Concluzia primei părți dintr-o campanie internațională ce deja va rămâne în analele baschetului Românesc pentru Universitatea Cluj a adus o nouă seară a extazului absolut. Autoare a victoriilor dramatice pe teren propriu în cadrul FIBA Champions League, campioana României a avut nevoie de o a cincea pentru a accede direct spre faza principală a grupelor. Prestația de la Istanbul a prevăzut o mare luptă, însă o revenire absolut fabuloasă de la un deficit de 18 puncte atins în sfertul al patrulea a adus întreaga călătorie a dorinței la un alt nivel.

Principalii artizani ai succesului acontat cu 103 – 101 contra lui Darüșșafaka au fost Karel Guzman și Brandon Brown, cu 26, respectiv 19 puncte. Pentru echipa unui împlinit Mihai Silvășan, cea mai importantă performanță continentală a istoriei va aduce continuarea, din ianuarie, alături elitei Ligii Campionilor.

Pentru situații de-a rândul tindem să asociem improbabilul altor termeni, ce conduc spre imposibil. Referindu-ne la scenariile competitive, percepția șanselor se transformă des într-o convingere. Însă, am remarcat în prezent că simplul element al probabilității nu va fi confirmat. Alte circumstanțe precum voința personală și colectivă hotărăsc deznodămintele deosebite. Gândindu-ne unde ar fi ele probabile, sporturile de echipă nu vor rămâne niciodată departe. Argumentul principal relevă că la un moment dat, va fi așteptat ca diferențele să sporească. În schimb, există multe alte considerente, supuse planificărilor clare și simplei dorințe de a performa, ce pot fi ilustrate în cele mai surprinzătoare dintre circumstanțe. 

Deși principalele sfere ale influenței autohtone nu conduc neapărat către disciplina panoului, situația respectivei sfere solicită o atenție comparabilă. Pe măsura ascensiunii fenomenului general baschetbalistic, întreaga premisă amintită s-a îndreptat în direcția conformă. Deși un contraargument interesant și, totodată, bine fondat se poate ilustra clar pentru contextele reprezentative (care încă mai au de câștigat până când să revină sau să se îndrepte către relevanță), situația continuă să se îmbunătățească serios în cadrele cluburilor. Pașii s-au realizat treptat, monitorizarea unui mediu ce a vizat creșterea competitivității, fiind notată cu succes. Evidenta consecință va ilustra că prestațiile devin pozitive, atunci când rangul de concurs crește. Desigur cea mai recentă dintre reușite demonstrează că spiritul competitiv nu va trebui exclus vreodată din ecuație.

Baschetul intern și-a văzut așadar progresele constante în raport cu standardele continentale, deopotrivă ascendente. Tradiția ne transmite, pentru ultimii ani, că prezențele autohtone internaționale nu sunt sporadice. Dimpotrivă, palmaresurile interesante ale formațiilor din sportul mingii la coș s-ar putea compara cu ale altor discipline colective, excepția fiind reprezentată probabil de handbal. Progresul nu poate fi pus la îndoială, într-un cadru încă neexploatat complet.

Însă, atât în cazul fetelor, evidențiat datorită celui mai nou proiect inițiat la Sfântu Gheorghe, cât și al băieților, aventurile se dovedesc excepționale. Evoluțiile în sine indică situații cărora nivelul așteptărilor va putea să se ridice. Dacă cel din urmă sezon a avut într-un prim-plan ascensiunea Crișanei, cu obținerea unei distincții în cel de-al treilea turnir continental ca valoare, urmarea aduce secvențe fabuloase, până la ultimul dribling în inima Ardealului.

Deși constanța conturată în ultimele luni prin intermediul CSM CSU Oradea s-a desăvârșit pentru concluziile unui sezon improbabil internațional, nu a existat dubiu că formația-reper a momentului a rămas la Cluj. În ceea ce privește secția de baschet, Universitatea și-a înființat asociația în 1947, interval în care, spre exemplu, National Basketball Association încă nu avea o structură. Cu siguranță, de-a lungul a șapte decenii, niciun interval nu poate fi asociat unui succes mai evident decât cel actual.

Inițiativa la capitolul investițiilor a continuat pe parcursul dezvoltării infrastructurii sportului în general. Proiectul s-a transformat treptat într-unul de mare succes, al cărui obiectiv nu s-a modificat. Estimările constante au evaluat lotul alb-negru ca fiind cel mai valoros în sezonul trecut, iar ultima experiență completă de campionat, echivalentă cu succesul în meci decisiv din fața lui CSM CSU Oradea, a controlat, încă o dată, traseul continental al grupărilor românești. Din postura echipei de loc secund, echipa medaliată cu bronz în FIBA Europe Cup și-a relansat parcursul acolo.

