Franța - Elveția, meciu jucat la București, 28/29 iunie, pe Arena Națională: 3-3 (la finalul a 120 de minute); 4-5  penaltiuri

În fața unui lot francez a cărui valoare financiară este constant luată în calcul se afla o adversară incomodă. Elveția a fost creditată cu a doua șansă, însă a reușit să câștige la finalul a 120 de minute și lovituri de pedeapsă. Presiunea stătea pe umerii combatanților ce obținuseră doar medalii de argint la turneul din 2016, organizat în țara natală.

Cert era și faptul că pentru cei aproximativ 20.000 de suporteri neutri care ar fi avut maxim acces în tribunele Arenei Naționale (pe lângă suporterii celor două reprezentative), oportunitatea se anunța unică. Majoritatea actualilor deținători ai Cupei Mondiale, incluzându-l aici, în mod evident și pe Kylian Mbappé, nu evoluaseră anterior pe stadionul românesc (modernizat în 2011).

Ușoarele motive de iritare ce persistaseră din perspectiva ambelor galerii, cu privire la costurile deplasării și vizualizării jocului au fost treptat lăsate în spate. Momentul apogeului unui efort logistic financiar și sportiv major, prefațat de alte trei partide pline de intrigă în faza grupelor, se împlinea în metropola bucureșteană.

Rezumat (Sport.ro): Campioana mondiala, descalificată la loviturile de departajare! Elvetia, calificata in sferturi dupa un meci fabulos pe Arena Nationala

(HotNews.ro Sport) Reacția lui Mbappe după ce a ratat penaltiul care a eliminat Franța de la Euro 2020

Luând în calcul desfășurările optimilor anterioare, orice detaliu aparent minor putea să balanseze deznodământul final, previzionat să echivaleze evenimentelor anterioare petrecute luni.

Fotbaliștii lui Didier Deschamps au preluat inițiativa încă de la primul fluier al serii. Gazonul se prezenta în condiții optime, el permitea albaștrilor să își etaleze complet mijloacele tehnice ușor superioare.

Șansele de gol au apărut încă de la primele 100 de secunde ale jocului la poarta lui Yann Sommer, portarul elvețian. Replica a fost una tăioasă, debutul înfruntării având un ritm deosebit de ridicat. Deschiderea de scor nu se lăsa mult așteptată, spre deliciul publicului non-partizan.

Atacantul cel mai inspirat în cadrul întâiului sfert de oră s-a arătat experimentatul Haris Seferović care transforma din centrul careului o centrare ideală furnizată de Steven Zuber. Astfel, Franța era din nou condusă foarte rapid, dar reușita vecinilor dinspre sud nu a descurajat eforturile marii favorite. Execuțiile de la distanță au fost îndelung căutate, dar pe măsura scurgerii primei părți, atleții îmbrăcați în alb deveneau tot mai stăpâni asupra deciziilor în toate compartimentele.

Demonstrând un calm deosebit, etalată vizibil în teren, Elveția se regăsea într-o postură excepțională pentru declanșarea unei alte potențiale surprize de proporții. În același timp, întreaga asistență era conștientă de faptul că replica opozantă, aflată departe de capacitatea maximă, trebuia asprită. Forțând modificările eminamente ofensive, selecționerul francez își vedea elevii irosind oportunități în lanț. Un nou contraatac excelent dezvoltat de oponenți se sfârșea cu pătrunderea inspirată a lui Steven Zuber.

Intervenția neregulamentară îl costa pe Benjamin Pavard o lovitură de la 11 metri acordată după consultarea arbitrajului video. Ricardo Rodriguez se afla în fața unei oportunități grozave de a face 2 – 0. De la punctul cu var, fundașul de origine sud-americană era intuit ușor de către Hugo Lloris, iar din minutul 53, impresia partidei se modifica drastic.

Evitând un deficit critic datorită căpitanului dintre buturi, vârfurile franceze și-au dezlănțuit creativitatea, în frunte cu un anume Karim Benzema. Rațiunile extra-sportive l-au ținut departe de lotul național pe atacantul lui Real Madrid. Revenit la cel mai înalt nivel internațional, el își crea o preluare de clasă prin intermediul căreia finalizarea devenea o simplă formalitate.

