Deși misiunea nu se arăta deloc ușoară nici în actuala campanie, dintr-o perspectivă financiară, aspirațiile nu puteau să scadă pentru clubul înființat la începutul anului 2007. În ceea ce privește potențialul intern, dar și internațional, atenția îndreptată la începutul primăverii către rundele eliminatorii, se amplificau odată cu pătrunderea între ultimele opt pretendente la coroana absolută.

Ediția anterioară a EHF Champions League nu a mai ajuns la disputarea jocurilor eliminatorii. Așa cum a fost cazul și în prezent însă, trupa bucureșteană obținuse pe drept prezența într-o etapă a sferturilor ce nu s-a mai materializat. La aproape 12 luni distanță, multipla campioană a Ligii Naționale își securizase prima țintă, depășind de o manieră complicată, chiar principala contracandidată în prima divizie autohtonă. La capătul primei manșe a optimilor de finală, o asemenea afirmație nu părea foarte probabilă, împotriva unui SCM Râmnicu Vâlcea învins la diferența confortabilă de nouă lungimi. 

Chiar și astfel, înfruntarea de pe propriul parchet aducea multe clipe în care echilibrul putea fi cu adevărat reinstalat. În cele din urmă, jocul nu avea să se transforme într-unul dramatic, iar elevele lui Adi Vasile accedeau în duelul care deschidea oportunitatea unei prezențe în Final Four, la Budapesta. 

De la stabilirea unui proiect major în capitala celei mai întinse națiuni a mapamondului, un punct automat de interes era instalat în jocul feminin de pe semicerc. Beneficiind de un sprijin exponențial, HBC CSKA Moscova și-a construit primi pași ai aventurii în urmă cu doar trei ani calendaristici. Dat fiind faptul că handbalul are o dinamică neegalată de orice alt domeniu în privința dezvoltării, ascensiunile erau anticipate prompt. Urmarea se remarca încă din stagiunea incipientă a proiectului (2019-2020). Atunci, formația condusă de promotorul onorific al federației internaționale încheia pe poziția a treilea. Invitația către Liga Campionilor venea însă într-un mod așteptat, iar primele repere nu fuseseră deloc descurajatoare. 

O ultimă fază finalizată cu primirea unui gol dificil priva echipa moscovită de un succes inaugural contra lui Győr. Clasată apoi pe locul secund în Grupa Principală A, prima înfruntare eliminatorie a cauzat dificultăți importante în Slovenia. Krim Ljubljana se impunea remarcabil în tur și reușea să riposteze cu succes în deplasare, calificarea fiind asigurată abia în ultimul sfert al disputei din Rusia.

Confruntarea imprevizibilă împotriva fostei deținătoare a trofeului absolut scotea în evidență câteva aspecte interesante. Mai întâi, remarcabila intensitate ofensivă propusă de lotul aflat sub conducerea legendarei Olga Akopyan nu putea fi ignorată. Potențialul era suplimentat enorm, prin multiple componente de bază ale lotului național al Federației Ruse. CSKA se putea baza, în scenariul ideal pe Daria Dmitrieva și Ekaterina Ilina pentru coordonarea centrală de atac. În schimb, capacitățile subliniate aveau și o anumită limită a productivității, dacă luăm în calcul cealaltă jumătate a jocului de handbal.

Pentru încercarea de a suda un lot la nivel cât mai înalt, faza de apărare ilustra suficiente momente neconvingătoare, atât pe planul intern, cât și pe cel european. Consecința ultimei remarci se arată în interiorul ierarhiei Superligii din Rusia. Acolo, multipla campioană Rostov-Don susține un avantaj confortabil în fața capitolinelor, pe motiv că prestațiile lor defensive nu erau suficient de consistente.

Așadar, urmând spusele respective, ținta fetelor de la CSM București era aceea de a construi cel mai cursiv joc de care puteau da dovadă. Interesant este că, în baza analizelor realizate de forul continental, vicecampioana României pleca cu șansa a doua în sferturi pentru o a treia ediție consecutivă. Atenția se concentra acum asupra unui debut mult mai bun de joc contra unui alt adversar de calibru. Prima partidă feminină eliminatorie din istoria Sălii Polivalente deschidea ceea ce Adi Vasile numea cele mai importante opt zile ale anului.

Precum remarcam anterior, starturile de partidă prezentau o dilemă pe care CSM nu își permitea să o trateze nefericit contra oponentelor cu o capacitate imensă de a exploata slăbiciunile în semicercul omolog.

Într-o zi ce marca și tranșarea bătăliei autohtone dintre Minaur Baia Mare și Dunărea Brăila, din sferturile European League, bucureștencele își construiau un debut care să oglindească aproape idealul. Găsind soluțiile în majoritatea acțiunilor, elevele actualului selecționer român înscriau de cinci ori, fără să rateze vreo acțiune. Demarajul surprinzător era cu siguranță accelerat de către un alt pion capital al confruntării.

