Pentru al treilea an non-olimpic consecutiv, atât săritorii cât și săritoarele cu schiurile au încântat publicul la Râșnov (chiar dacă 100 de metri nu s-au atins deloc de-a lungul festivalului prezent).

Mai mult, pe lângă o inovatoare competiție de Super Team, cel mai nou concept al Cupei Mondiale, câștigată categoric de Germania și încheiată de România pe poziția a zecea, asistența-record a trăit istoria alături Danei Haralambie și lui Daniel Andrei Cacina.

Dacă mai experimentata sportivă și-a egalat cel mai bun rezultat al carierei printr-un loc 11, tânărul său compatriot a adus punctele așteptate pentru atâta vreme de pasionații români în competițiile băieților pe zăpadă. Pe trambulina normală a complexului din Valea Cărbunării, etapele individuale au fost câștigate pe rând de Katharina Althaus și Anna Odine Strøm, Andi Wellinger impunându-se apoi la mare limită în singura rundă masculină programată în 2023. 

Pentru ocaziile deosebite ale numeroșilor susținători din cadre care încă își trăiesc evoluția, semnificația în sine rămâne foarte importantă. Cu puține adevărate excepții, pare că ne putem baza pe un grad ridicat al continuității în sporturile cu o mare atracție mediatică. Dar, este de apreciat că ele își vor căuta mereu latura consistenței, indiferent de provocări sau noutăți. Așa-numitul cerc alb va fi întotdeauna înconjurat de entuziasm, oricare ar fi disciplina luată în calcul. Însă, într-un sezon non-olimpic încărcat, unicii icari moderni încă dețin ușoara întâietate emoțională, Campionatele Mondiale de Schi Alpin, respectiv Biatlon ajunse la final.

Precum am indicat mai devreme deja, stagiunea săriturilor cu schiurile a avut argumente identice, dar și cauze ale schimbărilor. Privind o parte din cruciala legătură a protagoniștilor cu publicul, ea se realizează cu sprijinul celor mai bine cunoscute dintre stații. Iar, la ultimul capitol, inclusiv țara noastră se înscrie în istoria recentă a calendarului celui mai îndrăgit sport pe zăpadă.

În ceea ce privește actuala campanie din perspectiva masculină (care nu se va încheia până la 31 martie), câteva momente memorabile au luat naștere înaintea vizitei în România. Deja, este aproape un deceniu de când baza cu potențial olimpic din Valea Cărbunării reprezintă o locație de rang înalt cel puțin, pentru săritori. Nu trebuie să uităm că, de la momentul debutului în cadrul Marelui Premiu de Vară, ținta organizatorilor de la Râșnov a fost și aducerea magiei masculină cât mai aproape tărâmului și spectatorilor tricolori.

Este drept, actualitatea care s-a împlinit pe zăpadă din iarna lui 2020 conține și o nuanță de antiteză dulce-amăruie. Competițiile băieților sunt acum desfășurate aproape exclusiv pe trambuline mari, respectiv uriașe (de zbor cu schiurile). Exceptând orice competiție afiliată Jocurilor Olimpice sau Campionatelor Mondiale de Schi Nordic, care se apropie la rândul lor în 2023, la Planica, nicio platformă normală (cu punctul de construcție la 90 de metri) nu se mai utilizează actualmente.

Ca urmare, putem afirma că locația brașoveană își are cu adevărat o postură privilegiată în caravana Cupei Mondiale. Pe de altă parte, spectacolul este cu totul de un alt tip pentru băieți față de aproape orice altă gazdă. Mai puțin va conta totuși respectivul aspect pentru suporterii care au primit din nou șansa asistării gratuite în tribunele naturale care înconjoară trambulina. Într-un week-end cu adevărat încărcat, ordinea a văzut calupul feminin fiind primul la start, inclusiv în ziua de vineri.

În plan general, confruntarea de la vârf pentru Marele Glob de Cristal a devenit mult mai antrenantă decât în ramura paralelă. Având în vedere că etapele se scurg cu o mai mare rapiditate, nici Katharina Althaus și nici purtătoarea tricoului galben de lideră stagională, Eva Pinkelnig, nu și-au putut permite absențe, precum nici urmăritoarelor. Până la momentele când urma să le vedem pe acestea din urmă dominând amiaza de vineri, speranțele erau mari și pentru un contingent mare de reprezentare autohtonă.

