Un Campionat European aparte și o desfășurare complexă a forțelor fotbalistice se simte și la București, chiar dacă România nu s-a calificat la EURO 2020.

Definitivarea optimilor de finală este departe de împlinire, iar fiecare joc programat al etapei a treia putea schimba complexitatea tabloului. Recapitulând pentru început desfășurarea primelor două săptămâni de competiție la vârful ierarhiilor, câteva certitudini au ieșit la suprafață.

În pofida faptului că Italia era prima ce parafase accederea în faza ultimelor 16, abordarea minuțioasă asupra ultimului joc din Grupa A dădea naștere unui deznodământ deosebit de strâns. Chiar și înfrântă la Roma, Țara Galilor își asigura biletul direct pentru rundele eliminatorii. Elveția nu putea anula în paralel, la Baku, un dezavantaj sever al golaverajului, împotriva Turciei, prima selecționată despre care se poate garanta părăsirea turneului cu 0 puncte. 

Anterior dragonilor britanici, exceptând Scuadra Azzurra, locuri - garantate prin obținerea a două victorii - mai erau securizate de alte favorite. Belgia a avut parte de o adevărată bătălie încheiată cu bine la capătul unei reprize secunde diametral opuse celei dintâi, în Danemarca. Alături de exponenții dracilor roșii, îi regăsim într-o postură identică și pe componenții Țării Lalelelor, care au învins în cadrul primelor partide, trupele ce ajungeau să își fi disputat în mod direct asigurarea calificării pe Arena Națională. 

Fiecare altă serie poate avea parte de schimbări serioase, marile surprize nefiind excluse. Spania, deținătoarea coroanei continentale, Portugalia și Anglia se regăsesc în contexte pe care doar un succes în runda finală le-ar definitiva în favoarea lor. 

Drept consecință, detaliile puteau forma diferența între extazul accederii fără emoții în optimi și frustranta poziție a așteptării rezultatelor definitive ale ierarhiilor locurilor 3 din fiecare serie, aspect ce nu se va concluziona până în seara de 23 iunie. În același timp, dacă vom privi calculele teoretice ale Grupei C, realizate înainte de startul turneului, lucrurile nu se prezentau diferit pentru Ucraina și Austria.

Fiind repartizate alături unui grup batav ce reușește să își regăsească forma de top, două dintre țările care nu izbutiseră niciodată să depășească etapa incipientă, în pofida alocării unui statut de gazdă în edițiile relativ recente, se aflau în fața celei mai mari oportunități avute vreodată. Chiar și astfel, obținerea pozițiilor secunde și terțe, a depins de  evoluțiile împotriva debutantei tenace venite din Macedonia de Nord. Prima dintre ele care avea de împlinit respectivul test era reprezentativa condusă de Franco Foda.

În ceea ce marca evenimentul inaugural de amploare la care Național Arena lua parte, formația din Țara Valsului nu a avut o misiune ușoară. În pofida ideii unei favorite, dispunerea echilibrată a evenimentelor persista pentru majoritatea confruntării. Într-un final al duelului în care reglajele tactice și inspirația se dovedeau pe rând decisive, Austria își asigura mult așteptatul succes la un campionat de rang continental, urmând să plece spre Amsterdam cu suficientă încredere. 

Dinspre tărâmul olandez către România, sosea apoi o grupare pregătită de Andriy Shevcenko ce tocmai completase o dispută încheiată cu multă amărăciune. Raportându-ne la scenariul reprizei întâi bifate de Ucraina pe Johan Cruyff ArenA, speranțele unui deznodământ pozitiv se situau la un nivel scăzut. Ulterior, ele păreau să se reducă drastic, atunci când gazdele punctau în două rânduri după reluarea înfruntării. Însă, a fost nevoie de patru minute ale inspirației neașteptate pentru ca est-europenii să obțină un puncte ce părea nesperat. Un ultim gol olandez parafa o seară greu de digerat pentru tânărul lot condus de fosta legendă milaneză și respectiv, de pe Stanford Bridge.

Ajunși să înfrunte Macedonia de Nord în România, jucătorii ucraineni își ilustrau rapid tendințele plăcute de a domina activ posesie balonului. O dispoziție excelentă se transpunea și în crearea multiplelor ocazii, ce putea decide rezultatul partidei încă de la jumătatea ei, fără emoții suplimentare. Din moment ce scenariul respectiv nu a devenit realitate, misiunea lor se complica serios în partea secundă. 

