În clipa în care Openul Australian debuta sub perspective rare, în afara primei luni a anului 2021, zestrea favoriților indica multiple nume ce accesau o pantă ascendentă, mulțumită inclusiv remarcabilei serii de turnee alocate verii australe. Atingerea formei apropiate de valori maxime era dezideratul căutat în cadrul competițiilor premergătoare de către artizanii succeselor recente (fie că ele ar fi fost masculine ori feminine).

Vizând mai întâi tabloul fetelor, tragerea la sorți a ilustrat o discrepanță mai rar întâlnită între cele două secțiuni de concurs, luând în considerare acum doar proba de simplu. În concordanță cu majoritatea opiniilor avizate, jumătatea inferioară prezenta un traseu mult mai complex către laurii absoluți (prin comparație cu cea superioară). Printre componentele de top aflate acolo, o puteam remarca indubitabil pe o Naomi Osaka pregătită de noi provocări. De notat este că retragerea consemnată înaintea partidei din semifinalele Gippsland Trophy nu îi afecta japonezei o serie de succese consecutive ce data de la startul săptămânii dedicate openului din Cincinnati.

Cu alte cuvinte, electrizanta sportivă născută în orașul cu nume identic cu al său nu mai cedase vreun duel dinspre finalul lunii august. În ciuda neparticipării la Roland Garros, poziția ei pe podiumul WTA nu era deloc amenințată, iar startul sezonului actual ilustra o dispoziție excelentă a jocului. Un alt fapt completamente rarisim este și acela că japoneza nu a pierdut niciodată vreo dispută programată în săptămâna secundă a vreunui turneu de Mare Șlem. În 2020, spre exemplu, parcursul ei australian de apărare a trofeului se oprea contra lui Cori Gauff, la capătul unui joc nereușit din runda a treia.

De atunci, foarte multe lucruri păreau să se fi schimbat radical în abordarea emoțională și fizică a propriilor abilități, incluzându-le aici și pe cele din afara terenului. Nivelul charismaticei asiatice tindea să crească de fiecare dată atunci când competițiile de prim apanaj avansau. O primă încercare de mare calibru a anului curent a reprezentat-o jocul cu Garbiñe Muguruza, în care situația eliminărilor menționate anterior era încă posibilă. Într-un set final mai puțin exact, Osaka a izbutit să-și mențină cumpătul în clipele de-a dreptul cruciale. Salvând două șanse de meci ale ibericei la 3 – 5, ea a realizat apoi break-ul salvator, urmând să completeze revenirea remarcabilă în detrimentul ultimei finaliste a turneului.

Cumpăna uriașă trecută cu bine i-a oferit suficientă încredere pentru a-și controla mai bine propriul destin în fața lui Su-wei Hsieh și a Serenei Williams. După victoria scontată contra tenacei oponente din Taiwan, aflată la performanța de vârf a unei lungi cariere, atleta pregătită în prezent de Wim Fissette reprezenta provocarea ultimativă pentru legendara americană. Succesul înregistrat net de Naomi, în ciuda unor mici ezitări incipiente, marca o nouă încercare nereușită a lui Williams în a egala măcar recordul absolut în competițiile majore al lui Margaret Court. Demonstrându-și superioritatea în regim de presiune, Osaka își asigura în minimum de seturi prezența în a doua sa finală în statul Victoria.

Meciul pentru trofeu avea să fie disputat împotriva unei rivale mai puțin scontate, cel puțin la începutul celor patru săptămâni de periplu tenisistic. Fiind nevoită să efectueze carantina totală după aterizarea la Antipozi, Jennifer Brady a demonstrat că reprezintă una dintre tenismenele cu progresul cel mai evident în ultimele 8 luni. Semifinala excepțională de la US Open (cedată chiar în fața lui Naomi Osaka după mai bine de două ore pline de suspans) ilustra că potențialul era într-adevăr uriaș pentru puternica sportivă din Pennsylvania. Chiar dacă nu întâlnise oponente mai bine clasate până în ultimul act, americanca a profitat de oportunitatea ivită prin eliminările Elinei Svitolina și Ashleigh Barty. Brady le-a învins succesiv pe cele ce eliminaseră capii de serie 1 și respectiv 5 (Jessica Pegula și Karolina Muchová) pentru a accede în prima ei finală de nivel suprem. Triumful contra cehoaicei s-a materializat în urma a trei manșe (abia a cincea minge de partidă fiind cea confirmată inclusiv de către noutatea integrală pentru un eveniment de Mare Șlem, sistemul Hawk-Eye Live).

