Într-o săptămână cu profunde așteptări tenisistice, evoluțiile reprezentanților țării noastre s-au succedat rapid. Până la urmă, prima dintre sportivele care și-a trecut oficial un titlu în palmares a fost Monica Niculescu.

Ea a decis să nu ia parte decât la specialitatea de dublu a primei ediții din cadrul Astana Open. Optând în a evolua alături combativei jucătoare germane Anna-Lenna Friedsam, una dintre marile specialiste ale jocului de echipă a încheiat cu bine un parcurs kazah dramatic. 

Evitând fabulos eliminarea în penultimul act, cele două nu au avut parte de o finală mai liniștită. Impunându-se însă după super tie-break și împotriva tandemului Angelina Gabueva / Anastasia Zakharova, performerele competiției au celebrat un triumf muncit îndelung, dar meritat. 

Pandemia a condus spre modificări interesante ale calendarului tenisului mondial, astfel că deplasările tomnatice au fost redirecționate și, în cazul turului feminin, ele au transformat un final de sezon cu un grad al interesului teoretic inferior într-o temă foarte interesantă. Multe dintre reprezentantele țării noastre și-au căutat adânc ritmul pentru a readuce aventura din 2021 într-un ton pozitiv. 

Opțiunile au rămas largi, considerând un deziderat pozitiv și atingerea finalei IFT valenciene, în ceea ce a privit-o pe Mihaela Buzărnescu, aflată la cea dintâi și singura săptămână de concurs după eliminarea de la US Open. Dar, în extremitățile bătrânului continent, echipierele reprezentative s-au ridicat la înălțime, cel mai bune exemplu fiind însă sugestiv în jocul de dublu.

Până când startul de la Indian Wells va fi semnalizat în California, reprezentarea românească feminină a vizat, pentru început, prestațiile individuale ale celor mai tinere dintre combatante. 

Un nou interval grozav al formei, început pentru Gabriela Ruse la Chicago, s-a încheiat, însă nu în absența unei bătălii crâncene. Eliminarea Camilei Giorgi, alăturată succesului contra Katerinei Kozlova, a poziționat-p pe tânăra capitolină în fața duelului demn de subliniat cu Elina Svitolina.

Chiar dacă șansele ei nu s-au prezentat grozav, ținând seama de forma etalată de principalul nume al listei favoritelor din Orașul Vânturilor, evoluția outsiderei a lăsat o impresie plăcută. După un game inaugural care a strâns 17 minute, ucraineanca a avut nevoie de enorme resurse pentru a conduce o dispută rarisimă din optimi în favoarea ei. Scorul final al disputei nu a fost reflectat deloc în imaginea ei reală, care a surprins inclusiv o manșă întâi întinsă pe durata unei ore, dusă la final de Ruse în ciuda dificultăților medicale.

Curios sau nu, compatrioata ei implicată, de asemenea, într-un moment de vârf al promițătoarei sale carierei, avea să cedeze cu un scor similar (3-6; 3-6) în proximitatea capitalei Kazahstanului. Însă dinamica înfruntării din semifinalele de simplu pe care Jacqueline Cristian a disputat-o în compania lui Alison Van Uytvanck, s-a prezentat diferit în bună parte. 

Ajunsă în penultimul act după multiple demonstrații ale rezistenței asupra presiunii, atleta deținătoare a multiple distincții ITF a părut să își găsească relativ greu zona de confort împotriva oponentei belgiene a cărei specialitate rămâne jocul în regim de sală. Chiar dacă ambele acte ale jocului au oferit impresia că își pot stabili un echilibru, timona disputei a stat majoritar în dreptul pretendentei mai experimentate. 

Deși și-a oferit toate resursele ofensive spre finalul partidei în speranța prelungirii ei, Cristian s-a recunoscut învinsă, inclusiv din cauza unui raport greu de imaginat al loviturilor câștigătoare și greșelilor neprovocate: 7, respectiv 43. Speranțele cuceririi unul trofeu pe îndepărtatul tărâm kazah nu s-au disipat însă deloc în momentul eliminării tinerei bucureștence. 

