Trecând de adevărata provocare absolută în sfertul de finală cu Novak Djoković, de copleșitorul abandon a lui Alexander Zverev, dar și de un al treilea duel împins spre cinci seturi în carieră, Rafa a ajuns încă o dată la destinația supremă, odată cu victoria contra lui Casper Ruud. Al 14-lea triumf major pe zgură, al 22-lea titlu de Grand Șlem în total, ilustrează însă, dincolo de orice, valoarea sacrificiului, combativității și clasei unui campion absolut, pe teren dar și în afara sa.

**************

În 2022, aventura lui Rafael Nadal a atins noi culmi pe suprafața roșie-orange din capitala Franței, deși problemele au părut să se adune mai serios ca oricând în contul fenomenalului mallorquin. Învingător deja la Australian Open, pentru Nadal dilema rezistenței s-a ridicat între cele două turnee de Mare Șlem, însă cel mai bun jucător pe zgură nu s-a dat bătut. 

Într-o rarisimă situație înaintea competiției băieților, ținând seama și de cele întâmplate anul trecut, senzația era că ibericul nu poate fi considerat favorit cert. Dar, dacă am învățat din tenis o situație în care un atlet nu va fi vreodată scos din calcule, aceea îl arată pe Nadal la competiția de elită din Franța. Într-adevăr, provocările fizice au fost mari, dar răspunsul a arătat excelent atunci când a fost nevoie, încă din prima săptămână. 

Știm cât de grea este misiunea de a-i îngreuna serios misiunea lui Rafa în acel prim interval parizian. Și totuși, după trei runde aparent liniștite, peisajul s-a schimbat radical. Felix Auger-Aliassime se arată mereu din postura adversarului foarte periculos, mai ales când nimic nu este de pierdut pentru tânărul canadian.

Setul întâi al optimii de finală a reprezentat dovada că armele îi erau suficiente pentru a provoca mari emoții. În ciuda faptului că Nadal a reușit apoi să recupereze controlul în mare parte, reprezentantul frunzei de arțar a profitat de lăsarea serii imprimându-și forța în partidă. Premiul său a fost să devină doar al treilea adversar care să îi împingă pe iberic într-un set al cincilea parizian. Categoric, așteptările nu au fost altele decât cele ale confruntărilor cu John Isner și Novak Djoković, însă pentru ca rezultatul să fie identic, a fost nevoie de un nivel fantastic al dispoziției de joc.

Elevul nord-american al lui Toni Nadal l-a menținut pe Rafa pe teren timp de peste patru ore și jumătate. Respectiva valoare ar fi trebuit să conteze enorm pentru că provocarea supremă era deja stabilită. În sezonul precedent, majoritatea a simțit că înfruntarea memorabilă din semifinale, câștigată de cel mai valoros jucător balcanic, a schimbat cursul istoriei tenisului. Cumva, însă, în doar 12 luni, destinul și combativitatea fenomenalului spaniol au adus situația turneelor majore în poziția inițială.

Stângaciul din Mallorca putea din nou să spere că va avea două coroane de Mare Șlem în plus față de singurii săi urmăritori. Atuul lui Novak Djoković a fost așteptat să fie din nou jocul din atmosfera nopții. Dar, ținând cont că respectivele condiții nu aveau să se mai schimbe precum în urmă cu un an, Nadal a demonstrat că este încă jucătorul mai valoros pe orice tip de zgură. 

Câștigarea a nouă dintre primele foarte lungi 10 game-uri ar fi putut să se dovedească suficientă, însă scăderea din jocul favoritului 5 a coincis cu creșterea liderului mondial. Acesta a dat impresia că va răsturna un nou duel de Roland Garros în favoarea sa, iar în ciuda unui set trei foarte modest, a avut toate oportunitățile spre o manșă decisivă. 

Însă, la momentul când spaniolul a reușit cumva de nicăieri să găsească accelerația maximă, Nole a rămas fără opțiuni pentru a împiedica revenirea care a urmat. O partidă începută seara între cei doi titani nu putea să se încheie rapid, dar numai cele patru acte au fost de ajuns să ne ducă până după ora 2:15 a României. Favoritul tribunelor a rămas în picioare, însă, de atunci încolo, la fel de importante erau resursele fizice precum dorința titlului 14 la French Open.

Prin urmare, realitatea este că nu vom putea ghici vreodată direcția turneului în final, dacă penultimul act dintre Rafa și Alexander Zverev ar fi ajuns la capăt. Explicația este că, luând în calcul, tenisul, deznodământul sfâșietor, dar și cronometrul, acea semifinală reprezintă un meci unic al istoriei jocului. Putem spune deja în retrospectivă că ceea ce ar fi putut să fie doar peste o treime din durata sa totală, a depășit-o confortabil pe cea a finalei. Înaintea celui de-al doilea tie-break, agonia și suferința în cea mai cruntă formă și-au făcut însă apariția pe Philippe Chatrier. După 3 ore și 3 minute excepționale, a fost evident că Sasha nu mai avea cum să continue.

