La capătul episodului fabulos tranșat în Aragon, Francesco Bagnaia și-a menținut moralul spre cote maxime, pe traseul comemorativ pentru Marco Simoncelli.

Italianul a reușit să domine cea mai mare parte a Grand Prix-ului din San Marino. Plecând încă o dată din pole-position, pilotul torinez a părut să își ofere un scenariu mai liniștit, comparativ cu cel iberic. Doar că emoțiile nu au lipsit, efortul lui Fabio Quartararo eșuând la zecimi de secundă, în ultimul tur. Pentru Pecco, triumful secund al carierei îi solidifică statutul principalului urmăritor al francezului în clasamentul piloților. 

Indiferent de modalitatea abordării disciplinelor motorizate vor exista secțiuni constant valorizate. Doar timpul poate hotărî, alăturat tuturor celorlalți factori ai succesului, dacă abnegația va fi suficientă. În condițiile în care și talentul dictează o bună parte dintre deznodăminte, nu întreaga influență va rămâne în mâinile competitorilor. În același timp, circumstanțele clipei actuale ne transmit că, nu de puține ori, o uriașă oportunitate a afirmării ar putea fi cea din urmă. Referindu-ne la ramurile în care tehnologia nu deține un monopol atât de important asupra influenței, surprizele și revirimentele se pot contopi în orice clipă. Fiece după-amiază ori seară de concurs ar putea deschide noi povești către succesul sub carenă.

Întorcându-ne la menținerea ridicată a moralului, ea devine importantă în oricare provocare motorizată. Însă, respectivul termen tinde să acompanieze mai pregnant evenimentele consumate pe două roți. Suspansul crescut enorm la dată recentă și în Campionatul Mondial de Superbike, care pune o nouă încercare intensă în calea dominației lui Johnny Rea, se concentrează la fel de bine și în Motomondialul de Viteză.

Deși poate că dilema ecuației generale a mai fost limpezită, cea a fiecărei întreceri rămâne greu de soluționat. Spre deliciul publicului neutru, implicațiile asupra victoriilor, revigorate enorm chiar la startul perioadei pandemice, rămân multiple. Altă campanie ce se regăsește acum spre fazele ei finale va pregăti permanent momente excepționale, precum mirajul controlului deplin al motocicletelor de înaltă clasă o solicită.

Secvențe ce se potrivesc spuselor anterioare au fost remarcate încă de la începutul precedentului week-end de concurs, surprins în vizita efectuată pe MotorLand Aragón. Dintre numeroșii piloți încă foarte tineri ai clasei absolute care s-au văzut pe treptele ridicate ale podiumului, doar câțiva nu au reușit să se evidențieze complet. Până în urmă cu puține zile, Pecco Bagnaia s-a regăsit poate chiar la vârful listei subliniate.

Presiunea asupra italianului a cuprins mai mari dimensiuni, din moment ce el a devenit noul principal exponent al echipei reper din țara sa. Ducati și-a plasat speranțele de uzină fostul campion al clasei Moto 2, alături de Jack Miller. Clipele de triumf au întârziat însă pentru torinez, situațiile favorabile risipite nefiind tocmai puține. Doar că oportunitatea ivită pe traseul devenit un punct notoriu al caravanei în extremitățile Spaniei a fost tratată într-o manieră distinctă. Într-un mediu mai degrabă inconfortabil materialului roșu de concurs, exponentul Peninsulei a reușit să găsească un nivel deosebit.

Dar, pentru ca isprava convertirii unui nou record absolut al pistei într-o primă victorie a carierei să fie împlinit, a fost nevoie de un altfel de efort. Cu presiunea fiind ațintită din nou asupra sa, el s-a detașat de oponenți fără a comite greșelile trecutului.

Excepția a fost una singură. Revenit pe una dintre configurațiile antiorare (cu mai multe viraje spre stânga), Marc Márquez și-a putut îndrepta efortul spre cote maxime. Trecând concomitent printr-un interval de inconsistență, ibericul s-a angrenat într-o cursă clasică de studiere a adversarului cu mai puțină experiență, în speranța găsirii momentului propice pentru manevra hotărâtoare.

Primul succes al carierei de categorie mare va fi întotdeauna aparte, însă obținerea lui în asemenea circumstanțe l-a transformat pentru Pecco într-un moment referențial. Presat la maximum de-a lungul ultimelor patru tururi, Bagnaia a neutralizat orice tentativă hotărâtă venită din partea sextuplului campion mondial, care a fost nevoit să se recunoască învins în tentativa sa pentru a doua victorie a stagiunii.

