Frenezia pe două roți aferentă Moto GP a revenit după o pauză estivală de peste o lună, printr-o duminică pe măsură.

Silverstone este de obicei gazda spectacolului absolut și în șa, iar, datorită victoriei obținute de Francesco Bagnaia în 2022, traseul britanic menține o bornă aproape imposibil de imitat.

Peninsularul a devenit al optulea învingător diferit în serie din Regat, după ce i-a rezistat unui furibund fost laureat, Maverick Viñales, în ultimele două tururi. Cei doi au fost urmați de Jack Miller, în timp ce Fabio Quartararo și un vizibil accidentat Aleix Espargaró au încheiat duelul direct în afara primelor șapte poziții. Ca urmare, câștigătorul torinez (plecat de pe 5) al ultimelor două runde reintră cu șanse în duelul ierarhiei generale, alături de francez și iberic.

Etapa engleză – a doua cea mai strânsă între primii zece piloți din istoria Motomondialului – nu a consemnat numeroase incidente. Doar autorul noului rezultat de pole-position absolut, Johann Zarco, și Joan Mir au înregistrat abandonuri.

În situațiile descrise facil de marca spectacolului, dar și a limitelor forțate la maximum, se va presupune că perioadele aparte nu se opresc. Dacă vom menține perspectiva conform căreia fiecare călătorie are nuanțele sale inconfundabile, va fi mai ușor ca interesul să rămână larg. În cazul provocărilor construite în jurul adrenalinei este nevoie inclusiv de momente ce permit reîncărcarea. Apoi, va fi de așteptat ca întreg contextul să se agite, până la atingerea noilor puncte favorabile dramatismului.

În mare măsură, vom aprecia diferențele dintre provocările pe două roți și patru roți drept vizibile. În condiții normale ale perioadei curente, pare că ambele situații – din șa, respectiv de la volan – dețin limitele acceptabilului. Însă, intervalul dedicat pentru deconectare simbolizează o șansă pentru ca obiectivele să fie resetate fără temeri. În cazul maeștrilor ghidonului motorizat, senzația reală va fi întotdeauna că nuanțele negative vor fi mai des prezente. Dar, ținând seama că atenția va fi acolo unde trebuie, meritele au fost asociate tot mai clar competitorilor.

Cu respectivul gând în prim-plan pe finalul verii, Motomondialul de Viteză continuă să îl valideze, din perspectiva majorității spectatorilor. Obiectiv, remarcăm cum protagoniștii se regăsesc mai des în poziția de a-și schimba propriul statut. Evident, există și momente când nici concurenții nu mai pot interveni individual, atunci când deciziile dictează își așa manieră. Dar, câtă vreme ne concentrăm asupra celor petrecute pe asfalt, punctul central al caravanei surprinde că momentele de glorie încă pot veni de oriunde. 

Reflecția evidentă reprezintă actualul statut al ierarhiei generale din Moto GP, unde evoluția numelor care anterior nu păreau să aibă nici măcar șanse teoretice de a se implica la vârf. Așadar, trăim momente multiple ale succesului, cu toate că destule vești au venit cu o nuanță mai puțin plăcută în campionatul mondial. Schimbările de ansamblu se anunță în continuare majore, iar actualitatea tinde să treacă poate prea mult în atenția secundă. Dincolo de jumătatea campaniei, lucrurile au promis să devină interesante tocmai întrucât am contabilizat erori și prestații excepționale din partea tuturor protagoniștilor.

Dacă vom poposi în urmă cu mai bine de un an, vedem că dimensiunea constructorilor era complet schimbată. Probabil că acea imagine reprezenta obișnuința la clasa regină, formațiile mici reportând succese sporadice, referindu-ne chiar și în cadru de uzină. Pe tărâm britanic în 2021, Aleix Espargaró a izbutit să ghideze Aprilia spre un prim podium al erei moderne. Respectivul pas a părut să devină unul istoric, dar mic, în direcția potrivită. Dar, preluând momentul ca o rampă de lansare, pretențiile și posibilitățile mai largi au devenit complet realiste, pentru cea mai neperformantă motocicletă într-un timp. 

După cum am văzut în actualul an competițional, progresul gradual a fost atât de evident încât modelul originar din Noale a devenit unul dintre cele mai complete. Mulțumită efortului depus majoritar de experimentatul catalan, gruparea oficială cu experiența scăzută se poate considera printre favorite pe aproape orice configurație. Ca atare, până și în condițiile în care cea mai lungă pauză de vară clasică nu a venit prea inspirat pentru constructorul italian, lucrurile arată pozitiv.

