Înființată drept Buffalo Braves, structura și-a început aventura californiană odată cu anul 1978. Un scurt interval petrecut în San Diego, preceda o relocare definitivă în Orașul îngerilor.

Menținerea un standard competitiv în comparație cu mult mai galonatul club concitadin, L.A. Lakers, a fost o provocare permanentă. Indiferent de intervalele mai puțin eficiente traversate vreodată de emblema asociată Purple & Gold, pentru Clippers obținerea performanțelor notabile s-a arătat uluitor de dificilă.

Totuși, trebuie spus că de la începutul deceniului anterior, formația secundă din principala metropolă californiană și-a cimentat postura competitivă. Clipe marcate de o imensă neșansă ori de majore dezamăgiri persistau în a reprezenta un laitmotiv fără pereche în sporturile principale din SUA. Nici în National Basketball Association, nici în celelalte ligi majore - NFL, NHL și MLB - absolut nicio echipă existentă actualmente nu a avut nevoie de 50 de ani pentru a bifa măcar o prezență în finalele de conferință ale respectivelor ligi. Altfel spus, pentru cei mai puțin familiarizați, dintre cele 122 de formații profesioniste, excepția era una singură în atingerea unei calificări într-un penultim act stagional: L.A. Clippers. Lăsând pentru moment în spate episoadele devenite de maximă notorietate, ale nereușitelor împlinirii performanței evidențiate anterior, totul părea să promită o schimbare în vara anului 2019. 

Atunci, un proaspăt MVP al ultimei finale disputate în tricoul lui Toronto Raptors, Kawhi Leonard, promitea să împlinească țelurile supreme purtând echipamentul californian de culori alb și respectiv negru. Doar că, venirea sa în Los Angeles era dublată și de persuadarea lui Paul George de a convinge conducerea Oklahomei City Thunder spre acceptarea unui transfer. Prin urmare, într-o singură noapte, structura patronată de energicul miliardar Steve Ballmer devenea automat una dintre principalele favorite la acontarea titlului Larry O`Brien.

Adăugând unui lot deja atent sudat, cernut cu mult talent, doi dintre cei mai talentați atleți ai prezentului în ambele faze, așteptările nu puteau fi altele. Atenția pentru un sezon care se dorea a sparge în sfârșit bariera psihologică, maximă. După o campanie regulată care se întrerupea pe fond pandemic, într-un moment de vârf al formei pentru Clippers, sezonul continua, complicat, în bula din Orlando.

O serie inaugurală a postsezonului adjudecată mai greu decât se opina inițial, împotriva lui Dallas Mavericks și Luka Dončić era urmată de o semifinală a Conferinței de Vest ce părea să își urmeze traiectoria logică. Reușind să își creeze un avantaj confortabil în teorie, de 3-1 în fața lui Denver Nuggets, încheierea așteptării părea să sosească pentru Clippers. Următoarea stație pentru toți iubitorii baschetului era o bătălie fără menajamente a grupărilor din Los Angeles pentru supremația cel puțin temporară a orașului. 

Doar că oponenții din Colorado au avut un alt deznodământ de completat. Remontând succesiv deficite de 15, 19 și 12 puncte în ultimele trei confruntări, Denver destabiliza complet încrederea unei echipe ce părea asamblată pentru a face față clipelor cu încărcătură. Nici Paul George și nici Kawhi Leonard nu au avut evoluții măcar decente într-un joc decisiv ce avea să rezoneze pe întreaga durată a pauzei competiționale. 

Doc Rivers a trăit de pe bancă un al doilea episod în cadrul penultimei runde a conferinței care să fie întors de la 1-3 într-un interval de cinci stagiuni. Decizia de înlocuire a sa cu Tyronne Lue, principalul ocupant al unui post de asistent semnala debutul unei perioade lungi de incertitudine. Fostul antrenor ce ghidase Cleveland Cavaliers către memorabila izbândă din 2016 (ce împlinește exact cinci ani) prelua un context delicat.

