Primul meci al Campionatului European de Handbal din Danemarca aduce o înfrângere pentru România
Campionatul European de Handbal Feminin pune capăt unei cronologii aparte pe care disciplina de pe semicerc a fost nevoită să o abordeze în ultima perioadă.
Campanii lungi, dar sacadate, la nivel de club și-au ilustrat precum întotdeauna cota de uzură și de efort depuse de către principalele figuri ale handbalului internațional. Ulterior, atenția și energiile lor trebuie să fie recalibrate pentru interesul echipelor naționale care au obținut prezența meritoriu, în Scandinavia. Contextul obișnuit și anticipat în bună măsură prevedea ca atât Norvegia cât și Danemarca să dețină rolul statelor coorganizatoare. Totuși, o serie de evenimente surprinzătoare care a cuprins recent peisajul sportiv din Țara Fiordurilor a culminat cu retragerea federației de la Oslo din procesul găzduirii turneului final. În consecință, criteriile de siguranță sanitară au fost mult înăsprite întrucât o sigură națiune urma să primească cele șaisprezece reprezentative.
Pentru cea a României, parcursul scandinav nu se anunța a fi unul deloc facil, mai ales prin prisma numeroaselor semne de întrebare în ceea ce privește consistența lotului. În mod evident, principala cauză care duce la îngrijorarea respectivă este cea pur medicală, pe care foarte puține formații o vor putea eschiva. De-a lungul săptămânii în curs, mai multe jucătoare implicate direct în lotul autohton au fost testate pozitiv cu COVID-19 la evaluările prealabile obligatorii. Drept urmare, întreaga delegație română a avut parte de prime zile complicate în Danemarca, înfruntând izolarea. Misiunea tricolorelor de pe parchet era reprezentată mai întâi de către faza seriilor preliminare. România a fost repartizată în Grupa D, alături de Norvegia, Polonia și Germania. Accederea în grupele principale este făcută prin acapararea unuia dintre primele trei locuri ale etapei incipiente.
Bineînțeles, obiectivul final era mult mai înalt ținând cont că sportivele conduse în 2018 de către Ambros Martin s-au aflat aproape de medalii, în cadrul ultimului eveniment continental, desfășurat în Franța. În urmă cu doi ani, România a fost oprită de reprezentativa Rusiei la capătul unei semifinale relativ dezechilibrate. Ulterior, naționala era învinsă de Olanda în partida care asigura treapta a treia a podiumului.
Deși speranțele nu s-au diminuat foarte mult tocmai pentru că prezența Cristinei Neagu reprezintă o certitudine, liderul selecționatei feminine a dorit să sublinieze o perspectivă cât mai realistă. Ea a reiterat că lipsa de experiență întâlnită în lotul ghidat de către Bogdan Burcea va trebui suplinită și chiar neutralizată prin efort colectiv și dorință de victorie. Totuși, la fel de adevărat este că România nu a mai evoluat în cadru oficial de la finalul aventurii dulce-amăruie de pe tărâm nipon.
Atleta cu cele mai multe reușite din istorie la Campionatele Europene se pregătea să își îmbunătățească un record impresionant în fața Germaniei. Intervalul ultimilor ani ilustra că primul oponent al României pleca teoretic cu șansa a doua în duelul de la Kolding. Potrivit gsp.ro, ultimul eșec suferit împotriva reprezentativei germane data din 2013.
În competiția din Hexagon evocată anterior, cele două grupări s-au întâlnit pentru ultima dată, româncele având câștig de cauză. Nu trebuie omisă nici ideea că Germania rămâne (în manieră controversată sau nu) singura națională care a participat la toate edițiile continentale, începând din 1994, atunci când a cedat în finala mare.
Prezentul sugerează clipe dificile însă pentru atletele lui Henk Groener. Tehnicianul olandez în vârstă de 60 de ani nu putea fi prezent pe bancă din motivele sanitare ce înconjoară cursul întregului turneu.
