Elveția a reușit să se impună contra Camerunului datorită lui Breel Embolo, atacantul cu rădăcini chiar în țara leilor. Uruguay și Coreea de Sud au obținut un punct la capătul unei reprezentații cu adevărat agreabile, fără ca mingea să prindă de două ori spațiul porții.

Prin contrast, nebunia s-a declanșat într-o partidă care a văzut toate cele cinci reușite după pauză, Portugalia securizându-și în cele din urmă succesul în detrimentul Ghanei și șefia Grupei H. Mult așteptatul duel dintre Brazilia și Serbia s-a încheiat cu o victorie sud-americană clară, desăvârșită de magistralul gol secund al lui Richarlison.

Cea mai interesantă versiune posibilă a unei campanii qatareze de Cupă Mondială a devenit în mare parte o imagine reală pentru pasionații neutri. Jumătatea unei săptămâni, sau mai exact 48 de ore, au fost suficiente pentru anularea sau contrazicerea totală unor supoziții care încadrau o aventură cu debut anost în Golf. Ștacheta surprizelor fenomenale a fost însă atât de sus plasată, încât devenea greu de crezut că finalul primei turnante ne poate duce mai departe. 

Elveția – Camerun 1 – 0: Victorie cu nuanțe decisive aparte

Realizând cel dintâi pas în Grupa G, vom ajunge inevitabil și în preajma singurului punct pe care România îl are de supervizat direct în Peninsula Arabă. Altfel spus, venea momentul ca favorita viitoarei serii preliminare din cadrul turneului final european cu implicare tricoloră să debuteze. La nivel general, Elveția simbolizează relevanța în fotbalul modern, iar rezultatele notabile nu au stat departe de Țara Cantoanelor. Formația care a eliminat Franța la ultimul EURO, era pregătită să debuteze contra galonate grupări a Africii. Individual, este greu să nu asociem Camerunul cu o locație a talentului pur de-a lungul deceniilor recente. Drept urmare, nicio întâlnire cu ”Leii Indomptabili” nu poate fi considerată vreodată facilă, exemplele începând cu vestita remiza în fața Argentinei, din 1990. 

Actualitatea  statistică nu este la fel de darnică formației lui Rigobert Song, dar startul de joc a arătat mult curaj. Precum a fost deja cazul în destule jocuri precedente, am început pe Al Janoub Stadium cu o dublă ocazie. Nici Bryan Mbeumo și nici eroul uluitorului baraj de calificare cu Algeria, Karl Toko Ekambi, nu a reușit să îl învingă în doi timpi pe Yann Sommer din posturi favorabile. Deși camerunezii au preferat să stea ceva mai mult retras, replicile ofensive s-au dovedit într-adevăr tăioase.

Blocul defensiv al Țării Cantoanelor nu a cedat, cu toate că tridentul advers din atac a arătat că va pune probleme. Cu toate acestea, tema actului inaugural a fost vizibilă prin intervențiile foarte sigure în ambele careuri. De aceea, alte finalizări au întârziat să apară, până la capătul timpului regulamentar dintr-o repriză ce nu se anunța parcă atât de liniștită pentru outsideri. Doar Manuel Akanji ar fi putut cauza probleme dacă ar fi cadrat lovitura sa de cap în prelungiri. După pauză, tabela avea să se modifice în cele mai emoționale condiții posibile.Breel Embolo a fost găsit în mijlocul careului de către Xherdan Shaqiri, iar tânărul cu tată din Camerun a punctat, fără a se putea bucura cu adevărat pentru unicul moment al oricărui atacant. După primul său gol la un turneu de calibru absolut, jocul a continuat să se deschidă, Eric Choupo-Moting, încercând să replice dintr-un unghi închis.

În schimb, André Onana a fost nevoit să blocheze o acțiune similară celei prin care s-a deschis scorul, cu Ruben Vargas la finalizare. Cu cât ne-am apropiat de finalul întâlnirii, cu atât a devenit mai dificil pentru ca exponenții îmbrăcați în verde să mai împiedice continuarea unei serii negative; ajunsă de altfel la opt eșecuri de Campionat Mondial succesive. Granit Xhaka și Haris Seferovic mai ales, au fost blocați în ultimele momente din a dubla un avantaj minim ce în sfârșit a rezistat de partea favoritei. Elveția s-a impus la limită, trecând un prim prag eminamente necesar pentru ce va urma în propria serie. 

Uruguay – Coreea de Sud 0 – 0: Caruselul ocaziilor cu doar un șut pe poartă

Continuarea amiezii ne-a purtat într-o Grupă H a marelui echilibru, inclusiv pe hârtie. Un argument principal s-a întrevăzut într-o primă dispută cu diferite culturi, conotații și stil de joc la mijloc (din afara Europei). Deja este inutil să menționăm că de-a lungul istoriei fotbalului, Uruguayul rămâne o reprezentativă reper. Orice s-ar întâmpla, o echipă sud-americană care nu se numește Argentina sau Brazilia, va rămâne prima campioană mondială.             