Dar scăderea considerabilă a percepției de principali favoriți putea fi într-adevăr benefică. Drept urmare, o concluzie foarte interesantă a unui sezon regulat al cărei ultime dispute au permis practic diferitor formații să selecteze propriile trasee de playoff, se încheia cu echipele din Los Angeles pe pozițiile 4 și 7. Înfrângerile bifate de Clippers în cadrul săptămânii finale au părut să fie acontate întocmai pentru ca Lakers să nu poată interveni drept adversar până în ultimul act al conferinței.

În schimb, finalizarea calculelor respective îi aduceau din nou pe Dallas Mavericks ca oponenții inaugurali. Dacă decizia a fost intenționată sau nu, ea indica urmări serioase. Cu un Luka Dončić mai experimentat și motivat la maxim, texanii obțineau primele două jocuri la Staples Center. Amenințarea unei noi eliminări timpurii nu putea fi mai palpabilă, însă, inițiind o serie fără pereche în istoria NBA, californienii egalau la 2 scorul general, depășind o situație realmente critică pe parcursul sfertului întâi din jocul al treilea când tabela arăta 30-11 în favoarea gazdelor. 

LA a fost din nou împinsă la un pas de eșec pierzând acasă o partidă a cincea extrem de echilibrată. Doar evoluția legendară a lui Kawhi Leonard (autor a 42 de puncte în ultimele trei acte) în fața unui public vulcanic la American Airlines Center a garantat existența unei confruntări decisive. Prestația similară a lui Luka Dončić din meciul 7 nu era suficientă. Drept concluzie, cea dintâi serie ce a conținut șase înfrângeri pentru echipele gazde se încheia cu un succes susținut de avantajul terenului propriu.

Moralul elevilor lui Ty Lue nu putea fi mai impulsionat înaintea startului confruntărilor cu Utah Jazz. Deținătoare a bilanțului de top în Conferința de Vest, gruparea din Salt Lake City se baza din nou pe contribuția lui Donovan Mitchell. 

În schimb, fără ajutorul lui Mike Conley (chiar în primele cinci jocuri), ea reușea să ducă la final cu bine înfruntări în care oponenții au putut emite pretenții serioase. Conduși încă o dată cu două lungimi în serie, Clippers porneau în propria arenă către istoria pe diferite fronturi. 

Nicio echipă nu a prevalat în două încleștări consecutive din postsezon după ce a fost condusă cu 2-0. Dar, prin dominarea categorică a meciurilor 3 și 4 de la Staples Center, misiunea respectivă se prezenta tangibilă. Doar că accidentarea deosebit de serioasă a lui Kawhi Leonard, suferită în aria genunchiului drept pe finalul confruntării a patra, putea fi un mare impediment.

Privați de impactul celui mai bun jucător, care prezentase o medie de 30,4 puncte la momentul accidentării, Clippers au inițiat un efort de echipă impresionant în următoarea vizită din Utah. Ghidați exemplar de Paul George, californienii se aflau la un pas de împlinirea primului țel eluziv. Devenea limpede că principalul marcator nu avea de ce să încerce o revenire rapidă pe parchet, înfruntarea a șasea văzând responsabilitatea rămasă pe umerii lui PG 13 și a celorlalți actori de bază.

Sub privirile unui public care primea pentru prima dată un acces aproape integral în interiorul Staples Center, o înfruntare monumentală debuta echilibrat. Sfertul inaugural l-a remarcat pe Donovan Mitchell, autorul a 16 puncte intrându-și rapid în ritm. Gazdele au avut însă o replică ofensivă solidă, diferența fiind una minimă la capătul primelor 12 minute. 