Luând în calcul toate circumstanțele, prologul din Sydbank Arena se prefigura a fi unul antrenant, cu intrigă. Însă, elementul care nu poate completa tabloul unei atmosfere complete de handbal avea să fie transpus, evident, în absența spectatorilor. De altfel, componentele reprezentativei tricolore au subliniat cât de important este sprijinul publicului, în momente precum ar fi cele prezente.
Cel dintâi joc al festivalului handbalistic scandinav nu a început bine pentru semifinalistele ediției precedente. Lipsa omogenității părea să își spună rapid cuvântul. Până la capătul primelor 11 minute, ele au înscris doar o singură dată, încasând șapte goluri. Inițial, Yulia Dumanska nu a avut parte de succes în suplinirea absenței dintre buturi a Denisei Dedu, cea mai recentă componentă declarată inaptă medical. În ofensivă, cursul construcțiilor a suferit simțitor în intervalul subliniat. Jumătatea primei reprize a surprins balanța reechilibrându-se. Eliza Buceschi a arătat din ce în ce mai multă siguranță, în vreme ce Cristina Neagu și-a găsit ritmul cu destulă greutate. Prin contrast, goalkeeperul de origine ucraineană și-a recăpătat încrederea, ținând România aproape la nivelul tabelei. De asemenea, îmbunătățirea consistenței defensive a fost suplimentată de reușitele venite recuperările propriilor ratări. Intrarea la cabine s-ar fi putut realiza cu o superioritate numerică, alături de un deficit de două lungimi. Ultimele acțiuni ale actului au negat ambele posibilități. O aruncare de la 7 metri a fost transformată în gol după urmărire de către Kim Naidzinavicius, iar Germania conducea cu 13 – 10.
În condițiile în care căpitanul României evoluase modest, speranțele se îndreptau către un reviriment după reluare. Cristina Laslo și Eliza Buceschi au compensat parțial lipsa inspirației și a eficienței cvadruplei câștigătoare a titlul de cea mai valoroasă handbalistă a lumii. Cristina Neagu a arătat însă ceva mai sigură, fiind determinată să reducă și mai mult deficitul formației sale, după reluare.
Actul secund a demarat cu o inferioritate pentru România. Efortul defensiv a fost vizibil îmbunătățit de la capătul primei cincimi a partidei, aspect care se dovedea vital. Oponentele germane și-au găsit greu fluiditatea înaintea pauzei, dar și-au resetat ulterior nivelul concentrării. Totuși, după ce au marcat prima oară, avantajul lor s-a văzut eradicat în minutul 36. Ulterior, alte câteva secvențe de echilibru au fost dominate de intervențiile celor doi portari. În pofida eforturilor fantastice ale Yuliei Dumanska, autoarea paradelor ce puteau deveni cruciale, scorul a evoluat în defavoarea tricolorelor. Momentul de dublă inferioritate a împins balanța în favoarea Germaniei, care s-a desprins și la patru lungimi. Treptat fluiditatea din atac a româncelor s-a disipat, iar rezultatul nu a mai putut fi pus în dubiu. Inconstanța din segmentele poziționale ofensive ale selecționatei lui Bogdan Burcea, fără a face referiri majore la maniera de arbitraj a celebrelor surori Bonaventura. România a pierdut cu 19 – 22, fără să conducă vreodată în prima încleștare din Danemarca. Disputa de sâmbătă cu Polonia devine crucială în contextul calificării în seriile principale.
Circumstanțe nedorite au amplificat dificultățile naționalei de handbal feminin în a arăta siguranță și sincronizare la nivel înalt. O prestație săracă în reușite a făcut ca portarul să fie cea mai valoroasă jucătoare a jocului care a deschis parcursul României din Scandinavia. Campionatul European este însă unul lung, iar schimbările în bine își pot face loc de la o ocazie la alta, așa cum handbalul feminin a mai arătat-o în trecutul apropiat.
Surse:
Comentarii