Într-un turneu câștigat cel mai recent de Simona Halep la simplu pe zgura de la Budapesta, sportiva de 33 de ani a reușit să triumfe pe tabloul maghiar de dublu, după o săptămână excelentă, alături de Fanny Stollár.   

Acțiunea tenisistică nu scade în intensitate, chiar dacă intervalul de mijloc al verii poate conduce de obicei la alte concluzii. Un element deseori trecut cu vederea, însă fascinant de analizat îndeaproape, este reprezentat de nevoia jucătorilor de a-și utiliza mijloacele de adaptare la maximum. Cei ce preferă să evolueze în actuala turnantă pot opta pentru treceri foarte rapide dinspre o suprafață către alta.

În câteva situații, modificările de context ajung să vizeze evoluții în toate cele trei cadre (ale ierbii, zgurii și hardului). Într-un moment în care mulți exponenți își aleg repausul ori sunt forțați către el, alte exemple prezintă viziunea contrarie.

Vizând în principal intervențiile feminine, variantele de concurs rămân multiple, chiar și la mijlocul lunii iulie, caracterizată primordial prin amprenta Wimbledon, pe de o parte, și prin cea a apropierii startului festivalului olimpic, pe de alta. În mijlocul evenimentelor menționate, alegerile au variat, inclusiv pentru combatantele tricolore.

Dinspre Boemia și noua abordare a turneului praghez redirecționat pe suprafață dură, către locațiile clasice ale Țării Cantoanelor (precum este Lausanne), atenția a rămas una importantă spre noi triumfuri. Poate un aspect și mai interesant al actualei săptămâni este reliefat prin următoarea deducție.

Două dintre trofeele pe care Simona Halep și le adjudecase în ultima ocazie erau puse paralel în joc, în capitala Cehiei, respectiv, a Ungariei. Alexandra Dulgheru sau Gabriela Ruse, în teorie, ar fi trebuit să ajungă în direcții opuse Budapestei. Recenta campioană de la Hamburg – care nu a putut fi imitată de Horia Tecău, după o finală dramatică, în proba de dublu masculin * – se retrăgea din următorul turneu planificat. În schimb, alte nume binecunoscute ale sportului autohton de la fileu au preferat să rămână aproape de tărâmul natal.

În cazul secund, am regăsit-o și pe Mihaela Buzărnescu. Autoarea unui noi sezon cu destule suișuri și coborâșuri s-a regăsit în fața unei oportunități de moral în metropola maghiară. După eliminarea atribuită de Venus Williams, în primul joc de la Wimbledon, un traseu încurajator în Båstad preceda momentul pe care sportiva de mână stângă îl aștepta având parcă speranțe din ce în ce mai reduse.

Retragerea forțată a Simonei Halep din mult râvnita competiție olimpică nu s-a dovedit a fi singura. Treptat, Sorana Cîrstea, Patricia Țig și Irina Begu au decis să nu mai onoreze prezența confirmată inițial la Tokyo.

Alte câteva zile de suspans au precedat anunțul oficial formulat inclusiv de forul național condus de către Mihai Covaliu. Prin intermediul său, atletei de 33 de ani născute în București i se confirma reprezentarea pe tabloul de simplu din Japonia, mulțumită clasamentului protejat, dar și a altor absențe.

Grozava veste a fost primită cu entuziasmul așteptat de către cea care nu ezitase vreun moment în a evolua din postura liderei pentru barajul României pentru Grupa Mondială a Billie Jean King Cup, cedat contra Italiei.

Recentele dezamăgiri între care am putea introduce și acea înfrângere reprezentativă din luna aprilie nu au oprit o fostă ocupantă a poziției 20 în clasamentul WTA să își exprime devotamentul față de jocul pe care îl apreciază. Răsplata primită, sinonimă probabil cu unica oportunitate a carierei de a concura pe scena celor cinci cercuri, s-a arătat una bruscă. În sensul respectiv, ultima ocazie de pregătire se arăta, după cum afirmasem anterior, la Budapesta, pe  zgură.

Cu toate că reperul asociat primordial cu Marele Premiu al Ungariei va sosi peste 14 în sezonul curent al Formulei 1, o altă competiție maghiară cu titulatura de Grand Prix revenea pentru a prelua prim-planul circuitului feminin din sportul alb.