Moștenirea celeștilor este echivalentă cu măreția, pe care inclusiv Edinson Cavani și desigur, Luis Suárez, au încercat să o poarte mai departe. Atingerea unei finale mici în urmă cu 12 ani este cea mai bună performanță contemporană, incursiunea qatareză părând să nu aducă nivelul obișnuit al mediatizării. Același preambul este valabil și cu referire la reprezentativa sud-coreeană, mereu imprevizibilă în marile oportunități. Heung-min Son nu s-a aflat în parametrii fizici optimi înaintea debutului competiției, dar aspectul ultim nu a împiedicat ritmul pe Education City Stadium.

Asiaticii nu au așteptat deloc pentru a forța spre poarta adversă, posesia venind și cu destule emoții pentru goalkeeperul Sergio Rochet. Replica urma să vină cu un șut lipsit de precizie din partea lui Fede Valverde, înainte de intrarea în minutul 20. Treptat balanța s-a schimbat în favoarea celor echipați în albastru, cu un plus al vivacității la construcție. Hwang Ui-jo putea însă să schimbe primul tabela, nici reluarea sa din careu nefiind cadrată, într-un nou moment de presiune. Pauza nu a venit până când inclusiv căpitanul uruguayan, Diego Godin a reluat o lovitură de colț în bară, chiar la capătul timpului regulamentar.

Partea inaugurală s-a încheiat cu scor alb, dar ocaziile continuau să pară apoi iminente. Pe fondul accelerării traseului balonului, răbdarea a fost de asemenea necesară, până la noua șansă irosită de către Darwin Nuñez. Ambele tabere au cochetat cu o lovitură decisivă, tot atacantul lui Liverpool testând cel mai clar poarta sud-coreeană. Precum am văzut și în prima parte, Uruguay ar fi putut invoca și ghinionul, întrucât torpila fabuloasă expediată de Fede Valverde a izbit încheietura barelor, în minutul 89. La faza următoare, Heung-min Son a căutat din nou colțul lung fără succes, disputa încheindu-se cu depunerea unei serioase candidaturi la cel mai spectaculos 0 – 0 al întregii campanii.

Portugalia – Ghana 3 – 2: Spectacol definit de o repriză a doua haotică

În continuarea aceleiași ultime grupe, sosea clipa în care cel mai mediatizat jucător european al ultimelor două decenii, își conducea colegii lusitani la a cincea ediție de Cupă Mondială. În fapt, după Luka Modrić, Cristiano Ronaldo a devenit al doilea jucător ce bifează multiple prezențe la turnee finale în trei decenii distincte. Liber de contract la momentul startului primei încleștări, cel mai prolific marcator al tuturor timpurilor, avea de înfruntat în tricoul Portugaliei o defensivă mereu capabilă de a cauza probleme.

La general însă, Ghana a demonstrat asemenea majorității formațiilor africane, că va avea un cuvânt de spus atunci când ne-am aștepta mai puțin. Faimoasă rămâne experiența din urmă cu trei ediții, de asemenea, la care una dintre națiunile apropiate geografic de Africa de Sud, a depășit inclusiv faza optimilor. Misiunea respectivă nu părea nici acum total ieșită din calcule, deși șansele ar fi spus altceva. Fără îndoială, nu puteau trece multe minute fără ca protagonistul portughez să fie cel care creează probleme.

Cristiano Ronaldo nu l-a putut învinge pe Lawrence Ati-Zigi din prima fază avută, pe un culoar greu de accesat. Cornerul care a rezultat din acțiunea șeptarului l-a adus apoi la finalizare și printr-o lovitură de cap, prima jumătate de oră urmând să aducă și o primă acțiune finalizată cu gol pentru el. Totuși, faultul în atac prealabil nu a fost iertat, tabela așteptând o modificare într-o repriză întâi, fără materializare.

Elevii lui Otto Addo s-au mulțumit în general să se apere cu relativă strictețe, lucrurile începând să preia un cu totul alt curs de la jumătatea actului secund. Incursiunea aceluiași Cristiano Ronaldo a fost blocată în careu, transformarea loviturii de pedeapsă însemnând și pentru el goluri la cinci Cupe Mondiale, bornă absolută. Din minutul 67, cursa egalării s-a lansat cu destulă hotărâre pentru gruparea fraților Ayew. Breșa a fost găsită de André, din centrarea autorului precedentei ocazii mari, Mohammed Kudus.De îndată ce fostul veteran din Premier League a părăsit terenul, lusitanii au declanșat șarja care i-a replasat în avantaj. Găsit de o manieră excepțională în adâncime de Bruno Fernandes, João Félix a plasat execuția sa fără speranțe pentru africani.

Dubla lovitură portugheză a fost completat de prima reușită a lui Rafael Leão, după o nouă acțiune a coordonatorului lui Man. United. Aparent, prea puține se mai puteau întâmpla dacă defensiva fostei campioane europene rezista. Osman Bukari urma să contrazică ultima idee, punctând din interiorul suprafeței de pedeapsă, din serviciul lui Baba Rahman.