Iar, dacă mai era nevoie de o dovadă suplimentară (după ce Espargaró a întrerupt incredibil seria podiumurilor succesive, în Catalonia), ea a venit la Assen. În cele mai multe dintre cazuri, un incident precum al spaniolului, prin intervenția nefastă a lui Fabio Quartararo, se va transforma în 0 puncte. Însă, numărul 41 a arătat atât determinare maximă, cât mai ales încredere pe măsură în propriile resurse, pentru a salva un loc al patrulea echivalent poate cu relansarea bătăliei stagionale.

Desigur, în ciuda unei erori ce avea să mai aducă repercusiuni ulterioare, francezul de la Yamaha încă a menținut inițiativa, de-a lungul celor cinci săptămâni lipsite de orice întrecere. Rare sunt situațiile în care o lună întreagă ce nu face parte din anotimpul rece să nu cuprindă niciun eveniment în motorsportul de elită. Cu speranțele pentru un Mare Premiu al Finlandei reportate din nou peste un sezon, totul a fost programat se reia în templul englez al curselor pe patru roți. Pe de altă parte, din momentul în care Donington Park nu a mai primit omologare pentru a continua în Motomondial, Silverstone a rămas la dispoziția caravanei.

Este drept că, din 2010 inclusiv, afirmația precedentă are nevoie de multiple asteriscuri. Putem începe cu celebrul episod în care o ploaie prea constantă a degradat într-atât starea asfaltului, încât cursa a fost imposibil de lansat. Ulterior, pandemia a avut rolul ei negativ, însă odată cu precedenta călătorie, problemele au fost lăsate în spate. Având în vedere momentul în care stagiunea se regăsește, identificăm un alt punct comun între Moto GP și Formula 1. Ambele competiții vor fi trecut de pauza estivală mulțumită evoluției pe cel mai lung circuit, Marele Circ punctându-l evident, la Spa.

Pe două roți, așadar, deplasarea în Albion va fi întotdeauna de subliniat, întrucât nicio altă configurație nu se apropie măcar de cei 5,9 km ai pistei dintre Northmaptonshire și Buckinghamshire. În ciuda acestui fapt, criteriul anduranței nu îi împiedică pe majoritatea concurenților din a-și exprima entuziasmul de a alerga de fiecare în Regat. Explicația cuprinde aceleași rațiuni menționate și în cazul F1, oferite prin intermediul unui circuit de mare viteză, care oferă nu doar manevrabilitate, cât și foarte mult spațiu. Indiferent de condițiile expuse, care inițial au arătat mult mai limpede decât în urmă cu o lună, multe depășiri și momente intense au fost așteptate.

Doar că, până atunci, ritmul a fost vizat la cote importante spre o ședință de calificări din care am fi putut să desprindem măcar câțiva favoriți. Edițiile engleze recente au oferit un solid avantaj modelelor cu motorul axat pe cei patru cilindrii în linie. Totuși, foarte interesant este că Yamaha, în contextul iminentei retrageri Suzuki, pare a fi tentată să se orienteze către un viitor proiect grupat spre schema literei V.

Deocamdată, era de notat, mulțumită și rezultatelor zilei de vineri, că motocicletele nipone albastre, indiferent nuanței (deschisă pentru Álex Rins și închisă pentru Fabio Quartararo) aveau întâietatea ultimilor ani. Dacă priveam statistica, într-adevăr Ducati părea echipa într-un deplin dezavantaj, succesul insular stând foarte departe de orice carenă roșie, parțial și din cauza excelenței lui Marc Márquez.

Cu ibericul aflat într-un alt proces al recuperării (cu o revenire luată în calcul doar în garaj la Spielberg), părea greu de crezut că Honda s-ar putea implica spre ținte înalte pe pistă uscată. În schimb, Pecco Bagnaia putea să spere în a continua momentul pozitiv declanșat în Țările de Jos, odată cu încercarea de a-i contra pe principalii săi rivali. Oponentul prim al zilei stabilirii grilei pentru ultimul învingător din Marea Britanie a părut Aleix Espargaró, dar restul variantelor nu trebuia exclus. Așteptarea a fost însă evidentă ca un nou record de motociclism să fie stabilit pe tur, miza fiind importantă și dintr-o perspectivă simbolică.