Enorm de multe aspecte s-au schimbat de când Simona Halep cucerea trofeul de simplu, în 2013. Resursele locale au cunoscut numeroase sinusoide, motiv pentru care competiția a fost anulată din calendarul feminin, un eveniment la București înlocuind-o temporar.

În condițiile în care România plănuiește să reintre pe harta profesionistă din 2021 prin municipiul Cluj-Napoca, inițiativele maghiare s-au îndreptat tot către complex Academiei Római. Prezența autohtonă a oferit inițial suficiente speranțe pentru ca distincția cucerită la simplu în urmă cu opt ani, de către dubla campioană de Mare Șlem din Constanța să fie urmată de o eventuală performanță similară.

Relativ timpuriu însă, jucătoarele noastre cotate drept cap de serie au fost eliminate în primele zile de concurs, Ana Bogdan cedând cel mai târziu în faza sferturilor de finală, alăturându-se altor înfrângeri dramatice.

Cumva surprinzător, printre cele cinci românce îmbarcate individual nu s-a regăsit și Mihaela Buzărnescu. Ea a preferat să își pregătească minuțios plecarea spre Tokyo, inițiind un parteneriat deosebit de interesant, alături de o atletă ce impresionase plăcut în ocazii multiple, în probele pe echipe. Fanny Stollár a întrupat pentru mult timp speranțele tenisului de peste Tisa, la nivel feminin.

Însă, tranziția unei junioare de excepție către rigorile disputelor seniorilor s-au dovedit extrem de dificilă. Tenismena aflată în afara primelor 200 de combatante ale ierarhiei de simplu nu a putut pretinde la o invitație.

Prin urmare, incursiunea singulară din calificări s-a oprit chiar după cea dintâi înfruntare, cea câștigată în minimum de seturi de Jacqueline Cristian. Așadar, atenția tinerei maghiare s-a putut îndrepta asupra formației inițiate pe un fond al relaxării și bucuriei spre tenisul de calitate.

Desigur, pentru o experiență comună în premieră, așteptările nu au fost setate înalt. Un considerent suplimentar a fost și cel conform căruia ultimele prestații de dublu ale Mihaelei Buzărnescu au fost surprinse în lumina frustrantei inconsistențe, vizibile și în jocul ei individual. Însă, un succes încurajator obținut împotriva lui Jamie Loeb și a Pannei Udvardy prevestea că aventura nu va fi scurtă. Sferturile de finală le-au adus un tandem mai atent sudat față de precedentul, înfruntat practic în ziua de luni.

Reprezentantele gazdelor, Dalma Gálfi și Anna Bondar au prezentat o provocare interesantă mai ales la startul unui prim act lipsit de liniaritate. Spre jumătatea lui, Fanny și Mihaela au reușit să trateze superior momentele de maximă importanță ale punctelor decisive.

Ulterior, controlul a părut evident și în cadrul manșei secunde, însă o secvență prelungită a lipsei de inspirație putea să coste enorm. Oponentele au beneficiat inclusiv de șansa trimiterii jocului în super tie-break (într-o altă situație de 40 – 40). Inspirația etalată de una dintre fostele campioane de la Budapesta readucea balanța înfruntării în favoarea echipei sale, ce recăpăta apoi ascendentul deplin, reușind să evite intrarea în manșa decisivă.

Teoretic, ceea ce ar fi urmat consfințea o după-amiază extrem de interesantă pentru țara noastră. Sara Errani și Irina Bara au realizat un parcurs comun de mare succes la dublu după ce s-au întâlnit în prima rundă a competiției individuale. Drumul multiplei câștigătoare de Mare Șlem din Italia o conducea pe mai tânăra ei colegă către faza semifinală, eliminând perechea cotată ca principală favorită.

Din nefericire pentru pasionații jocului în echipă, confruntarea dintre Irina Bara, pe de o parte a fileului, și Mihaela Buzărnescu, pe de alta, nu a mai avut loc sâmbătă. Imposibilitatea peninsularei pentru a evolua era echivalentă cu o calificare fără efort în ultimul act pentru tandemul româno-maghiar.

