Ultimul popas al revenirii depline Moto GP în Asia promitea presiunea maximă, la Sepang. După sâmbăta de lângă Kuala Lumpur, devenea improbabil ca și titlul piloților să fie decis pentru categoria mare.

Doar că cei doi piloți care își jucau șansele clare pentru coroană au reușit să reziste ideal senzațiilor neplăcute. Francesco Bagnaia a profitat de un start absolut magistral pentru a se impune în penultima rundă, plecând de pe poziția a noua. După abandonul noului recordman al circuitului malaezian, Jorge Martín, nici Enea Bastianini nu a renunțat deloc ușor la gândul victoriei.

În timp ce viitorii colegi de uzină Ducati și-au măsurat des forțele în tensiune, Fabio Quartararo și-a maximizat propriul efort. Asigurându-și primul podium al toamnei după calificările închise dezamăgitor, încă deținătorul titlului i-a amânat celebrarea rivalului italian pentru doar două puncte. Aflat la cel mai prolific sezon pe o motocicletă roșie după Casey Stoner, Pecco are în față categorica primă șansă în a-l imita pe australian, în epilogul de la Valencia.

Pentru o lungă perioadă din aventură de la nivelul ghidonului, nu am avut de-a face mereu cu sensul necunoscutului. Până la urmă, prea puține lucruri se compară cu perspectiva unui campionat în care nimic să nu fie anticipabil din start. Chiar și Motomondialul de Viteză obișnuia să treacă prin perioade opuse, însă totul pare să se schimbe în foarte puțină vreme.

Va fi greu de anticipat că tendința permanentă a echilibrului poate să rămână la cotele actuale. Însă, dincolo de perspectivele viitorului, prezentul încă arată întreg suspansul de care este capabil în șa.Impresia este că putem atinge cu fiecare eveniment, noi mărci incredibile ale parității pe circuitele traversate pe două roți. Iar atunci când consensul apare la orizont, cum că nu vom putea fi din nou surprinși, întrecerile produc alte surprize. Important este de amintit, că în ciuda a tot ce vedem în actualul deceniu, cu fiecare echipă având propriile oportunități de a străluci oricând, cercul Moto GP va rămâne mai sărac.

În runda Antipozilor, am văzut cum bătălia supremă a intrat pe turnanta finală, dar și faptul că unul dintre constructorii ce și-a obținut statutul legendar în sport, ar mai fi avut aspecte de arătat.

Ca urmare, triumful Suzuki de la Phillip Island s-a conturat într-o tentă dulce-amară, în adevăratul sens al cuvântului. Beneficiarul unei întreceri fantastice va părăsi carena din Hamamatsu cu mai multe victorii, dar fără vreun titlu mondial precum colegul său. Álex Rins a fost, oricât de neașteptat ar suna, ultimul concurent ce îl egalase pe Fabio Quartararo în fruntea ierarhiei mondiale, după a patra etapă. În capitala victoriană, ibericul mai experimentat al echipei nipone a făcut diferența spre un moment de excepție. Al doilea top 10 ca ecart minim în întreaga istorie pe două roți nu a anticipat o asemenea victorie a echipei campioane mondiale în 2020.

Celălalt element central al ocaziei respective a însemnat momentul prefigurat de prea multă vreme. Cu o rundă înaintea pauzei de vară, Fabio Quartararo deținea un control aparent deplin. De la prima sa căzătură cu miză, la Assen, siguranța a început să scadă treptat. Deși avansul arăta consistent, rivalii au declanșat revenirile, fără să mai privească înapoi începând cu Pecco Bagnaia.

Lipsa de constanță a peninsularului de când a preluat frâiele motorului de uzină Ducati a dus întocmai la impresia că el nu va putea să-i conteste pe termen scurt supremația francezului. Dar luni de inspirație maximă și suficiente triumfuri legate l-au purtat pe exponentul din Torino cu adevărat în cărți. Cu exactitate, 92 de lungimi erau de anulat la pătrunderea în celebra Catedrală olandeză, iar o revenire pe asemenea coordonate nu poate fi privită altfel decât improbabilă.

Brusc, prin finalitatea cursei cu numărul 19 a sezonului, italianul s-a aflat nu doar în poziția de a conduce clasamentul general în premieră. Penultimul Grand Prix al anului urma să dețină o primă oportunitate istorică, pe care nicio motocicletă din Bologna nu a mai experimentat-o din 2007. Casey Stoner a fost primul și singurul concurent care a obținut laurii individuali sub culorile Ducati, după o bătălie de ținut minte cu Valentino Rossi. Curios sau nu, situația expusă pune în față același obstacol principal pentru gruparea roșie, anume Yamaha.