Date fiind dificultățile coeficientului Ligii Naționale, nici campioana României pentru a cincea oară în istorie nu a putut evita rutele preliminare. Comparativ cu evenimentele stagiunilor precedente, U BT Cluj a încercat să ocolească scenariile eliminării timpurii, echivalente trecerii în primul reper poziționat sub Liga Campionilor.

Desigur, una dintre caracteristicile organizării baschetului la granița europeană a Atlanticului rezultă în organizarea cât mai atentă a eșaloanelor internaționale. Respectiva planificare s-a accentuat pentru crearea unui turnir echivalent doar în denumire cu cel mai important reper fotbalistic. FIBA Champions League, ajunsă actualmente la ediție cu numărul 6, reprezintă al treilea palier ca importanță, însă unul pentru care cluburile României nu au avut niciodată o sarcină ușoară, după cum spuneam. Auspiciile nu au arătat grozav, la începutul campaniei 2021-2022, privind cu precădere spre contextul inițial pentru formația condusă de pe bancă, de către remarcabilul tehnician Mihai Silvășan.

Înainte ca acțiunea să se repună în mișcare intern, presiunea a existat pentru ca reprezentații clujeni, ghidați în teren de Patrick Richard, să poată accede pe tabloul principal al scenei maxim disponibile. Într-un regim al calificării foarte strict, a fost nevoie de o intrare în ritm pe măsură în Grecia. Partide complicate, disputate într-o singură manșă, mai întâi împotriva lui Salon Vilpas, apoi în fața gazdelor din Peristeri, au dus la confruntarea de totul sau nimic. Fribourg Olympic a fost depășită în principal datorită unui sfert al treilea cu proporții istorice defensive, încheiat cu 20 – 7. Cea mai importantă performanță internațională a clujenilor a fost atinsă, dar ea a reprezentat cu adevărat doar începutul.

O caracteristică importantă de reținut încă de la Atena a urmat să fie relevată în majoritatea parcursului din faza grupelor prime. Campionii naționali au refuzat cedarea unor bătălii, indiferent de marja pe care o putem nota ca fiind potențial ireversibilă. Într-o serie G în care U BT nu s-a regăsit nici pe departe ca favorită, aspectele remarcabile nu au încetat să apară, încă de la prima întâlnire. Darüșșafaka Istanbul a fost privită drept solidă favorită în prima ocazie a campaniei, însă, din nou, o prestație absolut magnifică în apărare le-a permis transilvănenilor să pornească cu dreptul spre un reper istoric.

Prima deplasare efectuată, la Brindisi, a devenit foarte complicată, revirimentul având din nou loc în ultimele 10 minute. Adevăratul recul a părut să vină în Israel, atunci când un sfert patru nereușit contra lui Hapoel Holon a adus prima înfrângere din întregul an competițional. Revanșa de pe teren propriu avea să vină într-o manieră uluitoare.

Așezați în două rânduri în situația critică a nevoii de egalare în ultimele secunde, Patrick Richard și-a arătat atuurile maxime de lider. El a reușit să egaleze cu un coș de la distanță atât în timpul regulamentar, cât și în prima repriză de prelungiri. Rezultatul a echivalat la acea vreme cu o candidatură la titlul de partida anului, în BT Arena. Puțin dintre pasionați ar fi anticipat că ceva mai dramatic ar fi putut să urmeze episodului din 17 noiembrie, unul cu atât de multe schimbări de context.

Până atunci, însă, succesul mai greu decât ar arăta-o tabela în ciuda unei prestații ofensive grozave, returul cu Brindisi a transformat un uluitor parcurs într-un calcul simplu al Grupei G. Dacă și a cincea victorie ar fi venit în Turcia, atunci U devenea prima formație din țara noastră care să acceadă direct în faza ultimilor 16 combatanți, a grupelor principale. Performanța realmente remarcabilă s-a rezumat la ultima confruntare.

