Pentru toți cei care apreciază jocul de fotbal, câteva constante sunt de subliniat, în apropierea încheierea primei cincimi din secolul XXI.

În această perioadă, nume uriașe din toate colțurile planetei au continuat să facă din fotbal o adevărată cultură globală. Dintre ei, puțini au influențat jocul într-o manieră ce transcende cu adevărat istoria de la un capăt la celălalt, prin urmare, să unească permanent trecutul, prezentul și viitorul. Cu siguranță, câțiva exponenți contemporani binecunoscuți își pot asuma o asemenea moștenire, datorită calităților lor fabuloase în regimul excelenței. Argumentele în cazul fiecăruia pot aduce concluzii mai mult sau mai puțin favorabile, comparându-le cu epocile care au trecut. Nu încape, totuși, îndoiala că un argentinian ce a depășit de relativ multă vreme punctul de mijloc al carierei, își are locul în mijlocul întregii analize detaliate până acum. Timpul trece și în cazul său, însă continuarea expunerii valorii se realizează indiferent de aparențele fluctuației de formă. Darul său pentru disciplina în care și-a integrat pe vecie numele tocmai a căpătat o nouă dimensiune.

Lionel Messi, unul dintre talentele definitorii provenite din contemporanitatea fotbalistică, rămâne încă asociat cu genialitatea pe gazon. Dacă ne concentrăm asupra parcursului său la nivelul reprezentativei pe care o reprezintă, vom deduce că anumite așteptări nu au fost pe deplin echivalate. Culmile atinse de idolul său, Diego Armando Maradona reprezintă țelul neacoperit de Leo în parcursul său internațional.

Dar în ceea ce privește fotbalul de club, puține limite mai pot fi indicate pentru argentinianul ajuns la 33 de ani. Ultimul deceniu și jumătate, dacă nu chiar mai mult, a fost influențat de el într-o manieră virtual irepetabilă. Emblema în numele căreia s-a afirmat, sezon după sezon, a rămas până acum aceeași. Numele Messi a fost asociat întotdeauna cu o singură echipă, cea a Barcelonei. Povestea Blaugrana este una aparte, la care au luat parte figuri legendare aproape fără vreo perioadă de hiatus. Niciuna nu a izbutit însă a se apropia sub vreo formă de o marcă sacră a fotbalului mondial, deținută de un alt maestru al balonului din America de Sud.

Pentru a cunoaște originile tentativei actualului decar catalan, este nevoie să ne întoarcem până în 2004. Atunci, Lionel Messi, unul dintre exponenții strălucitori ai academiei La Masia și-a făcut loc în lotul principal al formației pregătite de Frank Rijkaard. La doar 17 ani, el era pregătit deja să debuteze în prima divizie spaniolă. Momentul s-a materializat într-un derby catalan, disputat, în mod evident, contra lui Espanyol. Prezența lui Ronaldinho în flancul stâng al ofensivei îl obliga pe tehnicianul olandez să îi ofere un nou rol tânărului din Rosario. Chiar dacă primele reușite la seniori nu au apărut într-un cadru oficial în 2004, recordul celui mai tânăr fotbalist introdus vreodată într-un meci oficial al Barcelonei era deja acontat. Distincția similară din perspectiva primului gol înscris i-a revenit în după-amiaza de 1 mai 2005, în fața lui Albacete. Neîmplinind vârsta maturității, el devenea deja campion în La Liga, având parte de reușita sa cu numărul unu. În continuare, firul narativ avea să curgă excepțional.

În stagiunea următoare (2005-2006), atât rolul din teren cât și palmaresul lui Messi aveau să înflorească evident. Barcelona avea să câștige atât campionatul intern, cât și prima ediție de UEFA Champions League, după o așteptare de 14 ani, în urma finalei cu Arsenal. Plecările ulterioare ale unor atacanți de clasă mondială urmau să-i crească și mai mult contribuția celui care a preluat numărul 19. La capătul primăverii anului 2007, Barcelona realiza prima campanie triplă din istoria fotbalului spaniol, iar Messi era nominalizat întâia oară la câștigarea Balonului de Aur, adjudecat de Kaká. O accidentare serioasă suferită în luna martie care a urmat l-a forțat să rateze finalul de stagiune. La acel moment, Leo s-a afirmat în postura de lider al ofensivei catalane, preluând oficial și rolul decarului de la Ronaldinho.