Marea diferență se remarcă acum printr-o formă mult mai modestă a rivalului ce încalecă un prototip din Iwata. Drept campion mondial în exercițiu, Fabio Quartararo a întâmpinat probleme tot mai mari de a-și menține calmul, mai ales când materialul de concurs nu oferă cea mai bună susținere în pluton.

Tendința negativă pentru galic mai putea fi spartă cu o singură ocazie, înainte de a fi prea târziu; în ultima oprire din călătoria clasică din Asia. Poate că inițial nu ne-am gândit la Kuala Lumpur drept o destinație cu adânci rădăcini în motorsportul de înalt nivel. Doar că, aparențele sunt realmente înșelătoare în istoricul Malaeziei, care și-a deschis porțile maeștrilor încă dinaintea startului actualului secol.

Pentru început, locația selectată Shah Alam Circuit, în vechea capitală, uitându-ne în urmă cu mai bine de un deceniu. Din 1999 încoace, acțiunea mutată la Sepang a fost de obicei neîntreruptă, mai cu seamă în motociclism decât în Formula 1. Marele Circ obișnuise la rându-i să poposească pe pista permanentă de peste 5,5 kilometri, dar parteneriatul a luat sfârșit probabil definitiv în urmă cu patru ani. Pe două roți, deși incidentele foarte serioase nu au fost evitate, caravana a sosit lângă muson fără pauză, până la startul pandemiei.

Configurația a permis întotdeauna încercări pentru spectacolul desăvârșit, însă aici va fi de luat în calcul și poziția în calendar. Pe final de an competițional, presiunea domină, dacă miza absolută este la mijloc. Categoric, pentru cei trei protagoniști ai bătăliei ierarhiei piloților, week-endul nu se putea transpune sub auspicii mai importante. Inclusiv în dreptul lui Aleix Espargaró, calculele încă aveau sens, chiar dacă panta catalanului de la Aprilia se arăta descendentă, de asemenea.Factorul psihologic a devenit mai evident ca oricând, încă din prima zi de alergare, una despre care nu trebuie să uităm că deține o conexiunea directă cu formarea calificărilor.

Ploaia a intervenit într-o sesiune a doua de antrenamente libere deosebit de sensibilă. Topul 10 pentru Q2 avea să se stabilească abia în urma ultimei ședințe, atât Fabio Quartararo cât și Pecco Bagnaia având parte de căzături serioase sâmbătă. Pentru italian, lucrurile au devenit mai îngrijorătoare în acel moment, câtă vreme el nu a mai putut evita prezența în prima secvență de calificări.

Acolo, protejatul lui Davide Tardozzi și-a păstrat mai bine calmul, evitând orice emoții spre obținerea primului loc calificativ în faza finală. Marc Márquez l-a imitat, într-o postură la fel de puțin dorită pentru pilotul care se impusese la ultima vizită pe Sepang International Circuit. Goana se anunța însă chiar mai dramatică, știind că posibilitatea semnării unui nou record absolut pe tur devenea realistă, pentru a doua săptămână la rând.Campionul mondial în exercițiu încă deținea acea marcă din 2019, însă acum Quartararo nu a izbutit legarea niciunui parcurs concludent în Q2. Singurele vești bune pentru un El Diablo clasat pe 12 erau că nu doar Francesco Bagnaia, ci și Aleix Espargaró, au căzut în încercările lor anterioare de a îmbunătății.

Ca urmare, eroarea vârfului de lance Yamaha s-a arătat pe undeva diluată, în vreme ce deținătorul ultimului pole-position era pe cale să-și dubleze performanța într-o manieră istorică. Jorge Martín nu a mai fost amenințat serios de niciun adversar nici la capătul primei serii de tururi. Cu toate acestea, nimic nu l-a împiedicat pe exponentul Ducati Pramac să crească avansul față de urmăritori la un avans rar întâlnit. Peste patru zecimi de secundă i-au separat pe Marc Márquez (oricum remarcabil) și respectiv Enea Bastianini, de timpul etalon absolut al madrilenului: 1.57.790. Doborârea autoritară a recordului îl plasa pe Martin cu mari șanse, însă toată atenția duminicii era plasată asupra vremii.

