Însă, aceeași dată va surprinde un cadru fascinant al circuitului feminin, cât o privește pe Emma Răducanu.

De peste un an calendaristic, autoarea celebrului US Open ideal din 2021, nu mai reușise să atingă trei succese la rând, în orice decor. Ca urmare, o secetă foarte dură pentru campioana de Mare Șlem a Marii Britanii pare să fi ajuns la final în Coreea de Sud.

Ajunsă o dată cu revenirea acțiunii propriu-zise la Seul, jucătoarea cu origini româno-asiatice a izbutit să lege victoriile. Isprava foarte convingătoare contra Magdei Linette, proaspătă finalistă în India, a semnalat prezența Emmei în a doua semifinală de nivel deplin WTA a carierei. Prima este deja inutilă de reamintit, dar precum s-a întâmplat atunci, la New York, londoneza nu a cedat încă vreo manșă în experiența sa asiatică de debut.

Întotdeauna, când senzația ar fi că puține lucruri mai pot surprinde cu adevărat, noile limite ne sunt arătate. Validarea respectivului punct de analiză se întrunește mai des în condițiile ce nu favorizează neapărat, dar factorul invers are șanse să apară. De aceea, la înalt nivel inclusiv, obiceiurile sunt formate pentru a fi înlocuite, prin orice mijloace imprevizibile. Nici în cadrul suprem al probelor de la fileu, indiferent de locație, nimic nu pare sigur. Încercând să amplificăm ultima afirmație, misiunea regăsirii constanței, are mult de-a face cu gestionarea atuului ce ar trebui să fie experiența.

Până și în cazul celor mai tineri dintre pretendenți, avem de-a face cu o poziție fragilă, în timp ce capitolele se scurg. Dacă în general poziția tinerilor trece printr-o perioadă a gloriei absolute, în ambele circuite ale sportului alb, vom enumera și o serie a excepțiilor. Iar, printre ele s-a regăsit inclusiv un nume des amintit și de suflarea română a jocului. Categoric, în fața unei protagoniste precum a devenit Emma Răducanu, termenul de evoluție rămâne pivotal, dar nu tocmai singular.

În general, nu vom putea găsi un exemplu mai elocvent dacă am dori să expunem cazul etapelor lăsate în urmă. Dar, latura pozitivă, ce nu ar trebui înlăturată atât de rapid, rămâne echivalentă pentru un parțial care a arătat unde ar trebui să se afle maximul. Atleta care a împlinit 19 ani și isprava ei americană absolută surprind însă și o latură aparent defavorabilă. Deși dacă am privi pe terenurile din circuit, prea puține dintre adversare posedă o adâncime măcar apropiată în privința arsenalului, aplicarea a subliniat un alt rezultat pentru prea mult timp.

În fapt, cazul tinerei ce reprezintă Marea Britanie este unul tot mai interesant de studiat, cu cât am avansat mai mult în actuala campanie. Precum aminteam cu privire la cea precedentă, un punct al maximului absolut nu va fi niciodată ușor de gestionat mai într-o națiune ce așteaptă mereu alte motive de entuziasm. Doar că, triumful din New York City a fost treptat lăsat în urmă, pe măsură ce competițiile s-au scurs cu mare rapiditate. Elementul comun într-o perioadă extinsă acum la peste 12 luni, s-a remarcat prin inconstanță, pe lângă nenumărate episoade dramatice, în special ca durată și desfășurare.

Începând din finalul lui 2021, insulara a arătat că deține tenisul necesar pentru a ridica dificultăți aproape oricărui alt nume de top. Reversul medaliei a indicat însă, indiferent locației ori clasamentului oponentei, nicio victorie nu este sigură. Pentru luni de-a rândul, nucleul dilemei, pe lângă cel moral, a părut să aducă rata anduranței în plină atenție. Însă, am remarcat și destule ocazii în care parcursuri mai lungi ar fi putut să se formeze, protagonista din Londra cedând fără o luptă înaltă.

Privind panoramic situația, nu este foarte dificil să vedem că prestațiile de Mare Șlem nu s-au remarcat de cea mai fericită manieră. Dacă în cazul câtorva eșecuri precum la Wimbledon contra lui Caroline Garcia, ea nu mai pleca având prima șansă, alte cadre majore au surprins o imagine diferită. Aliaksandra Sasnovich sau Danka Kovinić și-au utilizat foarte atent statutul de outsider pentru a o depăși pe Emma la Roland Garros respectiv Melbourne, în start de competiție.