În mod logic, ediția inaugurală din cadrul Astana Open, a inclus și competiția de dublu ca un important punct de interes. Exponenta care în prezent ocupă și rolul de lider în afara terenului al reprezentativei feminine de Billie Jean King Cup, revenită, între timp, în Grupa Mondială, a arătat că rămâne una dintre figurile consacrate ale jocului în echipă. Anul în curs a provocat, așadar, multe schimbări ale panoramei pentru Monica Niculescu. 

După un sezon precedent presărat cu destule probleme medicale, lucrurile au părut să se așeze mai limpede pentru una dintre sportivele simpatizate ale circuitului, nu doar pentru pasionații români. Ea a reiterat, deși a avut onoarea să deschidă chiar competiția individuală de la Wimbledon, că se va concentra primordial asupra jocului de dublu, care i-a adus, printre multe altele și o finală de Mare Șlem, tocmai pe iarba londoneză, în 2017. 

Cu siguranță, punctul cu cel mai mare impact la nivel mediatic în actuala stagiune, s-a dovedit participarea meritorie la Jocurile Olimpice. Parteneriatul sudat cu mult succes, mulțumită egalei contribuții aduse de Raluca Olaru, le-a propulsat la Tokyo, rezultatul sferturilor fiind tangibil, în bună parte a disputei ultime. După experiența niponă, porțiunea calendaristică de hard peste Ocean a adus noi motive de optimism, referindu-ne la o prezență în sferturile de finală, ale Openului American, în compania Gabrielei Ruse. 

Ulterior, Monica a început călătoria spre extremitățile Europei, având în planul inițial o prestație completă la Nur-Sultan. Dar, într-una dintre ironiile judecății, dar și ale destinului, ea a anulat posibilitatea unei întâlniri în prima rundă cu Jacqueline Cristian. Decizia de a se retrage înaintea jocului final din calificări, i-a permis Nataliei Vikhlyantseva să avanseze pe tabloul principal. 

Privind retrospectiv, devine evident că hotărârea subliniată s-a dovedit inspirată, luând seama de faptul că un eventual joc între experimentata jucătoare și co-naționala ei ar fi putut duce la orice rezultat imaginabil. În schimb, stilul particular al tenisului jucat de multipla semifinalistă în competiții majore a fost alocat doar adversarelor asociatei probei de dublu. Acolo, auspiciile se prezentau favorabil dintr-un unghi teoretic. Doar două perechi au fost cotate superior la startul competiției cele alcătuite din Niculescu și Anna-Lenna Friedsam. 

Afinitatea sportivei germane spre partenere ale țării noastre s-a evidențiat deja serios în actualul sezon. Fosta junioare de excepție la simplu ajunsese deja în cadrul a două finale alături de Mihaela Buzărnescu, demonstrându-și pe deplin calitățile versatile. Interesant este că ea nu a mai evoluat alături de tenacea atletă din Slatina pe suprafață dură, însă impedimentele respective au fost rapid eliminate. 

Totuși, un alt aspect, care contrazice perspectiva favoriților în orice turneu de dublu, evidențiate mai devreme, a fost de luat în calcul. Datorită ori din cauza dinamismului formatului contemporan, oricare partidă, indiferent circuitului luat în calcul, se poate întoarce uluitor de rapid în defavoarea perechii superioare tehnic și tactic. 

Un scenariu în nota respectivă nu a fost deloc departe să se transpună în realitate încă din primul tur pentru perechea cotată cu a treia șansă la Astana Open. Niculescu și Friedsam au început aventura în fața numeroaselor atlete de origine rusă de o manieră clară. Dar, după un debut foarte bun al actului al doilea, Yekaterina Dmitrichenko și Sofiya Chursina s-au aflat la foarte mică distanță de a trimite disputa inaugurală în super tie-break. 

Evitând dificultățile simlare în turul secund, favoritele terțe au poposit apoi într-o semifinală devenită epică. Startul nu le-a favorizat împotriva perechii ruse formate din Yana Sizikova și Vitalia Diatchenko. Însă, o răsturnare serioasă a tabelei le-a adus în avantaj. Repetiția de scor a fost aproape să se materializeze și în manșa a doua, dar deznodământul s-a confirmat după un act final uluitor. 