Având în memorie experiența de la New York, din toamna precedentă (ultima dintre cele trei întâlniri precedente), Naomi Osaka a declanșat un start accelerat în drumul său către istorie. Nipona i-a câștigat prompt serviciul lui Jennifer Brady în debutul finalei. Contrar aparențelor, primul set a fost reechilibrat imediat pe arena Rod Laver, nipona părând capabilă inițial să se desprindă hotărâtor. Prin contrast, favorita cu numărul 22 și-a regăsit încrederea, putând chiar să-și ofere șansa de a servi pentru actul inaugural. Experiența, alături de inspirație au sprijinit-o pe asiatică să evite acea situație, (după multiple ezitări care ne reintroduceau parcă în setul secund al dramaticei finale din urmă cu 25 de luni câștigată de Osaka în fața Petrei Kvitová; în urma ei, nipona devenea atunci al 26 lider WTA, din istorie, interzicându-i dezideratul respectiv tenismenei din Bilovec).

Jocul următor putea trimite actul în prelungiri, însă două schimburi pivotale care au inclus o eroare uriașă din partea jucătoarei din Statele Unite urma să aducă brusc la capăt un segment plin de tensiune. Momentul de turnură al finalei s-a dovedit imposibil de absolvit pentru exploziva atletă de 25 de ani. Erorile neforțate suprapuse cu o perioadă pozitivă de cealaltă parte a fileului au dus la dezvoltarea unui avantaj de patru lungimi, care nu mai putea fi remontat, în ciuda unui reviriment vizibil. Naomi Osaka și-a concentrat serviciul pentru a gestiona exemplar o concluzie mult așteptată a turneului feminin, demonstrând același echilibru mental și emoțional care a propulsat-o către precedentele 20 de victorii consecutiv acontate.

La 77 de minute după primul serviciu, ea își asigura relativ confortabil al patrulea triumf suprem, prevalând cu 6 – 4 ; 6 – 3. Deși tabela putea arăta concluzii complet diferite în funcție de soarta raliurilor din momentele de echilibru, nipona și-a etalat maturitatea și evoluția umană dezvoltând un palmares echivalent cu cel al Monicăi Seleș și al lui Roger Federer, păstrând un procentaj perfect la capătul primelor patru finale de Grand Slam disputate în carieră.

Începând de luni, dubla campioană din Melbourne Park va urca pe poziția secundă a clasamentului WTA.

Finală slavă

Precum Naomi Osaka, Novak Djoković pornea pe tabloul masculin în misiunea de a-și îmbunătăți un palmares impresionant la Antipozi. Sârbul a înfruntat, însă o misiune mult mai dificilă decât în ocaziile victorioase precedente. În turul al treilea, o alunecare nefericită îl putea aduce pe Nole dincolo de limita fizică în zona abdomenului. Taylor Fritz nu a izbutit să ducă la capăt revenirea într-o confruntare istorică, începută cu public în tribune, dar încheiată după declanșarea noului interval al carantinei. Liderul mondial și-a păstrat luciditatea și s-a impus în urma unui interval decisiv gestionat printr-o deplasare în teren minimalistă. Aspectul respectiv a putut fi ameliorat treptat până în momentul unei semifinale perfecte tranșate contra performerului turneului, primul semifinalist venit din calificări în istoria contemporană a sportului alb, Arslan Karatsev. Anterior, Milos Raonic și Alexander Zverev erau depășiți după noi bătălii dure.Până atunci, au existat numeroase dubii legate de starea lui Novak, care considera foarte serios să renunțe la cursa apărării trofeului după momentele descrise mai devreme.

Cea de-a noua finală australiană urma să fie disputată împotriva unui Daniil Medvedev extrem de încrezător (autor, la rândul lui, a 20 de meciuri câștigate la rând). Parcursul său către ultimul act a inclus în schimb doar o înfruntare de cinci manșe. Ocupantul poziției a patra în clasamentul ATP depășise fazele superioare cu succese fără pași greșiți bifate contra conaționalului Andrey Rublev și respectiv Stefanos Tsitsipas. Grecul nu i-a putut opune rezistență acestuia în semifinale, plătind tribut unei reveniri memorabile pentru istoria tenisului (cu Rafael Nadal ca omolog).