Finalmente, după ce Alizé Cornet i-a definitivat eliminarea în primul tur la US Open, la capătul unui joc briliant din partea franțuzoaicei, ruleta ierarhică a ajuns la polul opus sezonului anterior.

Fără ca fosta laureată de la Flushing Meadows să treacă oficial în jumătatea finală a unui alt turneu de atunci, noul obiectiv a devenit calma reconstrucție. Cu alte cuvinte, după un întreg an în care bula așteptărilor a părut copleșitoare, ștacheta putea fi plasată ceva mai jos. Maniera de a sări peste o altă confruntare frustrantă din Slovenia – cedată (din nou) în peste două ore și jumătate cu Anna Lenna Friedsam – a fost un prim zbor după atâta vreme spre adevăratul Orient Îndepărtat. Pe măsură ce întreg sportul de nivel înalt pare să poată reveni spre clasicele destinații asiatice, tenisul nu a făcut excepție.

Cel puțin pentru trei ani, orice intenție a redeclanșării spectacolului pe tărâmurile națiunilor de la răsărit, a fost imposibilă. Acum, într-o perioadă în care la nivel global, analizele prind avânt cu privire la eventualul capăt al intervalului pandemic, semnalele au fost la maxim întrunite. Evident, din actuala ecuație încă trebuie scoasă republica chineză, alăturând și dilemele extra-sportive de la începutul anului. Dar, Japonia și Coreea de Sud, cu referire la jocul feminin, și-au reluat poziția clasică în calendar, un foarte important semn spre normalitate.Precum este deja cunoscut, originile asiatice ale Emmei Răducanu au făcut imposibil ca ea să nu reprezinte principala atracție a competiției de la Seul.

În mod clar, elementul poziției din clasament nu i-a mai cauzat un plus la obstacol, șansa a șasea nefiind tocmai grozavă, într-un turneu mai permisiv comparativ celui din Tokyo. Fără exponente din România în capitala unde Irina Begu avusese succes în trecut, rămânea fascinant de observat dacă penultima învingătoare a Openului American va putea să stabilească o continuitate.

Măcar în fazele incipiente, am fi putut spune că traseul a devenit unul dintre cele mai facile ale întregului an, deși au existat și alte culoare accesibile nefructificate. Mai întâi, în fața unei tinere promițătoare japoneze, Monyuka Uchijima, desfășurarea a părut să urmeze coordonatele obișnuite, chiar dominante. Dar, după ce a controlat în integralitate manșa a doua, lucrurile s-au complicat o dată în plus până în apropierea punctului critic. Condusă la 0 în respectiva manșă, outsidera a profitat de scăderea la capitolul concentrării adverse, până când a avut o șansă de egalare.

Reușind să mențină cumpătul și controlul pe execuții măcar în game-ul devenit ultimul al întâlnirii, britanica a bifat pasul de debut pozitiv pe tărâm asiatic, unul ce ar fi fost posibil să rămână memorabil. Pentru o confirmare, urma disputa contra unei Yanika Wickmayer aflată într-o ușoară revenire de formă, însă teoretic neechipată în a-i pune probleme favoritei tribunelor. Practica din optimi a arătat totuși o altă imagine la început, similară apoi cu finalul disputei precedente.

Controlul prin forță, dar și deplasare superioară și-a făcut loc fără dubii, inclusiv pe tabela de scor, la capătul primei ore de joc. Cu toate acestea, veterana din Belgia nu a fost dispusă să cedeze fără a prelungi serios confruntarea în manșa a doua. Din fericire pentru Răducanu, regruparea sa a venit la timp pentru ca uzura mentală și mai ales fizică să nu intervină.

Drept rezultat, provizoriul număr 77 mondial și-a câștigat locul în doar al treilea sfert de finală al anului. Însă, notabil rămânea că nici la Stuttgart, la Washington say pe hardul sud-coreean, nu a fost nevoie de mai mult de două succese pentru atingerea acelei faze. O statistică rece și absolut incredibilă în a fi acceptată pentru capacitățile și talentul Emmei, arătate chiar și sporadic, a fost cel mai aproape de stopare în capitala americană. Tie-break-ul dramatic contra Liudmilei Samsonova din actul inaugural a stopat orice speranțe într-un careu de ași, la început de august.