În schimb, un Mare Premiu, cu o desfășurare absolut memorabilă din prima clipă și până la final, l-a adus pe lista învingătorilor pe purtătorul numărului de concurs 63. Mai mult decât atât, în condițiile unei duminici inconfortabile pentru Fabio Quartararo, protagonistul etapei a treisprezecea a reușit să reducă din majorul ecart ce îl separa de liderul ierarhiei generale. Totodată, fostul membru al academiei lui Valentino Rossi, a preluat poziția secundă în respectiva ierarhie, înainte ca Motomodialul să viziteze San Marino pentru cea dintâi ocazie din 2021.  

Oricare ar fi dificultățile întâmpinate în privința structurii calendarului, aflată într-o continuă modificare și pe două roți, Riviera de Rimini și proximitatea țărmului Adriatic nu vor lipsi niciodată din universul maeștrilor ghidonului. Ajungând acolo inclusiv în urmă cu 12 luni, amintirile nu sunt întotdeauna plăcute, dar un aspect va rămâne indivizibil. Amprenta lui Marco Simoncelli va fi mereu simțită pe circuitul ce a ajuns să îi poarte numele acum pentru aproximativ un deceniu.

Concomitent, tradiția asimilată cu Misano a continuat să crească, cei 4,2 kilometri întâmpinându-și pretendenții lângă un public pasionat. Desigur, alt aspect deosebit de interesant asupra fișei tehnice a implicat schimbări multiple, cu impact favorabil pentru suporterii locali.

Pe lângă faptul că cel mai recent învingător al pistei san-marineze, Maverick Viñales, și-a dus mai departe surprinzătoarea experiență cu Aprilia, începută chiar în Aragon, modificările ultimului moment s-au manifestat în cadrul echipei pe care Topgun a fost obligat să o părăsească.

Ducând la capăt o refacere laborioasă, Franco Morbidelli a fost declarat apt pentru revenirea în șa, chiar pe una dintre configurațiile sale de casă. Dar, despărțirea ibericului de echipa niponă i-a favorizat pentru prima dată în cariera italo-brazilianului preluarea unui prototip Yamaha de uzină. Cal Crutchlow a anunțat că nu va mai continua din postura substitutului său la formația Petronas, drept care poziția i-a fost încredințată permanent, ținând cont și de întoarcerea lui Jake Dixon la Moto 2, un alt nume de notorietate. 

Altfel spus, ultimul coleg din cariera lui Valentino Rossi va fi Andrea Doviziozo, conaționalul care a fost convins să reconsidere mai rapid, în cele din urmă, decizia retragerii. Cu promisiunea unei înțelegeri permanente din care va extrage material de uzină, multiplul vicecampion mondial s-a mulțumit în a forma, de departe, tandemul cu cea mai mare experiență a caravanei. Este drept, performanțele structurii malaieziene nu au oferit rațiuni pentru performanțe înalte. Nici Doctorul și cu atât mai puțin Dovi (revenit în regim de cursă după aproximativ 22 de luni) nu s-au așteptat la rezultate grozave în Tavuria.

Totuși, vremea a fost anunțată să interfereze serios în ecuația week-endului italian, luând în considerare o altă constantă. Ploaia și-a făcut apariția considerabil în ziua de vineri, o perspectivă cel puțin la fel de serioasă fiind așteptată, de asemenea, pentru după-amiaza calificărilor. Spre surprinderea, aversele nu s-au mai avântat deloc asupra temerarilor din Moto GP, care s-au orientat liniștiți spre o sesiune cronometrată desfășurată pe un asfalt uscat.

Într-un segment decisiv împânzit de foarte multe căzături pentru protagoniști (patru la număr), niciun pilot nu a putut să pună în pericol supremația omului momentului. Cu un Fabio Quartararo ce a forțat prea mult limitele ultimei încercări pe tur, Pecco Bagnaia a profitat pentru a duce la capăt o a doua prestație consecutivă încheiată cu îmbunătățirea recordului absolut al traseului. Mai mult, reperul îmbunătățit parțial la 1.31.065 a fost urmat de Jack Miller. Prestația australianului s-a dovedit suficientă pentru a-i lua fața liderului ierarhiei generale.

În consecință, a doua dublă de calificare succesivă pentru echipa Ducati de uzină nu a putut fi contestată. Pe o grilă de start încheiată chiar de Valentino Rossi și Andrea Doviziozo, Grand Prix-ul din San Marino a prefigurat o după-amiază excepțională, indiferent de condițiile atmosferice. Misiunea lui Francesco Bagnaia era simplă, în menținerea speranțelor titlului mondial. Dar un al doilea triumf în serie s-a arătat dificil de pronosticat, gândindu-ne și la formidabila duminică precedentă. 