Vizita în deja celebra Volkswagen Arena din Istanbul a avut o importanță cel puțin egală pentru a aduce un succes la gazdelor. În situația puțin probabilă în care Hapoel Holon ar fi comis pasul greșit în peninsulă, Darüșșafaka s-ar fi putut impune în clasament printr-o victorie. Prin urmare, intensitatea s-a arătat maximă încă de la primele posesii. În fața unui public activ, care a cuprins-o inclusiv pe Alexia Căruțașu, gazdele au părut să ofere o impresie a controlului. Doar că, orice tentativă inițială pentru o desprindere a fost prompt anulată în special datorită gestionării mingilor pierdute. Cu un Karel Guzman și un Brandon Brown extrem de hotărâți în a nu ceda inițiativa, vizitatorii au răsturnat pentru prima dată deficitul extins până la șapte lungimi, într-un avantaj de două posesii.

Până la finalul primului act, situația s-a arătat grozavă pentru formația română, chiar dacă înfruntarea a promis să rămână echilibrată. Posesiile încheiate prin reușite de la distanță s-au succedat, iar momentul pozitiv declanșat anterior s-a extins într-un propriu avans dus spre șapte puncte.

Conduși de legenda Sinan Güler și de britanicul Gabriel Olaseni, atleții în echipament închis au izbutit să readucă situația în favoarea lor, înainte ca aceleași reușite ale clujenilor să le confere avantajul minim la pauză. Probabil spre surprinderea generală, concentrarea elevilor lui Mihai Silvășan a scăzut atât de mult odată cu startul parțialului al treilea, încât numeroasele reușite pe contraatac ale lui Darüșșafaka au amenințat din nou cu o desprindere majoră. În timp ce avansul a crescut, pentru prima dată la mai mult de zece puncte, numeroasele ratări de la linia de fault ale lui Dustin Houge, au făcut ca ecartul să nu poată fi redus.

Fără impactul celui mai bun marcator, Andrija Stipanović, eliminat pentru două greșeli tehnice, sarcina s-a îngreunat spre iremediabil. Doar că, inclusiv când scorul sfertului 4 arăta la un moment dat 88 – 70, cu multe rămase de completat, Mihai Silvășan a fost conștient că bătălia unor mari competitori nu se încheiase. Defensiva comandată mult mai agresivă, alături fragmentărilor și opririlor constante ale cronometrului, au indus impresia că nimic nu este decis. Iar treptat, avansul menținut aparent liniștitor a început să se scurgă în principal datorită lui Karel Guzman.

Cubanezul s-a aflat deja la cel mai bun joc al întregii cariere internaționale înainte să reușească inclusiv cinci puncte într-o sigură acțiune (printr-un coș cu fault, o ratare de la libere, urmată de o reușită din afara semicercului). Brusc, secundele au trecut mult mai greu datorită inabilității turce pentru a menține balonul sub control. Spre agonia colaterală a lotului lui Hapoel Holon, avansul aferent ultimelor patru minute era anulat, în condițiile în care mingile pierdute nu au mai permis decât două aruncări la coș, de la 98 – 84. Defensiva uluitoare a cristalizat treptat o revenire uimitoare, de care puține formații din NBA ar fi capabile. Reușitele cruciale nu au venit din partea lui Patrick Richard, dar Karel Guzman (de departe principalul marcator) și Brandon Brown, în scopul remontării sezonului.

Punctele lor (contribuții pentru al treilea joc la rând către un cuantum rarisim în jocul european, de peste 100) adunau o tot mai mare presiune. Echipa gazdă, mai mult decât să irosească o acțiune pentru potențiala victorie, a oferit un fault imediat după o penultimă posesie cedată și două libere în contul ultimul fundaș menționat.

Brandon Brown a transformat atât de calm ambele încercări, pentru ca ardelenii să treacă în față, în cel mai important moment. Tentativa egalării la 103 a lui Darüșșafaka s-a încheiat fără o tentativă de aruncare. Spre deziluzia completă a majorității publicului din Volkswagen Arena și spre extazul absolut, dar perfect meritoriu pentru Mihai Silvășan – singurul care nu a arătat vreo ezitare în a-și remotiva elevii – concluzia unei noi partide absolut fantastice realizate de campioana României a confirmat o performanță, ce se dovedește similară, ca impresie largă.           

În urmă cu aproximativ trei luni, o accedere directă pentru U BT Cluj în grupele principale din Liga Campionilor ar fi fost considerată drept imposibilă. Însă, de la o partidă la alta, culminând cu uimitorul epilog de la Istanbul, potențialul formației studențești de la panou s-a dovedit de excepție în a nu renunța. La final de ianuarie 2022, răsplata drumului din FIBA Champions League va continua pe măsură.

Surse:

https://www.championsleague.basketball/21-22/news/romanian-champs-steal-first-place-on-last-possession-holon-watch-in-disbelief