Ceea ce a urmat la nivel de club se prezenta drept cea mai de succes perioadă din cariera individuală, dar și colectivă. Sub conducerea lui Pep Guardiola, Messi a devenit artizanul fără pereche pe care îl cunoaștem până în prezent. În fiecare dintre următoarele 10 stagiuni, el avea să înscrie cel puțin 35 de goluri, implicându-se în duelul fascinant contra lui Cristiano Ronaldo. Începând din 2008, zece distincții la rând ale Balonului de Aur urmau să fie adjudecate de către unul dintre cei doi fenomenali atleți. Argentinianul câștiga cinci dintre ele, între care precizăm seria uluitoare de patru consecutive (2009-2012). Foarte interesant este că indiferent de câți colegi de clasă a avut în companie, Messi a rămas întotdeauna principalul artizan ofensiv, în compania unor nume precum: Samuel Eto`o, Zlatan Ibrahimović, David Villa, Neymar și Luis Suárez. Campania din 2011-2012 a însemnat o demonstrație uluitoare de eficiență individuală. Decarul Barcelonei a fost primul fotbalist care a atins 50 de goluri în Primera Division. În plus, el a punctat de 14 ori și în Champions League, ducându-și totalul la năucitorul număr de 73 de reușite. Totuși, succesul s-a transpus doar în triumful catalan în Cupa Spaniei.

Venirile lui Tito Vilanova și Luis Enrique drept înlocuitori ai lui Pep Guardiola au coincis cu noi titluri individuale și colective. Alte patru campanii vrednice de a fi cel mai prolific marcator al Spaniei, culminau, printre altele, cu a doua Triplă Continentală, la finalul stagiunii din 2015. Ultimul titlu obținut în Liga Campionilor avea să vină în fața lui Juventus. Ulterior, o perioadă presărate cu multe suișuri și coborâșuri părea să își atingă tristul apogeu la finele sezonului trecut. Deși Leo Messi a devenit căpitanul trupei Blaugrana, pe care a mai condus-o spre distincțiile de campionat din 2016 și 2019, tensiunile din interiorului clubului etalon al regiunii catalane au escaladat. Politica de conducere adoptată l-a nemulțumit pe argentinian, care și-a exprimat clar dorința de a părăsi echipa unde și-a petrecut întreaga carieră. În plus, productivitatea de finalizare a lui Messi suferea o scădere considerabilă, el oprindu-se la doar 25 de reușite în campionat. În cazul în care frustrarea ar fi rezultat într-o despărțire, s-ar fi întâmplat după o stagiune fără trofeu. Dacă ar fi părăsit Barcelona, el nu ar mai fi fost eligibil să doboare recordul celui mai bun marcator din istorie pentru un singur club. 

În deplasarea de la Valladolid, Lionel Messi venea cu nouă reușite stagionale, incluzând golul contra Osasunei, onorific dedicat lui Diego Maradona (în tricoul magicianului purtat pe Newell`s Old Boys). Jocul Barçei din nordul Spaniei a adus o victorie cu 3-0. Apogeul ei a venit în minutul 65, atunci când argentinianul a înscris cu siguranță din devierea tânărului Pedri. 

Legendarul Pelé a adunat 643 de goluri în tricoul lui Santos, între 1956 și 1974, conform bbc.com. Marca brazilianului putea să rămână în picioare pentru o altă perioadă imensă de timp, dacă sextuplul deținător al Balonului de Aur își părăsea templul. Din fericire pentru analele sportului rege, loialitatea pe care fabulosul argentinian o poartă comunității care l-a adoptat completamente a prevalat în fața serioaselor nemulțumiri. Astfel, un simbol al atașamentului longevității, dar și al măiestriei a putut fi rescris pe Estadio José Zorrilla. Parafrazând o analiză a lui Gary Lineker, pentru ca un fotbalist să ajungă la cota stabilită ieri de căpitanul Barcelonei, ar fi necesară o medie de 43 reușite pentru minimum 15 ani. Autorul izbânzii cu numărul 644 a reiterat că asemenea ținte îi păreau total intangibile (și irelevante) pentru un tânăr care abia punea piciorul pe balon în finalul mileniului trecut.

Ultimele șapte zile au consemnat multe aspecte ce merită subliniate în fotbalul european. Desemnarea lui Robert Lewandowski (în dauna lui Cristiano Ronaldo și a argentinianului) drept fotbalistul anului 2020, consemnarea celui mai rapid gol din istoria Serie A – înscris de Rafael Leão, după 6,25 secunde – sau a celui mai tânăr marcator din istoria Bundesligii în persoana lui Youssoufa Moukoko – la 16 ani și 28 de zile – au atras pozitiv atenția. Însă, recordul acontat marți de Leo Messi, care i-a aparținut doar lui Pelé pentru 46 de ani, reprezintă mai mult decât mărturia unui interval scurt, ci devotamentul unei întregi cariere excepționale, dedicată unui singur club legendar.