Arena centrală de la Seul i-a adus-o în față pe Magda Linette, care a pătruns cu un statut ierarhic superior elevei lui Dmitry Tursunov. Mai mult, odată cu salvarea mingiilor de meci din fața Kristinei Mladenovic din dimineața precedentă, ne-am fi putut aștepta la orice, inclusiv din partea polonezei cotate cu a treia șansă. Însă, similar episoadelor anterioare, prea multe minute nu au fost necesare pentru ca tenismena născută în Toronto să își etaleze aparenta deplină superioritate.

Câștigarea primului joc de retur într-o zi cu semnificații legendare pentru tenis, i-a permis laureatei de Mare Șlem să capete multă liniște. Iar, pentru intervalul primelor 15 minute, capul de serie terț nu a avut absolut niciun răspuns solid de oferit. Controlând aproape toate schimburile deschise pe propriul serviciu, britanica și-a etalat mai întâi tenisul ofensiv, mereu impresionant când el funcționează la capacități maxime. În consecință, nici măcar o atletă de regularitate, precum se dovedește în principal polona, nu a găsit căi pentru întreruperea ritmului advers.

Abia după cedarea primelor patru game-uri, finalista turneului recent încheiat în India a început să se încadreze intensității necesare unei confruntări mai strânse. În schimb, orice moment în care adversara sa găsea cea dintâi execuție, misiunea lui Linette a devenit virtual imposibilă.

Desigur, capătul setului întâi reprezenta doar pasul de debut către un reper atât de greu de atins pentru Răducanu. Marea dilemă pentru combatanta ce nu va împlini 20 de ani până în noiembrie, a fost, în tot intervalul frustrării început în toamna precedentă, lipsa constanței situaționale. Clipa de față a părut să indice un scenariu mai degrabă diferit față de jocurile sud-coreene anterioare. În ciuda faptului că vicecampioana de la Chennai a vizat debutul ideal pentru segmentul al doilea, Răducanu a izbutit tot prin agresivitate să înlăture majoritatea dubiilor. După ce londoneza a pierdut primele șapte schimburi ale manșei, ea și le-a adjudecat pe următoarele opt, pentru răsturnarea completă a dinamicii. Fără a oferi erori în partea opusă de fileu, urmarea s-a văzut imediat, în cadrul moral inclusiv.

Dacă rezidenta din Poznań ar fi capitalizat secvența respectivă, era dificil să ne asumăm un final rapid, mai ales judecând după dispoziția arătată în întreaga stagiune de către fosta ocupantă a locului 10 mondial. Cumpăna a fost traversată mai puțin bine în destule ocazii de către cea care deținea prea multă variație în propriul joc.

În schimb, momentul pozitiv al Magdei Linette s-a dovedit a fi unul de scurtă durată, cauza principală nefiind tocmai problemele medicale. Brusc, în cea mai mare parte a punctelor, remarcam o selecție tot mai inspirată a execuțiilor, pe care alte ocazii le-a înregistrat doar temporar.

De la scurte minunat plasate, până la o deplasare defensivă inspirată, aproape totul a continuat excelent pentru al șaselea cap de serie. Iar, alături de încântarea publicului, poate că a fost logic, ca în ciuda unui deznodământ nu fără puține emoții, scorul final să confirme primul succes al Emmei Răducanu contra unei jucătoare mai bine clasate, de la unicul US Open 2021. Incredibil dar adevărat, începând de atunci, învingătoarea newyorkeză nu mai gustase succesul în trei zile consecutive. Dar, un dublu 6 – 2 bifat fără multe zâmbete sau exclamații, un alt simbol de concentrare maximă, a clarificat prezența într-o semifinală absolut meritorie, cea dintâi din 2022, la Seul.

Deși maniera în care tenismena ce unește origini din București și până în estul Chinei, este asemănătoare, la prima vedere celei de anul trecut la Flushing Meadows, raportându-ne la scoruri, pare că Openul Coreei poate reprezenta mult dorita relansare pentru ea. Drumul rămâne lung, însă un aparent imens punct psihologic a fost depășit, la una dintre competițiile care readuc jocul în Asia. Iar, deși atenția iubitorilor sportului alb se îndreaptă și spre Londra, respectiv Laver Cup, din motive prea bine cunoscute, cea mai talentată exponentă a capitalei britanice oferă propriile argumente solide.

Surse:

https://www.wtatennis.com/news/2800318/raducanu-races-past-linette-in-seoul-reaches-first-semifinal-of-year