Cu egalitatea restabilită și întreg elanul recăpătat fără echivoc, același vârf în vârstă de 34 de ani se afla și la capătul următoarei acțiuni magistrale, inițiată de Kylian Mbappé și Antoine Griezmann. Astfel, într-una dintre cele mai bruște și dramatice întorsături posibile într-o partidă de o asemenea intensitate, echipa campioană mondială căpăta inițiativa într-un interval extins între minutele 57 și 59.

Karim Benzema semna o a doua dublă a campaniei sale, după cea izbutită contra Portugaliei. Ca urmare, lucrurile păreau să pătrundă abrupt în normal, însă calculele erau departe de a fi încheiate. Starea de spirit elvețiană ajunsese într-un punct minim la intrarea în ultimul sfert de oră al timpului regulamentar. Paul Pogba era responsabil pentru cea mai spectaculoasă ispravă a întâlnirii. Flamboaiantul mijlocaș de la Manchester United demonstra până unde își poate înălța talentul, execuția lui din afara careului găsind vinclul porții adverse. Având la dispoziție aproximativ 20 de minute pentru a încerca o revenire total nescontată, dar inspirată din evenimentele din Copenhaga, Elveția nu avea să renunțe.

Semnalul pozitiv era dat de către același Haris Seferović. Golgheterul Benficăi reaprindea speranța alb-roșie prin al doilea său gol marcat impunător. De la reușita de 2 – 3, până la momentul eventualei egalării, un nou protagonist își simțea clipa carierei. Mai întâi, Mario Gavranović își vedea reușita negată de o poziție frustrantă dar just acordată de offside.

Experimentatul exponent al lui Dinamo Zagreb avea să capitalizeze regulamentar faza dezvoltată de Granit Xhaka, chiar după încheierea minutului 90, trimițând în extaz peluza elvețiană. Kingsley Coman putea să încheie scenariul în al patrulea minut suplimentar, doar bara transversală protejându-l pe Yan Sommer. Un nou reviriment nesperat al formației mai slab cotate se solda cu o intrare excepțională în prelungir. La fel cu jocul Danemarcei, formația aflată pe valul revenirii părea să fie mai activă. Totuși, Franța urma să stăpânească entuziasmul advers, și a avut cea mai importantă șansă de-a lungul unei jumătăți de oră de prelungiri, surprinsă și de scandarea "România", ce se alătura vocal unei atmosfere fabuloase pe Național Arena (în minutul 100).

Olivier Giroud era unul dintre fotbaliștii mai proaspeți de pe gazonul tricolor, însă lovitura sa de cap nu a fost suficient de apăsată pentru a-i pune probleme celui care avea să devină eroul suprem.

Întâia oară la EURO 2020, în cadrul celui mai important joc găzduit de București, poate în întreaga istorie inter-țări, avea nevoie de lovituri de departajare. Pentru o relativ importantă perioadă de timp, poarta din dreapta ne reamintea inevitabil parcursul uluitor al loteriei dintre Villarreal și Man. United.

Primele tentative de la 11 metri se dovedeau inaccesibile celor doi goalkeeperi. Pe rând, Hugo Lloris și Yann Sommer se poziționau agonizant de aproape în a stopa șuturile lui Marcus Thuram și respectiv Ruben Vargas. Având de anulat dezavantajul ordinii execuțiilor, presiunea menținerii echilibrului perfect după seria a cincea îi revenea lui Kylian Mbappé.

Simbolul speranțelor Franței nu a reușit niciun gol la actuala competiție. Încă tânărul atacant legitimat la P.S.G. nu rezistă presiunii ultimului executant. Într-un moment ce va rămâne iconic în istoria modernă a fotbalului Yann Sommer reușea intervenția, așteptând calm confirmarea centralului din Argentina pentru poziția sa regulamentară pe linia porții.