Chiar și suferind o căzătură foarte dură dimineață, catalanul a fost primul care a corectat reperul sextuplului campion mondial. În schimb, dintr-un total vârtej spre finalul Q2, Johann Zarco a izbutit să se desprindă uluitor pe sectorul secund în particular, de piloții Ducati de uzină și Fabio Quartararo. Conaționalul laureatului în exercițiu a oprit cronometrul la 1.57.769, o performanță impecabilă, de care doar al doilea exponent Aprilia, Maverick Viñales, s-a apropiat. Galicul de la Pramac și-a asigurat însă un nou pole-position, protagoniștii ierarhiei generale fiind situați în spatele liniei întâi.

Brusc, la startul englez din 2022, laitmotivul s-a schimbat în condițiile în care încă pilotul din frunte avea de trecut un ultim imens obstacol, ce semnala zero succese de clasă mare. Plecarea nu a fost una deloc rea pentru Zarco, el fiind dublat foarte atent în spate de către conaționalul său. Fabio Quartararo a știut că are nevoie să demareze minunat pentru ca avea nevoie să execute în primele patru tururi penalizarea cu așa-numitul tur lung, pentru incidentele de la Assen. Drept urmare, liderul nu avea nevoie să forțeze inutil.

Într-adevăr, trecerea pe breteaua asfaltică din virajul Loop nu i-a adus lui El Diablo decât un deficit de trei poziții. Aspectul sugerat a devenit practic irelevant când celălalt concurent francez a lăsat posibilitățile larg deschise. O dată în plus în cariera sa din Moto GP, Johann Zarco și-a văzut șansa la o primă victorie spulberată prin intermediul unei căzături venite mult prea rapid. Incidentul său l-a propulsat pentru câteva schimbări de direcție în turul 5 pe Jack Miller. În schimb, nici Álex Rins, autorul unui alt start fulminant, nu a fost hotărât să rămână neimplicat. Cel mai recent învingător de la Silverstone cu Suzuki a preluat la rându-i frâiele, tandemul Ducati de uzină rămânând în spatele ibericului.

Dincolo de jumătatea cursei, dintr-un grup fruntaș de șase combatanți, Pecco Bagnaia a inițiat manevra asupra numărului 42. Un indiciu că nici italianul nu s-a putut desprinde a fost că plutonul a rămas neobișnuit de compact, deși pe circuitul din Albion echilibrul este des anticipat. Practic, până și Fabio Quartararo, care nu a mai urcat peste poziția a cincea după penalizarea sa, ar fi putut să spere teoretic la podium.

Pe măsură ce Rins cobora în clasament, singura amenințare clară pentru motocicletele complet roșii a fost Maverick Viñales. Pentru cel care a devenit din toamna sezonului precedent, locotenentul lui Aleix Espargaró la Aprilia, miza era imensă, întrucât victoria l-a ocolit vreme de peste un an și jumătate. Oricum, prima lui serie de podiumuri sub carena italiană neagră a fost asigurată, după depășirea acceptată de adversarul australian.

Intențiile de atac și asupra liderului au fost însă prea avântate la doar câteva viraje distanță. Pecco a continuat să rămână ferm și mai ales pe trasele corecte la intrarea în ultimii 5,9 kilometri. Fără să mai avea controlul suficient asupra punții față, spaniolul a avut nevoie să se regrupeze pentru a salva o poziție a doua pe deplin meritată, în fața lui Jack Miller.

În vreme ce primii doi piloți ai clasamentului general au aprins o mică bătălie pentru locul al optulea, liderul Ducati s-a asigurat că deficitul său față de Fabio Quartararo va fi redus la 49 de puncte. Precum reiteram anterior, constructorul din Bologna nu se mai impusese din 2017 și Andrea Doviziozo pe tărâm englez. Succesul actual a fost catalogat de vicecampionul mondial drept cel mai important al carierei, tocmai pe seama gradului de dificultate. Importanța nu va putea fi minimizată deloc, întrucât două izbânzi succesive (înșirate printr-o pauză de șase săptămâni), ne-ar putea garanta că totul rămâne deschis pentru cel puțin trei protagoniști.

Trecerea în calendarul pe două roți vizează în continuare un circuit Red Bull Ring special ajustat, va surprinde un al moment notabil. Până atunci însă, Moto GP pleacă de la Silverstone cu cel mai strâns finish, raportat la intervalul topului 10, din actualul deceniu. În schimb, o ancoră mai importantă de analizat spre viitor este că Marele Premiu al Marii Britanii nu a mai înregistrat un vechi învingător din 2013; mulțumită și lui Francesco Bagnaia.

Surse:

https://www.motorsport.com/motogp/news/silverstone-bagnaia-win-ducati-vinales/10350116/