Cu protagoniștii luptei stagionale plasați mai jos de a opta poziție, întâia oară după foarte multă vreme, ne puteam aștepta la un alt episod malaezian memorabil. În condiții de uscat, startul nu a dezamăgit deloc asistența, când Pecco a mizat complet pe virajul 1, mai exact pe perioada sa de frânare. Demarând de pe poziția a noua, torinezul a acoperit trasa interioară și reușea apoi să o mențină pentru a urca direct pe cea de-a doua poziție. Din spate, Fabio Quartararo s-ar fi putut impacienta, însă a reușit cumva să obțină același rezultat, de șase locuri câștigate.

Pentru ambii, parcurgerea de debut a fost una ideal, colegul de echipă al francezului, Franco Morbidelli, oferindu-i apoi poziția a șasea. După ce și Marc Márquez s-a lăsat depășit de concurentul născut pe Coasta de Azur, a părut că spaniolul nu dorește să se implice adânc într-o confruntare atât de sensibilă. Mai mult, reperul Honda a menținut o trenă mai lentă, favorabilă în principal pentru cel ce concurează cu numărul 20. Pentru multe tururi, actualul deținător al titlului nu a avut foarte multe opțiuni.Un trio Ducati conducea cu ajutorul unei superiorități uriașe pe fiecare dintre liniile drepte de la Sepang. Pecco Bagnaia nu reușea însă să scape de un Enea Bastianini care încă dintr-o perspectivă strict matematică, se putea implica în calculele pentru titlu. Iar la căzătura lui Jorge Martín din turul al șaptelea, lucrurile deveneau foarte interesante, la vârf. Dacă structura topului 3 se menținea sub orice formă, direcția coroanei ar fi rămas indecisă. Pentru primul învingător al stagiunii, postura devenea din nou una ingrată, similară ultimului episod din Aragon. Conflictul dintre interesele de moment și cele generale revenea în dreptul rezidentului de pe Rivieră.

Cheia cât îl privește pe Bestia, ocupantul celui de-al doilea loc la echipa Ducati, nu ar fi fost o victorie cu orice preț. În același timp, fostul campion mondial de la Moto 2 a arătat că nu îl va menaja complet pe viitorul echipier al său. Pe măsură ce exponentul structurii Gresini începea să atribuie presiunea asupra noului lider, Fabio Quartararo avea nevoie să protejeze poziția a treia, în fața lui Marco Bezzecchi. Ritmul riderului lui Valentino Rossi a părut superior celor trei adversari menționați deja, iar pilotul-reper al Yamaha știa că are nevoie de resurse maxime pentru a-și menține șansele.

Accidentat serios la mâna stângă sâmbătă, Fabio s-a depărtat cu succes, iar datorită duelului din față, diferența începea să scadă. După multe minute în care și-a abținut intențiile pentru o a patra victorie din 2022, Bastianini a hotărât să atace. Crucial, Bagnaia nu a arătat nerăbdare, ci destul calm pentru a răspunde identic, cu o singură mutare hotărâtă. În cele șase tururi rămase, impresia a rămas aceea că Pecco nu era cel mai rapid dintre piloții acoperiți de tutela Ducati. Însă, în ciuda schițărilor de atac pe aproape fiecare parcurgere, ocupantul poziției a doua a considerat o nouă tentativă reală drept prea riscantă în economia unei stagiuni ce brusc părea menită să aparțină echipei roșii. Grupul fruntaș nu a mai avut parte de alte permutări, chiar dacă mai tânărul peninsular și-a arătat potențialul pe ultimele sectoare.

Odată ce liderul ierarhiei a trecut linia de sosire malaeziană cu cea de-a șaptea victorie stagională, coroana echipelor a fost asigurată și mulțumită lui Jack Miller, pentru structura bologneză de uzină în al doilea an succesiv, în aceeași zi în care Red Bull stopa oficial supremația Mercedes în Formula 1, la Austin. La piloți, diferența pentru care Fabio Quartararo a luptat din răsputeri pe fiecare viraj, rămânea de 23 de puncte, cu două sub pragul intangibil la Valencia.

Așadar, concluzia unui capitol cu atâtea răsturnări în Moto GP nu va fi confirmată decât în timpul sau la finalul ultimei întreceri, inclusiv la clasa regină. Un asemenea climax nu s-a mai atins din 2017, iar deși un favorit cert există din acest moment, inclusiv datorită victoriei de la Sepang, o provocare decisivă trebuie parcursă. Francesco Bagnaia și speranțele Italiei sunt însă la o amiază de împlinire, pe circuitul Ricardo Tormo, de obicei un templu al suspansului.

Surse:

https://www.motogp.com/en/news/2022/10/23/bagnaia-wins-quartararo-p3-title-race-heads-to-valencia/442828