Evident, la vârful ei s-a poziționat mereu o Dana Haralambie care este o constantă sportivă la nivel înalt, atât de greu de atins pe trambulină. În precedentele ocazii în care localnica a evoluat cu suportul publicului în spate, am reperat o singură clasare în top 15. Mulțumită unei evoluții solide în manșa întâi de vineri, care a depășit 80 de metri, atleta de numai 25 de ani, în ciuda experienței sale vaste, a avut o importantă oportunitate.

La jumătatea competiției, poziția sa a încadrat chiar jumătatea clasamentului, în condițiile în care doar două încercări au trecut de punctul de construcție. Runda secundă a avut parte de o îmbunătățire de doi metri din partea singurei compatrioate care a obținut calificarea. Ca urmare, un nou rezultat de top pe zăpada de acasă se întrevedea, într-o amiază fără turbulențe ale vântului. În cele din urmă, a devenit clar că nativa din Săcele nu mai putea coborî sub poziția a 14-a, iar atenția s-a reașezat spre finalul listei de start.

Doar primele două clasate în ierarhia generală au depășit 90 de metri la prima lor tentativă, iar mânușa trimisă de Katharina Althaus a fost într-adevăr mult prea puternică până și pentru Eva Pinkelnig. Sportiva germană s-a oprit la 98 de metri și jumătate, trecând așadar și de dimensiunea trambulinei. Rivala sa din Austria avea avantajul din prima manșă, dar nu a replicat similar, pentru o victorie inaugurală foarte clară.

Din seara de vineri și până în dimineața de sâmbătă, condițiile aveau să se schimbe radical în detrimentul spectacolului. Vântul s-a potolit într-atât de rar încă de la startul celei de-a doua etape individuale a fetelor, încât a devenit clar că o singură manșă va putea fi dusă la capăt. Întârzierile uriașe dintre evoluții au transferat treptat competiția într-una a șansei, iar lucrurile nu aveau să se îmbunătățească.

Pe de altă parte, întreaga asistență era conștientă și de o oportunitate foarte mare în dreptul Danei Haralambie. Menținându-și calmul într-o mică fereastră favorabilă a forțelor eoliene, românca a ajuns la 81,5 metri, suficienți pentru un loc intermediar al treilea. După zborul ei, a părut că din nou vântul s-a reintensificat în tendințele lui de a-și schimba brusc viteza și direcția. Ca urmare, ultimele zece evoluții aproape că au avut loc la o oră după startul obișnuit, cu 40 de competitoare.

Mai multe tentative nereușite i-au garantat favoritei publicului alte puncte valoroase, chiar dacă la un moment dat, riscul părea din ce în ce mai mare ca nici măcar întâia manșă să nu fie completată. Careul de ași al ierarhiei stagionale cu precădere a înfruntat o așteptare enormă până să poată ieși de pe masa trambulinei. Anna Odine Strøm a reușit să se recompună de la o bară de start situată mai jos pentru a prelua conducerea, după o tentativă de 84 de metri.

Apoi, evoluția ratată a Katharinei Althaus o păstra nu doar pe tânăra scandinavă în frunte, dar și pe Dana Haralambie într-un top 10 pe care nu îl ocupase niciodată în Cupa Mondială. Totuși, chiar dacă Eva Pinkelnig se clasa apoi pe locul al doilea, compatrioata noastră a fost sigură că va bifa un loc 11, cel mai prolific al carierei, atins și într-o etapă de la Zhao în 2019. Drept consecință, orice ar fi urmat, publicul de la Râșnov putea să rămână încântat în tribunele naturale.

A doua jumătate a week-endului era dedicată așadar băieților, la singura lor vizită a sezonului de iarnă pe o trambulină normală. Mai mult, tranziția actualei caravane către Râșnov a devenit una istorică și doar pentru că rundele brașovene au succedat escalei de la Lake Placid, prima în zona est-americană din secolul XXI. Inclusiv tranziția de peste Ocean în România a însemnat că majoritatea săritorilor de top nu vor fi prezenți în Valea Cărbunării.

Printre ei se număra și un Halvor Egner Granerud care a preluat efectiv controlul Cupei Mondiale de la Dawid Kubacki, după victoria mai mult decât convingătoare din Turneul Celor Patru Trambuline. Dar, cu principala delegație germană prezentă integral, ne puteam aștepta la calitate, dar și la ceva istorie. Întrucât ședința de calificare a reprezentat practic un antrenament suplimentar, toți cei 47 de sportivi – incluzându-l pe legendarul elvețian Simon Ammann – având automat un loc pe lista de start a primei manșe, am fi putut spera măcar la obținerea unui primelor puncte din istoria participărilor României la băieți.