Cel de-al optulea învingător diferit din 2021 a avut nevoie de un start similar celui de-atunci pentru a spera la un deziderat rarisim. Demarajul a fost reușit, iar, fără amprenta unui Marc Márquez, lucrurile ar fi putut să arate mai simplu încă din tururile inaugurale, amenințarea ploii dispărând treptat.

Misiunea peninsularului, apărat bine de efortul echipierului de la Antipozi, a constat în evitarea comiterii erorilor majore, în încercarea sa pentru a evada. În paralel, Fabio Quartararo s-a văzut nevoit să urmeze la debutul întrecerii trei modele Ducati. Pe lângă două dintre cele de uzină, Jorge Martín i-a provocat galicului dificultăți, ca urmare a multiplelor manevre venite din ambele părți.

Puțin timp a trecut până când ibericul structurii Pramac a pierdut controlul motocicletei sale, liderul stagiunii ocolind un important obstacol în calea gloanțelor roșii din Bologna. Pe măsură ce și-a reglat optim ritmul pe tur, Quartararo a început să recupereze în fața lui Jack Miller. Este drept că, în același timp, ecartul s-a mărit substanțial între piloții lui Gigi Dall'igna.

Exponentul Yamaha a fost conștient că încă momentul i-a fost favorabil, în sensul în care o limitare a daunelor ar fi început prin depășirea australianului. În ciuda multiplelor tentative de a rezista din partea acestuia din urmă, resursele i s-au arătat mult superioare francezului, mai ales la capitolul anvelopelor.

La intrarea în jumătatea finală a întrecerii, El Diablo a recăpătat poziția secundă. Totuși, diferența de aproximativ trei secunde deținută de adversarul italian nu a fost  liniștitoare, ținând cont că aceeași alegere de pneuri a lui Francesco Bagnaia s-a dovedit riscantă, spre finalul alergării.

Până atunci, deținătorul prototipului de cea mai veche factură a întregii clase, Enea Bastianini, a demonstrat cât de multe se poate obține și de la un Ducati cu proveniența în 2019. Debutantul italian avea să completeze un week-end de excepție cu o evoluție duminicală chiar și mai bună. El a realizat un reviriment grozav, care l-a dus inclusiv dincolo de Marc Márquez, Jack Miller neputând să îi reziste către locul al treilea. Deși ritmul exponentului echipei Avintia a rămas foarte solid, el nu s-a mai angrenat în urmărirea primilor doi, în ciuda stabilirii noii performanțe supreme a tuturor timpurilor în cursă.

Conaționalul său a părut să experimenteze dificultăți tot mai mari în a menține întâietatea în fața principalului favorit pentru adjudecarea coroanei cu lauri. Fabio Quartararo a oferit impresia că deține resursele necesare către forțarea succesului.

Dar, precum etapa anterioară o demonstrase, apropierea de torinezul în vârstă de 24 de ani nu a fost echivalentă și cu o depășire. Deși s-a apropiat enorm, declanșând un nou final absolut dramatic, pilotul din Hexagon nu a avut vreo șansă propriu-zisă în a iniția un atac.

Drept consecință, Pecco Bagnaia a rezistat din nou la perfecție suspansului, obținând victoria care confirmă, la capătul celor 27 de tururi, trecerea prin momentul carierei. Pentru a doua oară în actualul sezon, drept consecință, un exponent Ducati a succedat victorii de etapă. Extazul a fost de necontenit pentru un alt protagonist local, Enea Bastianini bifând meritoriu primul său loc pe podiumul clasei regine. Într-o întrecere ce a numărat 23 de concurenți la sosire, Fabio Quartararo a putut fi mulțumit, ecartul său din fruntea ierarhiei piloților, stabilizându-se la 48 de puncte, cu patru runde rămase de consumat.

În final, la capătul primului Grand Prix al anului desfășurat la Misano și înaintea celei dintâi vizite extra-europene după multă vreme, făcând abstracție de Qatar, în Statele Unite, Motomondialul de Viteză surprinde o nouă ascensiune grozavă. Aspectul mai puțin ușor de crezut este acela că Pecco Bagnaia a avut nevoie de doar șapte zile și două week-enduri virtual ideale pentru a acumula mai multe victorii decât deține actualul campion mondial din Moto GP.

Surse:

https://www.motorcyclesports.net/featured/pecco-bagnaia-wins-exciting-race-with-thrilling-ending-in-misano/