Deși lucrurile păreau să evolueze în aceeași manieră, o șarjă ofensivă fabuloasă de 21 de unități – ce aveau să îi rămână singure – lui Jordan Clarkson, proaspăt desemnat Rezerva Anului, distanța serios oaspeții pe tabelă. Alte reușite ale liderului lui Jazz urcau ecartul la peste 20 de lungimi în momentul pauzei. Reușita incipientă excepțională a reprizei secunde din partea aceluiași Donovan Mitchell indica un incredibil scor de 50-75. 

Concomitent însă, pasionații baschetului ce tocmai remarcaseră o revenire excepțională a Atlantei în sfertul al patrulea al jocului 5 din Philadelphia erau conștienți că un alt ecart de minimum 25 de unități putea fi remontat. Înscriind 13 dintre primele 21 de triple încercate, Jazz începeau treptat să își relaxeze intensitatea defensivă, permițându-i unui anumit Terance Mann să mențină publicul activ. 

Reușitele unui tânăr jucător ce se bucurase în scurta sa traiectorie de șanse puține ale titularizării, declanșa contextul unui sfert terț uimitor. Sprijinit la fel de prompt de un Reggie Jackson ce pare să-și fi regăsit după mult timp cea mai bună formă, fundașul de 24 de ani înscria 20 de puncte în actul al treilea, cele mai multe din istoria lui Clippers într-un segment de playoff. 

Pentru schimbarea completă a jocului, a fost nevoie de un parțial de 17 puncte fără replică a lui Utah. Fiecare dintre ele era marcat de unul dintre baschetbaliștii menționați. Fiind martorii unor noi secvențe istorice ce și-au găsit rezolvarea ofensivă, este drept și pe fondul lipsei ajustărilor uneia dintre defensivele de top ale sezonului, suporterii gazdelor aveau să sărbătorească foarte rapid recăpătarea avantajului. 

Cu un Paul George mai sigur pe propriile decizii, sprijinit uluitor de protagonistul confruntării, alături de Nicolas Batum și Reggie Jackson, Los Angeles anula și ultima tentativă a recuperării controlului de către oponenți. Raportul coșurilor de la distanță se schimbase radical, formația lui Ty Lue încheind cu doar o reușită mai puțin decât cea a lui Quinn Sneyder, 20, față de 21. Profitând la maximum de avantajul liniilor scunde în fața apărării teoretic ghidate de un triplu Jucător Defensiv al Anului, Rudy Gobert, LA finaliza a doua jumătate a partidei cu un total amețitor de 81 de unități înscrise (față de doar 47 pentru Utah). În consecință, rezultatul oficial nu mai putea periclita extazul declanșat la Staples Center.

Într-un mod entuziasmant, fără imensul aport al lui Kawhi Leonard pentru a doua înfruntare la rând, dar prin șapte triple și de puncte oferite în clipa carierei lui Terance Mann, alături altor 55 venite de la Paul George și Reggie Jackson, prima finală de conferință se întrevedea pentru echipa considerată cea mai ghinionistă din analele NBA. Revenind formidabil în a doua serie de postsezon succesivă din 2021, printr-o ultimă victorie cu 131-119, ținta finală este vizată împotriva lui Phoenix Suns. În schimb, o nouă clipă a dezamăgirii fără margini se declanșa pentru Donovan Mitchell și el autor a 39 de puncte, 9 recuperări, 9 pase decisive și 9 coșuri de la distanță, în fieful fostului așa-numit Lob City. 

Chris Paul a fost inițiatorul lui, precum și martorul primei căderi de la 1-3 suferite de Clippers în fața lui Houston Rockets, în cadrul semifinalelor din 2015. Acum, dacă CP3 încheie cu bine protocolul sanitar în care a fost nevoit să pătrundă ca urmare a infectării cu coronavirus, el va reveni în sudul Californiei pentru un duel de Cel mai bun din 7 din postura de adversar. Echipa din Arizona vizează eliminarea ambelor rivale din LA în aceeași campanie și o întoarcere în finală după 28 de stagiuni.

Pe de altă parte, complexul lui Los Angeles Cippers este înlăturat după o jumătate de secol marcată prin reculuri și multe căutări.