Totuși, atenția acestuia a rămas la cote maxime întrucât, într-o schimbare de program mai puțin vizibilă cu alte ocazii, finala demara în aceeași zi. Privind echidistant, decizia respectivă a părut să nu surâdă foarte mult perechii adverse, alcătuite din Aliona Bolsova și Tamara Korpatsch.

Cele două disputaseră o semifinală ce a depășit în lungime celelalte apariții ale oponentelor, cu mai puțin de 24 de ore înaintea startului înfruntării pentru trofeul. Atunci, un singur lucru era de caracterizat drept cert.

Susținerea publicului de pe terenul central a mers complet către echipa în care reprezentanta Ungariei avea șansa unui titlu cu numărul doi în carieră, asemenea Mihaelei Buzărnescu. Ea se impusese într-o singură finală din precedentele cinci disputate, alături de patru partenere distincte. Startul partidei indica o nesiguranță profundă, formația încurajată din tribune cedându-și rapid serviciul.

Lucrurile puteau scăpa definitiv de sub control, lipsa de reacție prelungindu-se mai ales în jocurile deschise de propriile lovituri. Însă două game-uri consecutive întoarse pentru a fi tranșate după un punct decisiv readuceau crucial scorul în echilibru. Avantajul moral s-a simțit enorm în minutele următoare. Deși serviciul Mihaelei a mai fost penetrat o dată, replica oferită la retur a fost prea puternică pentru rivale.

Pusă în situația de a servi pentru un set I cu impact grozav la nivel psihologic, Fanny Stollár nu a ezitat vreun moment, partenera ei rămânând foarte solidă din zona fileului. Imitând într-o mare măsură firul narativ al jocului din sferturi, valul încrederii le purta pe cele două partenere și vecine geografice spre un debut de manșă a doua ideal. Tandemul germano-spaniol, ce a demonstrat competitivitate în primele 30 de minute, se vedea complet depășit în urma cedării unei manșe.

Atât sportiva maghiară, cât și cea română au găsit precizie în ceea ce părea schimb după schimb. Dar, precum proba de dublu mereu va atesta mai ales în cadrul turneelor care nu sunt majore, câteva erori pot da peste cap direcția tabelei.

Prin urmare, un avantaj ce s-ar fi putut extinde ușor la patru lungimi s-a văzut serios amenințat. Revirimentul atletei din Spania, cu puternice origini moldovene, vizualiza, de asemenea, un posibil tie-break decisiv. Doar inspirația și pura șansă superioare în multe momente au făcut ca ecartul prezervat cu greu de tandemul româno-maghiar să fie prezervat, spre încântarea publicului. Schimburi cu o desfășurare fantastică au adus o frustrare evidentă pentru Aliona Bolsova și Tamara Korpatsch, aflate la prima finală desfășurată în comun.

Nici ultimul obstacol nu s-a dovedit facil pentru succes. Conduse inițial, Mihaela Buzărnescu și Fanny Stollár au depășit câteva sincronizări în ultimul joc de serviciu. Aceeași atitudine de curaj și încredere reciprocă le aducea calmul pentru a parafa destinele ultimului act din Ungaria să se complice foarte mult, printr-un dublu 6 – 4.

Bucuria a fost evidentă în cazul a două competitoare ce nu au mai simțit gustul triumfului de peste trei ani, la nivel WTA. Realizarea din interiorul complexului academic a fost bifată fără vreun set cedat. Abia a doua distincție a carierei la dublu pentru jucătoarea de mână stângă din capitală venea după isprava înfăptuită în compania Ralucăi Olaru, din mai 2018, la Strasbourg. 

Deși aceea perioadă în care și-a atins categoric valorile maxime ale potențialului în toate probele pare încă  îndepărtată, performera săptămânii în tenisul românesc va începe însăși descrisă ca fiind intensă spre tărâm nipon, având confidența ridicată. Singurul exponent al sportului alb tricolor la Jocurile Olimpice, Mihaela Buzărnescu va ajunge în Tokyo în urma clipei de vârf a stagiunii.   

Surse:

https://www.digi24.ro/stiri/sport/tenis/mihaela-buzarnescu-a-castigat-turneul-de-la-budapesta-la-proba-de-dublu-si-pleaca-direct-la-jocurile-olimpice-de-la-tokyo-1602007