidentare). Îndrăznind să încerce pentru mai mult decât o poziție a șasea oricum formidabilă, Aleix a pus la cale o dublă manevră incredibilă în ultima șicană. Brad Binder și Jack Miller au fost cei devansați și, deși spaniolul de 32 de ani și-ar fi dorit mai mult, recuperarea sa i-a permis să intre în vacanța estivală cu deficitul redus la 21 de puncte față de Fabio Quartararo.

Între timp, ocupanții podiumului unei etape a 11-a de ținut minte s-au putut bucura pe deplin de realizările lor în celebra Catedrală. Pecco Bagnaia a reușit să completeze exact genul de după-amiază de care avea nevoie, alăturându-se lui Casey Stoner drept câștigător în Țările de Jos sub marca Ducati. Dar, pe lângă primul rezultat major pentru Maverick Viñales sub o carenă Aprilia (un top 3 după exact un an), gloria a mers în tabăra VR 46. Astfel, prin intermediul lui Marco Bezzecchi, maestrul își vede lanțul legendar reconectat la Assen, scena unde Il Dottore a celebrat un prim loc doi al formației sale, încă debutantă a clasei mari, asemenea concurentului din Rimini.

O pauză lungă de vară, cauzată de anularea rundei finlandeze pe două roți, se va termina cu o nouă cursă la Silverstone. Până atunci, pasionații celor mai competitivi piloți în șa vor avea de ce să privească înapoi, spre un nou Mare Premiu realmente deosebit, în adevăratul templu al motociclismului.