Revenirea sa emoțională a adus un mic plus de consolare publicului, în vreme ce adversarul său bifa cea mai amară accedere în finală. Acolo pentru a paisprezecea oară, Nadal a avut parte de un adversar în mare parte nescontat, asemenea Igăi Świątek în turneul fetelor. Nu suntem departe de adevăr dacă spunem că, printr-un plus al energiei, ultimul joc din cariera lui Jo-Wilfried Tsonga s-ar fi putut transforma într-o eliminare din prima rundă pentru Casper Ruud. 

Ulterior, tânărul nordic a arătat tot mai solid, depășind obstacole foarte dure. Lorenzo Sonego a fost singurul care l-a împins la limita celor cinci manșe, după o evoluție absolut briliantă pe alocuri în runda a treia. În același timp, nu trebuie să îl omitem din calcule nici pe remarcabilul Marin Čilić, care a părut bine poziționat pentru a completa careul finalelor de Mare Șlem la Paris. Favoritul opt a materializat alte intenții pentru Norvegia într-o zi de vineri care a cuprins un protest climatic la fileul arenei centrale, pe lângă accidentarea grevă amintită anterior.

Actul final a fost stabilit pe Philippe Chatrier între o legendă vie și chiar un student al jocului său, norvegianul Casper Ruud. Cu toate acestea, senzația a fost identică precum cea a finalei feminine de simplu. Nimeni nu ar fi putut anticipa că vikingul de 23 de ani va avea mai mult decât o șansă teoretică la debutul pe scena în care, la vârsta sa, Rafael Nadal triumfase deja de cinci ori. În plus, s-a putut afirma, cu ceva rezerve, bineînțeles, că ibericul care a împlinit 36 de ani în amiaza semifinalei, este foarte odihnit, comparativ cu cel mai dur dintre scenariile posibile.

Iar, încă de la startul primului duel direct dintre capii de serie 5 și 8 la French Open 2022, s-a remarcat că scandinavul va putea pune foarte greu probleme. Fără ca adversarul său să se prezinte la nivelul absolut de care e capabil, acesta din urmă a arătat că poate prelua șefia schimburilor inclusiv prin forță.

Doar desincronizările la serviciu au oferit posibilitatea ca cel dintâi set să pară echilibrat măcar la suprafață. Fiind pregătit pentru absolut orice efort defensiv, în schimb, Nadal a fost hotărât să nu ofere marje de eroare oponentului său. Membru constant activ al academiei toreadorului, atletul din Oslo a comis într-adevăr inexactități constante, în încercarea de a căuta agresivitatea perfectă.

După sfârșitul manșei de debut, cea secundă a înregistrat cu siguranță momentul care a decis dacă vom avea sau nu o finală cu ceva suspans. Reușind să evite o desprindere rapidă a favoritului, Ruud a profitat pentru a realiza din nou break-ul. În condițiile confirmării sale, virtualul ocupant al poziției a șasea ATP, ar fi putut să spere cu toate argumentele pentru a-și trece în cont măcar un act. În schimb, el nu a fost efectiv lăsat să profite de oportunitatea descrisă, acel ultim game de retur adjudecat fiind și ultimul pentru outsider, oricât de greu imaginabil ar fi părut.

O dată în plus, precum ne-a arătat-o pe parcursul întregii competiții pariziene, sportivul spaniol a putut găsi aproape mereu o nouă viteză. Când a devenit evident că și soarta segmentului de mijloc a fost decisă în favoarea sa, nimic nu l-a mai împiedicat pe elevul lui Carlos Moyá din a ridica concentrarea și eficiența spre cote maxime, din toate laturile terenului. Rezistența lui Casper Ruud a scăzut considerabil în perioada a treia, deznodământul devenind absolut inevitabil. Interesant este că adversarul învins de Rafael Nadal după doar 138 de minute, cu 6-3; 6-3; 6-0, în finala din 2022 avea doar cinci ani când maestrul zgurii triumfa în premieră la Paris. 

De atunci, referindu-ne la ediția 2004, un palmares care oricum a devenit de mult timp unic în istoria sportului individual modern s-a tot mărit. În prezent, cota 14 a fost asigurată, în primul sezon în care ibericul s-a impus în Openul Australian și Openul Francez. Rezultatul, este cel puțin temporar, desprinderea în ierarhia tuturor timpurilor la rang de Mare Șlem, însă ce contează mai mult este că actualul succes pare să fi fost cel mai complicat, în urma anunțului împărtășit Barbarei Schett: durerile cronice ale piciorului au trebuit efectiv amuțite, prin contribuția injecțiilor.

Pentru nivelul modestiei și dedicației pe care campionul suprem de la Roland Garros îl arată mereu, respectiva completare ne face să ne gândim cu adevărat în zona sacrificiului. Acum, pare foarte greu de crezut ca echivalentul gloriei eterne pe Arena Philippe Chatrier, să își propună o aventură spre Grand Slamul absolut, ținând cont că sezonul de iarbă a început deja. Dar, dincolo de Wimbledon și restul stagiunii, Rafael Nadal a promis că va lupta pentru revenirea în locul unde continuă să ofere noi semnificații istoriei tenisului.