Desigur, în măsura în care nicio fată nu a atins sâmbătă punctul de construcție, cuvântul spus de vânt urma să devină crucial. Din fericire, întocmai Daniel Andrei Cacina a beneficiat de un atât de favorabil al evoluției (cu pale uriașe din față) pentru a sparge bariera celor 90 de metri, cu jumătate de unitate. Astfel, la capătul uneia dintre cele mai reușite evoluții ale întregii cariere, era greu de crezut că va putea rata prima sa calificare într-o manșă secundă.

Deși nivelul a fost destul de ridicat, cu Simon Ammann în frunte pentru ceva vreme, clipa a fost bifată rapid spre satisfacția generală. În continuare, publicul aștepta și alte motive de încântare, pe măsură ce ne apropiam de jumătatea întrecerii. Lungimile săriturilor au crescut foarte mult, până în apropierea dimensiunii trambulinei pe care niciun băiat nu o atinsese încă. Fluctuațiile rafalelor și ale corecțiilor asociate lor au continuat, dar încercările tridentului german de final nu au lăsat deloc de dorit.

Markus Eisenbichler a reușit atât cea mai lungă distanță, cât și cel mai bun punctaj, cei 95 de metri și jumătate fiind suficienți pentru a le lua fața lui Andi Wellinger, Philipp Raimund și Karl Geiger. Știind că factorii adverși nu mai puteau împiedica o completare a competiției, manșa secundă era așteptat cu și mai mult entuziasm în zonele de susținere special amenajate. A patra evoluție din segmentul final (invers ierarhic) i-a aparținut lui Daniel Andrei Cacina, cu opt unități mai puțin decât în primul.

Dar, locul al 29-lea, aducător de două puncte, va rămâne o performanță de neuitat pentru înaltul săritor din Brașov. Calitatea a rămas în general ridicată, în ciuda instabilității cadrului ce înconjura trambulina normală. Destule zboruri au depășit punctul de construcție, Clemens Aigner fiind în frunte înaintea ultimilor 10 sportivi, mulțumită celor 94,5 metri ai săi. Într-un final deosebit de tensionat în crescendo, Karl Geiger a ridicat mult miza în nocturna inaugurată pe 18 februarie.

Fostul câștigător din Valea Cărbunării a aterizat la 99 de metri, fiind apoi egalat la acest capitol de cel mai bine clasat dintre icarii prezenți în 2023. Însă, Andi Wellinger a reușit să îl depășească la total pe slovenul Žiga Jelar cu doar două zecimi de punct (240,4 / 240,2), diferență crucială. Din păcate pentru el, Markus Eisenbichler nu le-a pus probleme celor menționați anterior, ultimul zbor al serii fiind doar unul demn de poziția a patra. Așadar, conaționalul lui Eisi, aflat într-o profundă revenire de formă, s-a impus pentru a doua oară în opt zile, pe ruta Lake Placid-Râșnov.

Până la definitivarea rundei care a dus mai departe conceptul Super Team, inaugurat chiar în Statele Unite – în care doi componenți ai fiecărei națiuni au evoluat în trei rânduri – etapele individuale au adus nuanțele istorice tricolore sperate la startul popasului din actualul sezon de sărituri cu schiurile. Tandemul tricolor completat de Mihnea Spulber, alături protagonistului celei de-a doua seri și a încheiat pe poziția a zecea a ierarhiei finale, depășind așadar prima manșă.

Mulțumită în special Danei Haralambie și lui Daniel Andrei Cacina, sfârșitul săptămânii de la Râșnov a devenit cu atât mai deosebit. Într-un interval în care Alex Crișan a fost candidat să arbitreze poate cea mai importantă finală de snooker a carierei, la Openul Galez – între Shaun Murphy și Robert Milkins, ultimii artizani ai break-ului maxim – și universul icarilor moderni a făcut un pas uriaș înainte pentru România, în cel mai important eveniment autohton organizat în sporturile de iarnă. 

Surse:

https://www.eurosport.ro/sarituri-cu-schiurile/cupa-mondiala-de-sarituri-cu-schiurile-de-la-rasnov-in-premiera-in-sistem-de-nocturna_sto9393235/story.shtml