Ca urmare, cele nouă minute de prelungiri căpătau brusc un aspect absolut dramatic, în parte din cauza carențelor vizibile între buturi din partea lui Diogo Costa. După ce a părut că va rezista provocărilor asaltului final, goalkeeperul lui Porto a comis o eroare incredibilă, dar într-un context rar întâlnit. Deja menționatul Osman Bukari a alunecat în momentul în care i-a furat efectiv balonul portarului, venind din spatele acestuia. Astfel, una dintre cele mai spectaculoase reveniri ale istoriei Ghanei nu s-a mai concretizat, într-un final de joc plin de tensiune și suspans.

Brazilia – Serbia 2 – 0: Gruparea auri-verde își arată primele sclipiri irezistibile             

Finalmente, o întrebare există relativ constant în dreptul pasionaților, cu privire la echipele ce vor păși ultimele în scena unei Cupei Mondiale. Tragerea la sorți a făcut ca în 2022 răspunsul să fie precedat de poate cel mai interesant afiș al rundei cu numărul 1. Într-o notă similară, Brazilia a fost ultima formație care să debarce în Qatar, însă intențiile vor rămâne întotdeauna unice, de a recuceri trofeul auriu. Ultima aventură asiatică s-a încheiat cu victorie pentru Seleção în Japonia, iar ambițiile par a fi acum echivalente cu valoarea și coeziunea lotului.

Doar că, pentru celebrul Tite și elevii săi, sarcina inaugurală s-a transpus într-un duel niciodată ușor. Serbia a conturat de-a lungul actualului mileniu esența spiritului de luptă pe gazon, dar prezentul sugerează un nivel al talentului aproape identic. Ca urmare, pe stadionul din Lusail, postura ex-iugoslavilor era doar aceea de confirmare a imaginii, contra principalei favorite. Neymar a fost primul care nu și-a ascuns intenția pătrunderii pe tabelă, inclusiv direct dintr-o lovitură de colț.

Forța ofensivă a sud-americanilor a fost neutralizată cu succes de elevii lui Dragan Stojković, doar Raphinha văzându-se într-o poziție ideală de a marca. Vanja Milinković-Savić l-a blocat excelent și pe un mereu periculos în regim de viteză, Vinicius Jr., tot extrema Realului fiind aproape să profite de o mare desincronizare în defensiva balcanică. După cea mai scurtă repriză a turneului, în reeditarea duelului din urmă cu patru ani din, cvintupla laureată supremă nu găsea soluția decisivă. Uluitor sau nu, alte erori individuale sârbe l-au așezat o dată în plus pe Raphinha în fața deschiderii scorului. Atletul Barcelonei nu a materializat nici în a doua instanță, la doar câteva secunde bifate din actul final. Respectiva ratare a declanșat însă un interval mult mai hotărât din partea brazilienilor. Cea mai mare dintre oportunități i-a aparținut lui Alex Sandro, printr-un șut cu pământul stopat doar de stâlpul porții.

Ulterior, reușita a venit finalmente în contul lui Richarlison, după un nou șut respins în față de Milinković-Savić. Coordonatele fiind schimbate în defavoarea Serbiei, era de așteptat ca outsiderii să ofere o replică. Doar că, după câteva minute de relativ pozitivism, a venit și faza care să trimită în sfârșit publicul în frenezie. Din nou pe atac în minutul 73, Vini Jr. i-a oferit balonul marcatorului inițial pentru ca dubla să fie desăvârșită printr-un stop și o foarfecă de generic.

Primul moment cu adevărat strălucitor la capitolul finalizării, a oferit practic și mai multă dorință pentru selecționata Sambei, din partea unuia dintre debutanții absoluți, precum Richarlison. Șuturile excepționale au continuat în valuri până în apropierea prelungirilor. Casemiro, Fred și Gabriel Martinelli au fost în prim-plan, primul nimerind doar bara, de asemenea. De fiecare dată când a fost posibil, portarul ex-iugoslav a izbutit să limiteze daunele, care, în cele din urmă, puteau fi mult mai severe; din partea unei trupe braziliene ce și-au dezlănțuit într-adevăr și mostre ale potențialului maxim.

Concluzia primei succesiuni a grupelor este în parte că nu toate cărțile se vor așeza într-un mod favorabil previzibilului. Dimpotrivă, aproape că fiecare partidă a reprezentat un preambul pe alocuri memorabil, în runda care a introdus cu adevărat Qatarul pe harta fotbalului de elită. Calculele sunt însă trimise în plan secund, atunci când Campionatul Mondial expune scenarii aparte, pentru protagoniști și privitori. 

Grupa G

1. Brazilia – 3 puncte

2. Elveția – 3 puncte

3. Camerun – 0 puncte

4. Serbia – 0 puncte

 Grupa H

1. Portugalia – 3 puncte

2. Coreea de Sud – 1 punct

3. Uruguay – 1 punct

4. Ghana – 0 puncte