Raportul de forțe schimbându-se evident, nord-macedonenii au sperat la obținerea unui punct ce ar fi complicat serios ecuația în grupă. Totuși, victoriile acontate pe cel mai mare stadion bucureștean au oglindit în final calculele hârtiei în primele două runde. 

Pentru Austria, înfruntarea contra favoritei seriei nu începea excepțional, drept care șansele izbutirii unei surprize majore scădeau în Țările de Jos. Încă de la concluzia primelor 15 minute, portocala mecanică se instala în avantaj. Extinderea lui era consemnată în punctul de mijloc al actului secund, victoria gazdelor neputând fi apoi contestată. Astfel, în spectrul înfruntărilor desfășurate de la aceeași oră, miza completă din Grupa C se regăsea exclusiv la București. 

Reiterând o idee anterioară, nici co-organizatoarea turneului final similar din 2008 și nici cea din 2012, nu experimentaseră vreodată avansarea către primele dueluri eliminatorii.  În mod evident, statistica respectivă urma să ia o turnură diferită, Macedonia de Nord nemaiputând interveni la nivel de clasament, indiferent de scorul înregistrat la Amsterdam, care avea să fie de 0-3. 

Prin urmare, primul meci ce urma să dispună o confruntare directă cu miza calificării pe masă la EURO 2020, era setat pe Arena Națională. Bineînțeles, intuițiile asupra unui rezultat de egalitate au fost cu greu contenite, spre o eventuală calificare comună. Ipoteza respectivă urma să se disipeze în scurt timp.

Ambele garnituri, fără a înfrunta probleme de efectiv în preambulul serii de luni reveneau cu încredere în interiorul bazelor de pregătire adiacente, care vor deveni treptat puntea către viitorului sportului rege menținut la cote înalte în țara noastră. 

Prezentul, în schimb, atrăgea atenția asupra unei seri aglomerate, prin confruntării ce promiteau să ofere multă calitate, pe lângă desfășurarea intensă din momentul fluierului de start. Aspectul unde dezechilibrul era anticipat drept important se dovedea cel al susținerii directe. Suporterii ucraineni erau așteptați într-o proporție vădit mai largă față de cei austrieci, un avantaj ce nu trebuia ignorat. 

Într-un tablou cromatic dominat de prezența galbenului în tribune, elevii lui Andriy Shevcenko aveau aplombul pentru a deschide pozitiv disputa, precum se întâmpla în urmă cu patru zile. Capricioasele condiții meteo au amenințat încă o dată asupra gazonului, dar prezentarea lui era ideală, servind perfect stilurilor ambelor combatante. Calmul în acțiunile ofensive s-a așternut pentru puțină vreme, după care desfășurarea s-a accelerat copios. Așezând în teren o formulă mai ofensivă decât în precedenta înfruntării, Franco Foda își vedea jucătorii controlând serios tempoul inciziei paselor. 

Construcția foarte rapidă a dus la însușirea unui număr extrem de ridicat al loviturilor de colț. După câteva încercări mai puțin ideale, David Alaba îl servea la perfecție pe Christoph Baumgartner. Tânărul mijlocaș monitorizat recent de către Liverpool se înălța cu încredere și trimitea reprezentativa sa pe poziția a doua în grupă. La doar câteva minute distanță, autorul reușitei ce se dovedea ce a succesului suferea în urma unei contre serioase și nu era capabil să încheie primele 45 de minute pe gazon.

Deschiderea scorului produsă conform cursului fotbalului afișat, la finalul primei jumătăți de repriză. Prin contrast cu siguranța ilustrată în cadrul întâlnirilor anterioare, fotbaliștii echipați în nuanțele tradiționale galben-albastre întâmpinau dificultăți majore în a-și desăvârși șarjele, mai ales urmărind baloanele cedate în treimea mediană. Multe pase ce păreau simple la prima vedere nu își găseau destinațiile pentru o lungă perioadă de timp, presiunea rămânând înaltă, ca o consecință directă, pentru propria poartă. 