Manșa a treia a fost singura care a stat realmente sub semnul întrebării, Medvedev găsind soluțiile inspirate atunci când dificultatea s-a accentuat. În a doua sa înfruntare cu un trofeu de Mare Șlem ca miză, vulcanicul atlet rus plănuia să întrerupă un monopol remarcabil. Novak Djoković nu cedase nicio finală disputată pe arena Rod Laver, indiferent de nivelul adversarului și de obstacolele emoționale. Bătălia excepțională cu Dominic Thiem tranșată după actul final al ediției anterioare reprezenta cel mai recent exemplu. Pentru o nouă apărare a titlului de la Australian Open, balcanicul îl înfrunta pe cel ce îl depășea autoritar la Londra în grupele Turneului Campionilor. Acum, o partidă mult mai signifiantă – a doua desfășurată în sud-estul teritoriului austral după captivantul duel din 2019 și cea cu numărul opt a palmaresului direct – urma să aducă noi momente de referință.

Așadar, startul duelului final de pe arena centrală a Melbourne Park începea prin expunerea dominației numărului 1 mondial. Deși puțin copleșit de amploarea momentului, consumat în fața a minimum 85 % din capacitatea umană posibilă a arenei centrale, Medvedev izbutea să redreseze o situație ingrată, anulând avansul de trei lungimi al sârbului. Actul inaugural al finalei a rămas apoi în echilibru. Multiplul câștigător a forțat la retur pentru a încerca să îi pună capăt, aspect realizat prin a treia șansă la capătul jocului cu numărul 12. Precum în disputa feminină, raportul de forță părea să se schimbe subit în favoarea câștigătorului manșei. Erorile aparent simple au costat enorm în clipele de maximă importanță pe atleții cu experiența mai redusă la dispoziție. Intensitatea raliurilor se arăta deosebită, dar soarta lor se balansa către favoritul principal al competiției. Obținând avantajul important pe tabelă, el s-a calmat suplimentar, motiv pentru care avea să fie taxat în secvențele ulterioare.

Djoković și-a utilizat cu mare succes retururile foarte adânci și nu i-a permis mai tânărului său adversar să consolideze o ispravă timpurie contra serviciului. Încercând să scurteze schimburile tot mai des, inexactitățile s-au înmulțit vizibil pentru acesta din urmă. Ultimul câștigător de la Londra a părut depășit din nou cu o mai mare ușurință și datorită preciziei etalate de cealaltă parte a fileului. Fără a mai repeta scenariul segmentului anterior, sportivul născut la Belgrad și-a menținut postura favorabilă, creionată printr-o serie de patru game-uri acontate la rând. Serviciul și aparițiile în proximitatea plasei i-au conferit încredere.

În schimb, finalul manșei a ilustrat creșterea în frustrare a robustului moscovit, care nu izbutea să rămână permanent la cadența dorită. Nole decidea soarta setului la primire, apropiindu-se indubitabil de a noua victorie absolută în Australia, la 13 ani distanță după cea dintâi. Medvedev se regăsea în poziția identică cu cea din urmă cu 18 luni. Atunci, Rafael Nadal îl condusese cu 2 – 0 în finala Openului American pentru ca rezidentul din Monte Carlo să împingă disputa într-un decisiv dramatic.

O revenire similară părea și acum imposibilă în condițiile în care starea emoțională perpetua în negativitate. De partea cealaltă, virtualul cel mai longeviv lider ATP din istorie (din perspectiva săptămânilor) realiza exemplar aspectele necesare pentru a nu-i permite oponentului să-și recapete eventualul aplomb. Apropierea capătului înfruntării se prefigura în consecință. Deși asprimea atacurilor creștea, ex-iugoslavul le-a stopat în modul care îl caracteriza de stagiuni întregi. La doar o oră și 53 de minute, Novak Djoković încheia la fileu spectaculos întâlnirea, cu 7 – 6 ; 6 – 3 ; 6 – 2.

Astfel, jumătate dintre triumfurile de Mare Șlem ale sale erau bifate pe suprafața arenei Rod Laver, detaliu pe care protagonistul serii de duminică la reiterat emoționat, în conchiderea festivității de premiere. Sârbul ajungea la 18 izbânzi majore, scăzând ecartul față de Roger Federer și Rafael Nadal, la doar două succese. Șase săptămâni efective în care tenisul a fost nevoit să se reinventeze au ajuns la capăt odată cu finalizarea Australian Open 2021.

Atât Naomi Osaka, cât și Novak Djoković și-au împlinit așteptările. În ciuda unor momente ale vulnerabilității, ambii le-au depășit excepțional, fiind laureații unor ultime acte ce nu au depășit limita minimă a seturilor. Viitorul se anunță la fel de promițător pentru cei ce au ridicat trofeele absolute de la Melbourne în februarie 2021.

Surse:

https://www.sportskeeda.com/tennis/news-naomi-osaka-joins-roger-federer-monica-seles-players-win-first-4-slam-finals

https://www.atptour.com/en/news/djokovic-medvedev-australian-open-2021-final