Conduse acolo cu 8-6, contrar unui debut mai bun, Friedsam și Niculescu s-au bazat pe inspirația uriașă de la retur, succedată la fileu, a româncei. Propulsate inclusiv prin lipsa de stabilitate adversă, vizibile mai ales printr-o ultimă dublă greșeală, sportivele mai experimentate au câștigat ultimele patru schimburi, pentru a obține biletul într-o finală ce a părut din ce în ce mai departe. 

Spiritul de luptă, dar și dexteritatea Monicăi i-au garantat prezența într-un nou ultim act WTA după peste o jumătate de an. La Doha, alături de Jelena Ostapenko, s-a apropiat la un pas înaintea trofeului. 

Începutul lunii octombrie a însemnat pentru eleva lui Călin Ciorbagiu o ocazie similară în care echipa ei pleca indubitabil având prima șansă. De cealaltă parte a fileului, s-a poziționat o nouă formație eminamente rusă, dar foarte surprinzătoare. Uneia dintre numeroasele foste partenere ale lui Niculescu, Angelina Gabueva, i s-a alăturat tânara Anastasia Zakharova într-un parcurs excepțional, ce s-ar fi putut încheia cu un titlu. 

În schimb, fiind obligate, precum în fiecare dispută precedentă, să evolueze și împotriva simpatiei majorității publicului, Friedsam și partenera ei s-au adaptat bine contextului disputei pentru lauri la Nur-Sultan. Deși disputa a debutat foarte spectaculos prin obținerea break-urilor de ambele părți, tandemul româno-german s-a detașat încet, dar sigur, în controlul moral al disputei, vizibil, drept consecință și pe tabela de scor. 

Reușind să-și confirme avantajul printr-un joc suficient de solid la serviciu, componentele sale și-au trecut în cont actul întâi, în ceva mai mult de 30 de minute. însă, reiterând din nou ideea, volatilități jocului de dublu, momentele prelungite ale lipsei de inspirație sau de șansă vor fi taxate imediat. Prin perspectiva punctului decisiv în situațiile de egalitate, oricare game ar fi putut schimba balanța partidei. 

Într-adevăr, după alte câteva semne ale întrebării la startul manșei a doua, capii de serie 3 au părut să își reasume autoritatea. Doar câteva inexactități comise în serie, au transformat un probabil final liniștit de joc într-o reală dilemă. Cedând două jocuri cruciale de retur la rând, după schimbul de totul sau nimic, favoritele le-au oferit rivalelor speranțe tot mai mari. 

Rusoaicele au fost inspirate într-o nouă situație critică, trimițând bătălia pentru titlu în scurta manșă finală. Pauza de vestiar solicitată apoi nu s-a arătat de bun augur, combatantele cu o experiență cumulată superioară regrupându-se și începând ideal drumul spre victorie. Doar că, avantajul deschis la prima schimbare a terenurilor s-a disipat, la rândul său pe arena centrală. 

În momentul când Zaharova și Gabueva puteau să egaleze, sportiva care a împlinit recent 34 de ani și-a pus în valoare reflexele excepționale din apropierea fileului, tranșând favorabil un nou moment de cumpănă maximă al echipei sale, precum în semifinale. Ulterior, Monica Niculescu și Anna-Lenna Friedsam au reușit detașarea de unde nu a mai existat întoarcere. 

Închizând partida similar celei precedente – cu patru puncte succesive – ele s-au impus cu 6-2; 4-6; 10-6. Alături promisiuniI clare a unei reveniri în Nur-Sultan, jucătoarea tricoloră a întrerupt o secetă WTA ce data de peste 30 de luni. În februarie 2019, specialista forehandului tăiat s-a impus la Hua Hin, împreună cu Irina Begu.

Așadar, pentru simpatica tenismenă din Slatina, prima care a ridicat vreodată un trofeu WTA asociat cu Astana Open, isprava de dublu a carierei cu numărul 10 nu este deloc una de neglijat. Monica Niculescu evoluează mereu cu intensitate, pentru fiecare punct, iar sub o asemenea premisă, răsplata nu va întârzia la nesfârșit din a apărea, chiar în locațiile exotice ale circuitului feminin, precum Kazahstanul.