Jelena Grubišić contempla multă vreme cu gândul retragerii, iar probabila ultimă reprezentație de pe propriul teren, în orașul în care a devenit Cetățean de Onoare, începea uluitor. Sportiva croată dejuca rând pe rând aruncările oponentelor, iar efectele pozitive erau simțite la cealaltă poartă. Treptat, jucătoarele liniei de 9 metri a româncelor își distanțau constant și sigur formația. Deși Cristina Neagu nu își găsea deloc acuratețea caracteristică din acțiune, colegele sale construiau acțiuni care se soldau în plasele Annei Sedoykina. Sprijinul ofensiv ghidat de Barbara Lazović era complimentat chiar și de Bianca Bazaliu. Explozivul intermediar stânga de rezervă ducea și mai departe o primă repriză ideală, pe care doar Daria Dmitreva părea capabilă să o atenueze în atacul advers. Dispozitivul apărător moscovit era perforat de 20 de ori până la pauză, iar avantajul era stabilizat uimitor la opt lungimi.

Ținând cont că lucrurile puteau evolua cu greu mai bine în actul secund pentru CSM - cu excepția clară a prestației celei mai importante jucătoare - oaspetele din Sala Polivalentă au părăsit cabinele, intenționând să amelioreze situația. În consecință, deși echipa din capitala tricoloră se desprindea chiar la 26-17, în minutul 42, finalmente, rusoaicele au reacționat serios. Sprijinite excelent între buturi de către tânăra Polina Kaplina, exponentele defensive ale lui CSKA reușeau să țină sub control situația. Concomitent, entuziasmul se mutase și în semicercul opuse, acolo unde construcțiile decurgeau tot mai fluent. Ecartul a fost redus la doar patru goluri atunci când Adi Vasile își utiliza ultimul time-out. Două faze construite grozav de Cristina Neagu și Barbara Lazović (autoare a câte șase reușite) urcau cota bucureștencelor la 32, în ultimele 100 de secunde, Rezultatul din tur ce părea aproape de necrezut după mai bine de două treimi era redus la un avans de 5 reușite.

Judecând după modalitatea în care partida respectivă se încheiase, ecuația calificării era așezată categoric în dubiu. Un motiv suplimentar era ilustrat de perspectiva prezenței suporterilor în tribunele Arenei Dynamo (aflată la o mică distanță de locația unde Loredana Toma, Raluca Olaru și restul delegației tricolore au strâns un total de 13 medalii generale în cadrul Campionatelor Europene de Haltere, încheiate recent).

Drept contraargument pentru speranțele lor de accedere în semifinale, devenea greu de crezut că ineficiența Cristinei Neagu se va transpune pentru a doua confruntare continentală consecutivă. Cu doar trei reușite din 11 aruncări din acțiune, golgheterul vicecampioanei Ligii Florilor plănuia să-și readucă după trei ani echipa în turneul final, de la Budapesta.

Episodul decisiv pentru obținerea prezenței în Final Four începea în capitala Federației Ruse, cu un suport moral imens pentru echipa Olgăi Akopyan. Determinate să transforme cât mai rapid încurajările sonore ale publicului în anularea marjei generate în România (27-32), handbalistele formației debutante își aplicau intențiile. Tigroaicele aveau drept prioritate încercarea neutralizării acelui elan prin conceperea unor posesii așezate, care să treacă prin filtrul liderului său. Cristina Neagu urmărea să își calibreze cu mult mai mare succes execuțiile clasice în primele momente ale deplasării, pe un parchet greu accesibil pentru orice formație. Cu toate acestea, combativitatea oponentă se arăta greu de stăvilit. Prima reușită venea după aproape 200 de secunde. Până atunci, intervențiile celor doi portari titulari au influențat rarisim un debut deosebit la capitolul tensiunii. 

Presiunea părea să-și spună cuvântul mai serios în tabăra autohtonă, însă Jelena Grubišić reușea să disipeze o parte din elementul respectiv. Ofensivele continuau să funcționeze la parametrii vizibil scăzuți. Luând în calcul dispunerea rezultatului din tur, fiece izbândă a bucureștencelor își avea propriile semnificații importante. Pe măsură ce posesiile se stabilizau, încrederea elevelor lui Adi Vasile creștea gradual. Cu atenția defensivă necesară, alăturată inspirației etalate de Elisabeth Omoregie și Cristina Neagu, formația noastră își deschidea o marjă de trei lungimi. Aflându-se într-o ipostază delicată, handbalistele din Rusia forțau suplimentar viteza de joc. Totuși, goalkeeperul ce va putea părăsi curând activitatea de performanță semna alte intervenții excepționale.