Elveția înfrângea contextul pe care Croația nu l-a putut îndeplinii pe parcursul serii, eliminând grandios deținătoarea trofeului suprem, Franța. Prima calificare a Țării Cantoanelor în sferturile de finală a unui turneu major de la Campionatul Mondial organizat intrinsec, în 1954, o va pune față în față cu Spania.

Chiar dacă unicul periplu al Campionatului European va propune noi optimi cu potențial de legendă (Anglia – Germania și Suedia – Ucraina), extraordinarul a fost întrunit la cumpăna datelor de 28 și 29 iunie 2021. Arena Națională va rămâne parte integrantă asupra unei seri cu adevărat de neuitat, în care improbabilul ne-a demonstrat că nu poate fi vreodată ignorat în sportul rege.

Dintre cele 24 de formații calificate la unicul eveniment ce a purtat sportul rege în întreg continentul, câteva își impuseseră standarde excepționalele. Altele, din planul secund, puteau străluci în cele mai importante etape ale competiției.

Primul meci din optimi, Italia - Austria 2-1

Confruntarea inaugurală pentru o poziție în sferturi indica un anumit tipar. În urma a trei demonstrații impresionante realizate, într-adevăr, exclusiv pe propriul teren, jocul Italiei contra Austriei avea să fie unul mult mai complicat.

Lotul peninsular a reușit să corecteze un record uluitor al celor peste 1000 de minute consecutive fără vreun gol primit (stopat la peste 1100, de către Sasa Kalajdzic), victoria era asigurată abia la capătul prelungirilor contra Austriei.

A doua partidă din optimi, Țara Galilor - Danemarca 0 - 4

A doua încleștare eliminatorie, arăta, în schimb, o desfășurare opusă față de prima. Deși contextul sub care Danemarca debutase nu indica multe motive pentru optimism, un singur succes bifat în propria serie inspira echipa scandinavă să nu renunțe la aspirații. Împotriva Țării Galilor, ea s-a arătat indubitabil combatanta superioară, meritorie își a duce o nouă poveste continentală de excepție, asemănătoare în câteva detalii celei din urmă cu 29 de ani, mai departe.

Surprinzător sau nu, dacă privim cu atenție istoria altor turnee finale, în fața națiunii nordice nu se va regăsi una dintre echipele ce au ieșit în evidență pe parcursul primelor săptămâni. Țările de Jos câștigaseră fără drept de apel propria serie, însă la prima ocazie petrecută în afara stadionului natal, batavii au întâmpinat mari dificultăți.

Cehia se dovedise (în trecutul apropiat și îndepărtat) un oponent incomod pentru reprezentanții portocalei mecanice. La Budapesta, o scurtă succesiune dramatică a secvențelor reprizei secunde a răsturnat evident dinamica partidei, care avea să curgă în favoarea formației venită de pe cea de-a treia poziție în Grupa D.

Eliminarea olandeză contura o primă surpriză. În cadrul ultimelor momente de suspans ale week-endului, bătrânul continent trebuia să-și descopere o nouă performeră (la 11 iulie).

Belgia - Portugalia: 1-0

Portugalia și Belgia se întâlneau pentru a determina adversara Italiei, într-un joc al marilor valori, în principal individuale. Echilibrul era destabilizat în defavoarea campioanei en-titre, printr-un moment de inspirație maximă ilustrat de Thorgan Hazard.

Croația - Spania, 3-5 (jucat în 28 iunie)

Mai întâi, Croația avea să aibă parte de un nou autogol antologic (cel cu numărul 9 în actualul turneu) în poarta Spaniei.

Ibericii au reușit să depășească dezavantajul moral, continuând să domine disputa de la Copenhaga în majoritatea ei.

Vicecampioana mondială în exercițiu revenea fabulos, în cadrul ultimelor zece minute pentru a împinge o a doua întâlnire către prelungiri, de la 1 – 3. Ulterior, Spania își demonstra calmul mult superior, marcând de alte două goluri în reprizele suplimentare pentru a tranșa o confruntare memorabilă.

Deși următorul capitol al optimilor nu părea să poată fi mai intens, realitatea avea să ne contrazică.