Reușind finalmente să lege traseele de joc până la finalizare, ei erau la o distanță foarte mică de egalare atunci când Mykola Shaparenko îl punea la încercare pe David Bachmann. Andriy Yarmolenko nu a mai izbutit să se interpună corect în calea balonului respins de goalkeeperul austriac. Cu avantajul intact, atleții considerați în teorie ca gazde și-au continuat intervalul de superioritate, etalând confidență în abilitățile de a susține un ritm atât de ridicat. 

Alte șanse grozave pentru dublarea avantajului erau irosite de Konrad Laimer, care încerca să puncteze la colțul lung. Ulterior, un nou contraatac ce se putea dovedi capital se finaliza cu o completă lipsă de inspirație din partea lui Marko Arnautović, eligibil revenirii în primul 11 după suspendarea primită la capătul disputei contra Macedoniei de Nord. Scorul putea să se prezinte mult mai abrupt în defavoarea națiunii vecine, însă, în urma unei a doua repriză modestă completată în întreg turneul, socotind-o similară pe cea incipientă de la Amsterdam, îmbunătățirile deveneau stridente pentru ca visul unei tinere formații să nu fie definitiv periclitat. 

După revenirea de la cabine, modificările din partea celebrului selecționer născut la Kiev nu au întârziat să apară. În consecință, un val de prospețime era prefigurat încă din debutul segmentului final. Încurajați serios din tribune, est-europenii încercau să redirecționeze presiunea către buturile oponente. 

O fază fixă executată excelent de Andriy Yarmolenko nu era convertită din preajma colțului scurt. Doar Konrad Laimer putea modifica involuntar tabela la doar șase minute de la reluare. Posibilitatea unui nou autogol se evita cu multă determinare, iar Austria rămânea cu ascendentul pe tabelă. Treptat, impactul înlocuirilor se dorea a fi prompt, însă dinamismul ucrainean continua să pătimească în majoritatea direcțiilor ofensive. Niciunul dintre cei doi marcatori în confruntările prealabile nu se remarca pozitiv cu finalizări eficiente, colegilor nereușind să o facă cu mai mult succes. 

Dispozitivul apărării germanice rămânea deosebite de stabil, lucru ce nu se dovedise valabil în terenul rival. Deși presiunea teritorială începea să se adâncească, ocaziile de gol nu se propagau la ritmul dorit, austriecii dezvoltând numeroase contre amenințătore, care se mențineau active inclusiv în prelungiri. 

Cea mai mare oportunitate creată de echipa lui Andriy Shevcenko către o egalare aparent izbăvitoare, fără suport advers, urma cu trei minute înainte de expirarea timpului regulamentar. Mingea expediată în forță de Oleksandr Karavayev mergea în afara cadrului porții. Speranțele formației aflate în dezavantaj persistau, însă o profundă lipsă de consistență compunea principala influență asupra unui rezultat final ce putea să se oglindească chiar mai clar. 

Printr-o prestație generală solidă împlinea aspirațiile formației de seniori a Austriei, asigurată pentru întâia oară în istorie de calificarea în optimile unei competiții internaționale. Răsplata automată pentru asigurarea locului secund al grupei va reprezenta un joc de mare notorietate împotriva unei dintre performerele debutului, anume Italia, pe Wembley. 

În schimb, înfrângerea cu 0-1 a Ucrainei oferea un gust amar pentru multe dintre figurile cunoscute ale fotbalului românesc sosite în tribunele stadionului național. Printre acestea, îi putem enumera pe Dan Petrescu, Răzvan Raț și, evident, Mircea Lucescu sau Oleg Protasov. Un parcurs foarte interesant va depinde în continuarea sa de rezultatele ulterioare. Cu 3 puncte acumulate, șansele calificării a trei formații din Grupa C rămân în balanță.

Dacă un central român și-a trecut în cont, printre altele, cartonașul roșu acordat celui mai tânăr jucător din istoria Campionatului European, mijloacele de organizare din capitală au atras atenția prin completarea a trei partide cu profil de top în faza grupelor. Un total de opt reușite au contribuit la un succes al Ucrainei pe Național Arena, alături de două triumfuri marcate de Austria. La capătul lor, ultima stație a EURO 2020 din România vizează o dispută 100% eliminatorie, pe 28 iunie.