În următoarele minute însă, fluiditatea unui lot catalogat drept neomogen, ieșea în evidență, CSKA ducând patru acțiuni succesive la îndeplinire fără să încaseze vreun gol. Deficitul lor era pe cale să fie redus substanțial dacă evoluția căpitanului naționalei României nu se ridica la înălțimile anticipate și sperate. Exceptând prima aruncare a Cristinei Neagu, toate celelalte încercări au perforat plasa porții unei alte veterane, Chana Masson. 

Până la jumătatea confruntării secunde, cel mai valoros exponent al sportului de pe semicerc își egala totalul bifat în Sala Polivalentă. Cele șase izbânzi reprezentau peste jumătate din cuantumul lui CSM în repriza inaugurală, încheiată cu 11-12. Fosta laureată a Ligii Campionilor își păstra o mare parte a marjei aduse la Moscova, însă ultimele evidențe ale trupei moscovite semnalau un act secund cu adevărat înșelător. Mulțumită acțiunii finale a reprizei prime, inițiate de aceeași Cristina Neagu, superioritatea numerică era activă în favoarea vicecampioanei României. Fructificarea momentului de 7 contra 6 nu s-a materializat, iar consecința urma să se vadă imediat. Câteva inexactități ofensive setau un ton negativ, marcat și de intervenții fabuloase din partea unui portar brazilian de 42 de ani, aflat la motivație maximă. 

În schimb, lejeritatea construcțiilor colegelor Chanei Masson creștea simțitor, gazdele începând să își extindă diferența până la cotele necesare. În cadrul primelor opt minute și jumătate, tigroaicele punctaseră o singură dată, permițându-le oponentelor să se desprindă. Nevoit să solicite rapid timp de odihnă, tehnicianul echipei naționale spera într-un reviriment imediat. Totuși, aparența lipsei de coerență se extindea tot mai mult. Variantele ofensive se vedeau încă o dată reduse, precum se întâmplase și în manșa întâi, de la București. Doar că, urmările după-amiezii de duminică se arătau mult mai serioase, datorită formei celei mai experimentate combatante de pe parchet. 

Din minutul 42, jucătoarele Olgăi Akopyan anulau deficitul din capitala tricoloră, conducând cu 18-13, reper la care devenea clar că un astfel de succes, la cinci lungimi, va echivala cu prezența în semifinale. Ineficacitatea din atacul sportivelor echipat în alb persista în ciuda câtorva realizări individuale notabil. Prin contrast, ghidate de o Daria Dmitrieva care beneficiase și de momente de repaus valoroase, rusoaicele finalizau din ce în ce mai concludent propriile oportunități. Adrenalina pozitivă și luciditatea făceau ca ele să învingă opoziția dintre buturi a Denisei Dedu.

Echipierele brașovencei erau nevoite să grăbească fluxul ofensiv, dezavantajul timpului alăturându-se celui de pe tabelă. Cu șapte lungimi deficit, bucureștencele găseau resurse să revină la un rezultat de calificare (între minutele 55 și 58). Argumentele ultimelor speranțe erau întrupate de cele două reale performere ale jocului. Jelena Grubišić și Cristina Neagu orchestrau și ofereau o ultimă oportunitate. Prin ultimele sale finalizări (ce îi urcau zestrea la 9), interul stânga înclina soarta rezultatului general în favoarea echipei sale. 

Din nefericire, schema desenată după time-outul solicitat de către tehniciana în vârstă de 36 ani, ducea la o pătrundere perfectă a Polinei Vedekhina. Ulterior, devenea evident că oaspetele nu mai aveau la dispoziție decât o posesie pentru un moment al izbăvirii. O acțiune prelungită serios până în ultimele secunde se solda doar cu două șanse cu paravan pentru optarul român. Poziția improbabilă a fost tratată cu succes de către zidul advers în ambele situații, ultima semnalând minutul 60.

Astfel, într-un final de joc paroxistic, CSKA Moscova se impunea cu 24-19. Prin intermediul totalului net superior de goluri marcate în deplasare, rezultatul general de 51-51 (27-32; 24-19) propulsa formația debutantă din Rusia către primul Final Four din istorie. Prin contrast, dezamăgirea nu putea fi mai mare pentru exponentele bucureștene care și-au văzut speranțele zădărnicite. Un avantaj ce era, la un moment dat, de nouă goluri în Sala Polivalentă, a fost dureros neutralizat.

După o duminică realmente amară în care s-a demonstrat din nou că fiecare fază poate conta în handbalul de cea mai înaltă clasă, parcursul lui CSM București s-a oprit pentru al treilea an la rând înaintea fazei semifinalelor. În 2021, Liga Campionilor la handbal feminin își va alege câștigătoarea dintre Metz, Vipers, Győr și CSKA Moscova.